miercuri, 9 iulie 2014

Scriitorul zilei :  Tatiana Nicolescu, n. 9 iulie 1923

            
             

Dintr-o familie de fugari din faţa sovietizării în Ucraina (tatăl Nicolae Golim), s-a născut la Chişinău, a absolvit liceul "Regina Maria" din Bucureşti, apoi şi-a luat licenţa în Filologie şi în Drept, 1945, iar cea în filologie rusă în 1947. A făcut carieră universitară la catedra de limbi slave. Din 1960 este redactor la Revista Secolul XX. Şi-a luat doctoratul în 1962 cu tema Lev Tolstoi şi literatura română, iar în 1971 a obţinut docenţa. A predat limba română la Universitatea din Moscova. Comparatistă, a pus circulaţia şi influenţa literaturii ruse asupra marilor prozatori români în legătură cu contextul social-cultural şi politic al vremii; a tradus din literatura rusă şi a prefaţat nenumărate alte traduceri din rusă. A tradus în română o istorie a literaturii ruse. Autorii de care i-a studiat în mod special: Puşkin, Gogol, Tolstoi, Ivan Bunin, Vasili Belâi, cărora le-a închinat monografii. A editat antologii de literatură rusă şi sovietică. Coautoare la Dicţinarul Rus-român. L-a tradus pe Turgheniev, Bulgakov, pe Viktor Astafiev, Leonid Andreev, Ilya Ehremburg, V.A.Kaverin, Leonid Leonov, Galina Serebreacova, K.L. Derjavin, L.V. Nikulin, Vl. Piskunov etc.
Memorialistică: Pe scara timpului, 1972.
Soţia profesorului universitar, critic şi istoric literar G. C. Nicolescu. În prezent locuieşte în Italia, la Milano.

Opera literară:   Opera lui Gogol în România,1959; L.N. Tolstoi şi literatura română, 1963; Prozatori sovietici contemporani, Bucureşti, 1968; Ivan Bunin, Bucureşti, 1971; Pe scara timpului..., Bucureşti, 1972; A.S. Puşkin, Bucureşti, 1978; La hotar de veacuri (în colaborare cu Vladimir Piskunov), Cluj Napoca, 1981; Leonid Andreev (în colaborare cu Ana Maria Brezuleanu şi N. Vucolov), Bucureşti, 1983.

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tatiana_Nicolescu
 http://www.crispedia.ro/Tatiana_Nicolescu


Poezia zilei,  Elisabeta Isanos, n. 8 iulie 1941

Balanţa

Simt tremurarea mãrii de departe,
cu greul ei pe tas mã cântãreşte,
ca sã mã urce-n cer, în zãri descreşte,
scãzând sub mal ca apa Mãrii Moarte.

Uitându-şi urma-n aerul golit,
adânc din înãlţimi se va lãsa,
când eu apãs ca plumbul, urcã ea,
îşi scoalã-n zare muntele lichid.

Ce-am sã mã fac dacã disearã plouã
şi cad pe tasul meu darale mici?
Ne-apucã ameţeala pe-amândouã,
leşinã marea-n zãri, şi eu aici.




Sensuri 

Reintrã lacrimile pe canale,
se-ncuibã viermii în rotund de mere,
sub nave se scufundã marea moale,
pãmântul se taseazã sub tãcere.

Elanul spre adânc începi sã-l simţi
când se sfârşesc poveştile-n poveste,
cum se dãrâmã un fişic de-arginţi,
ai vrea sã vezi ce zace sub ce este.

Dar în oglinzi, adânc şi-nalt se-ncurcã,
atenţi copacii când în lac se vãd,
se bucurã când e de fapt prãpãd,
coroanele-n cãdere parcã urcã.

Pãmântul naşte munţi, şi valuri marea,
din viermi ies fluturi, crinii sar din cepe,
comori renasc... Uitându-şi brusc urmarea,
povestea rãsuflatã-abia începe.


Carcasa
Când scriu fãrã mâini, înnegrindu-mã-n gând,
mai ţterg, mai bifez ori mai schimb câte-o frazã,
şi stau nemişcatã -n adânc alergând,
din gros încleiatã-ntr-o fostã amiazã.

Sã nu mã treziţi, cãci poeme se rup,
sincope au loc şi blocãri de artere,
fluidele calde stau fãrã putere,
şi cheagul de vers nu mai curge prin trup.

Pe dos decât alţii mã faceţi sã mor
când frânele faptei mai frâng câte-un vers:
aceea pe care-o-ndemnaţi uneori
e fixul vehicul al frazei în mers.

De sute de pene-am zãcut pânã-acum,
cândva o sã vinã o ultimã oarã,
silitã voi fi şi împinsã la drum:
carcasã din care poeme coboarã.


Viile ARSE 

În ţara cu viile arse,
toţi umblã cu gurile
negre de struguri.
În ţara cu limbile smulse,
toţi umblã
cu cântec în gât,
cântã de frunzele verzi,
în ţara
fãrã nici o pãdure.
Publicul bate
din palmele dure.
Cerul nu spune nimic,
ninge şi-atât. 



Te culci om liber
Te culci om liberşsi te scoli legat,
Ai adormit într-un minut de pace,
şi-n timpul nopţii, iar rãzboi se face,
şi te trezeşti de osti înconjurat.

Te culci sperând în zorile opace,
şi te trezeşti la ziuã disperat,
Adormi pe-obraz de altul mângâiat,
şi singur eşti când pulsul nopţii tace.

