miercuri, 20 noiembrie 2013

Scriitorul zilei: George Tutoveanu  http://ilazu.blogspot.ro/2012/11/scriitorul-zilei-george-tutoveanu.html
Alţi scriitori din Calendar
Al. Şahighian, n. 1901
Mihai Beniuc, n. 1907

Poezia zilei: Victoria Milescu
Existenţe fastuoase

Exist cât o gâză 
cât o piatră
cu care îngerul joacă şotron
el e din ce în ce mai copil
cu cât eu îmbătrânesc
vorbesc cu piatra
ea îmi răspunde
derutând zorii
azi păsările au venit mai devreme
să ciugulească
picăturile de sânge din rana veche
a zborului, acelaşi de mii de ani
ele mă poartă în gheare peste lume
să te găsesc
uneori eşti ploaia care inundă
soarele orbitor
alteori eşti copilul ce aruncă o piatră în lună
şi cioburile-mi cad pe faţă...

Din volumul cu acelaşi nume, ce se va lansa astăzi, miercuri 20 noiembrie, orele 13.00, la Gaudeamus, standul editurii Semne. Recită Lidia Lazu.

O pagină de jurnal 1995

(continuare) W. Sh: Să mergem spre aceste noi dureri…
Te poţi trezi într-o dimineaţă de sîmbătă cînd îţi izbucnesc în cap acorduri ale vreunui cîntec auzit la megafoane, în copilărie sau adolescenţă; apoi cuvintele prind să acompanieze obsedanta melodie: Cuvîntul stalinist, luminios / din bezna asupririi ne-a scos…Citeşti ceva din ziarele de ieri, pui ceaiul la încălzit, faci laptele pentru Andrei, îi aştepţi pe cei doi să vină la masă. După ce aţi mîncat, vorbind despre una şi alta, de piesa de aseară, de Ion Barbu… te duci în baie să înmoi rufele. Apoi, aşteptînd să se umple cada, te razi. Dar flaşneta continuă să se învîrtă în capul tău, melodia se reia în “auzul memoriei”, izbucnesc iar cuvintele cîntecului stalinist: Stalin, far nemuritor! Cele şapte note, sărind din treaptă în treaptă, îţi sfîrtecă mintea. Le auzi la un fel de orgă electronică – semnalul radio la ora prieteniei româno-sovietice – îl auzeai din grădină pe cînd, deja student, veneai la Pîrliţi în vacanţe: Uzinele repetă numele lui Stalin… după acest semnal, reluat minute în şir, de la megafonul colectivei nu se mai auzea decît o hîrîială. Vorbele ca vorbele, dar semnalul trebuia auzit din valea Strehareţ, de la praşilă, din izlaz. Poteai să te sustragi? Şi poţi, măcar acum, după 50 de ani, să te pui la adăpost de aceste ciocane uriaşe care cădeau implacabil pe timpane şi care, vai, continuă să se abată, în unele dimineţi nevinovate, asupra memoriei auditive?
Mecanica gîndirii: Uneori, cînd nu-ţi mai aminteşti o idee, o inspiraţie atît de vie ieri, sau azi dimineaţă, acum deja pierdută pe veci, mai tragi nădejde că o anumită mecanică a gîndirii, pe care parcă-parcă ai dibuit-o şi care, dacă ai putea să te concentrezi ceva mai mult, ai scoate-o fără greş la iveală, într-un mod miraculos – oarecum în felul în care, din trupul enigmatic al unei batoze duduitoare, mîrîind şi zbătîndu-se apocaliptic, s-ar prelinge arămia şuviţă a boabelor de grîu. Dar cum, pe unde şi în ce fel, măgăoaia de scînduri şi nituri, pe care o bănuieşti plină de roţi, axe, vînturătoare şi cilindre, nu te lasă să vezi, să înţelegi.
Nimic mai nedrept decît nedreptatea furiei! Ieri dimineaţă, Angela se repede să-şi arate entuziasmul faţă de emisiunea Ceaiul… la care a apărut Adriana Tr. Întîmplător văzusem o mică parte, destul ca să-mi fac o idee. O contrez, atenţionînd-o că actriţa în cauză este de o vulgaritate descalificantă şi de un exhibiţionism dezgustător. Exasperată că o contrazic tocmai în ceea ce apucase să spună că i-a plăcut la superlativ, Angela noastră vede negru înaintea ochilor, vociferează că la un actor nu o interesează decît talentul, iar A.T. are talent cu carul, încă de la nouă ani etc… iar la concurs a intrat pe locul I. Că eu trebuie să ştiu ce înseamnă a intra prima, pentru că Lidia a dat de atîtea ori. Şi că eu o contrazic pentru că îmi închipui că numai Lidia are talent. Dar că A.T. dansează divin şi face şpagat la 40 de ani, după o naştere, deci se antrenează enorm. Iar eu îi repet că nu-i contest talentul, ci conştiinţa de sine, un artist trebuie să se respecte. Cehov: Respectă-ţi talentul! Nu spui de Revelion, la televizor: Să mă pupe toţi în cur!
Cum caută această colegă prilejuri pentru a mă muşca, pentru a-şi vărsa veninul. În fapt, ea ca femeie se simte “răzbunată” de o exhibiţionistă precum Trandafir – asta sfidează pe toată lumea! Ce talent, ce şpagaturi, la 40 de ani! Să-i fi spus că le face şi Lidia? Buba e acolo, că Angela nu le-a făcut niciodată…
De ieri aceeaşi colegă a demarat o acţiune de încadrare a geologilor terenişti la grupa a doua; asta ar însemna ieşirea la pensie mai devreme, pentru izolare şi condiţii grele de lucru. Azi se ia în colţi cu Berbi, care se dă precum că e singurul cu subteran la activ; la care Angela îi spune că ea are numai 10 ani într-o mină “mică” precum Cavnic. B. o dă pe scuze. De fapt el leşină de admiraţie pentru specialiştii de la Institut, pe când noi de-aici, din subordinea lui, suntem nişte loaze. Ce-ar fi ca de la tupeul Angelei să ne pomenim cu pleaşca? Perseverentă e, vezi bine – şi ştie să deschidă uşile…
Andrei vine acasă cu încă un zece, mănîncă pe fugă şi o zbugheşte la fotbal. Lidia se duce la Palatul Şuţu, unde Adriana T. cîntă "ca Maria Tănase". Ce-ar fi să se producă tot acolo şi Lidia, fiindcă veni vorba…
N-a fost să fie, la Şuţu program prea încărcat, prezentare de modă, balet, uşa care scîrţîia mereu, sala de jos fără pic de acustică. Lidia îi cîntă Adrianei T, la cabină. Îmi spune, cu amar în glas: eu am voce mai bună, dar ea se duce cu spectacolul ei la Paris…
Va urma


Cărţile din bibliotecă. Azi se deschide Târgul de carte Gaudeamus. Un an de la apariţia acestor cărţi...