Om tânãr te-ai culcat, te scoli bãtrân,
Te scoli cãrunt, când te-ai culcat valid,
Te culci – gând slobod, te trezeşti în ham...

Eu, din ce-am fost sã fiu, cu ce rãmân?
Ştiu cã mai bine nu mã mai trezeam,
şi totuşi ochii singuri se deschid.

               
Alţi scriitori:
Al. Graur, n. 1900; m. 1988
Damian Stănoiu, m. 1956
Călin Gruia, m. 1989



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 2001 
11 iunie. Că Hristos ar fi fost primul comunist – este o invenţie veninoasă a bolşevicilor. O repetau insistent prin anii 50.
Veneticii: Nevasta fostului maior rus, cu care se înghesuia Grişa, după plecarea soţului în rondul de noapte. Copilaşul de nici 2 ani venea lipa-lipa, mama îi şoptea: închide ochişorii şi întoarce-te la tine în pătuţ, că vin şi eu să te acopăr. Aşa, de cîteva ori la rînd… vezi ms. Dubinin? Se ducea seara la ei în vizită, jucau cărţi, apoi maiorul pleca în rond; îi găsea tot la masă, jucînd cărţi… Alteori Grişa se ducea la locul de casă primit de Lida la împroprietărire, de acolo sărea gardul la nevasta fostului ofiţer, 23 ani, avea doi copii: Eduard şi…
14 iunie. Azi se schimbă numerele de telefon, dobînzile la bănci; dau pe la Uniune să văd dacă pot obţine o aprobare pentru odihnă la Neptun sau la munte. De pe stradă I. Nicolescu mă interceptează pentru a mă preveni că acolo e o atmosferă sumbră, au murit patru scriitori, nu ştie decît de Gh. Bulgăr şi de Maria Luiza Cristescu. Apoi aflu şi de Horia Stanca, fratele lui Radu Stanca. În curte un microbuz îi aşteaptă pe Cusin, Grişa Gherghei şi alte două-trei persoane pentru a-i duce la Ploieşti, la vernisajul expoziţiei de pictură a unui Iuri Matei, fratele scriitorului basarabean Valeriu M.
Acasă Lidiei nu i se pare prea scump nici la Neptun, dar condiţiile de la Valea Vinului o tentează grozav, să stăm mai mult timp la munte.
Azi, pregătindu-ne de masă, apare Andrei de la ultima zi de şcoală. Are o poză A4 de la ultimul clopoţel, cu toţi cei 34 de colegi de clasă şi cu dirigul Petriceanu, de matematică, 32 ani, început de chelie. Frumoasă poză, la care ne uităm în mai multe repzize, să ne săturăm. Altă veste bună: a primit menţiune, deci locul 4-5 în ordinea mediilor, 9,35 pe ultimul an. Mai mare în ultimul trimestru, deci a evoluat frumos. A primit nişte cărţi, ca premiu.
Seara vorbesc cu Rodica C., îi spun de Maria Luiza, şi-o aminteşte din Berceni, abia se mutaser[ acolo, copiii erau mici, primeau scaune de pe la prieteni, Mircea şi Luiza s-au aşezat pe două scaune în staţia Metalurgiei, fumau şi discutau filosofie, vreo oră, se uita lumea la ei, tineri frumoşi, pasionaţi. Zice că e foarte frumos la Valea Vinului.
20 iunie. Aseară pînă tîrziu la Ţone, ca să dăm de capătul părţii a doua a Veneticilor. Îi dusesem vol 2 din Zaciu, de care se arată brusc foarte interesat şi ştiu de ce: a intrat în conflict cu Ministerul Culturii, l-au luxat rău la aprobările de subveniţii; or, acolo preşedinte al comisiei a fost anul trecut Valerică Rîpeanu iar anul ăsta nimeni altul decât Dere, neîntrecutul sforar al vieţii literare din ultimul deceniu ceauşist. Acum au ieşit din nou în faţă, cu tot curajul, nu-i vorbă, niciodată nu au fost cu adevărat marginalizaţi, cu atît mai puţin persecutaţi. Le va fi spus vreunul mai nervos o vorbă de la obraz, atâta tot. Acum, în fine, vedem restauraţia în floare, instalată mai comod ca pe vremea comuniştilor, căci atunci aveau mare teamă şi niciodată libertatea deplină a mişcărilor, doar executau cu zel, căutînd de fiecare dată să profite pe cît se poate şi să-şi sprijine amicii, care în împrejurări favorabile le vor întoarce serviciile. Acum au totul pe mînă la Ministerul Culturii, îşi dau bani, favoruri, premii oricîte, cu toate ocaziile imaginabile şi neimaginabile. De două zile se desfăşoară un congres al culturii, n-am vrut să mă uit la TV, mi-e mai mult groază decît silă şi revoltă. Emil Păunescu îmi spunea de incompetenţă crasă, de media de vîrstă peste 6o de ani şi de linguşeli mai penibile ca pe vremea Cîntării României. I-au cîntat Mulţi ani cu cîteva zile înainte lui Iliescu, ăla nu ştia unde să se ascundă, corul lingăilor îl conducea analfabeta deputată Ionela Prodan etc. E.P. e oripilat, adună din gros material pentru o carte demascatoare Cultura în tranziţie.

 Va urma

Fotografii din Peloponez, iunie 2014 


Fortăreaţa medievală: Imagine spre Nord, ţărmul Mării Ionice, satul Methoni, Rezervaţia Pilos...


Maci galbeni...