joi, 7 noiembrie 2013

Lansare Nicolae Breban - Demonii mărunţi, la BMB, astăzi, joi, 07.XI, orele 15:00
INVITAŢIE:


Biblioteca Metropolitană „Mihail Sadoveanu”
Fundația Culturală Ideea Europeană, Contemporanul
Vă invită la lansarea portalului
Invitat de onoare și protagonist
Nicolae Breban
Demonii mărunți
Amfitrion: Aura Christi; Prezintă: Alex Ștefănescu
Evenimentul va avea loc joi, 7 noiembrie 2013, ora 15.00, la sediul central al
Bibliotecii Metropolitane „Mihail Sadoveanu”, Str. Tache Ionescu nr. 4, București
Fundația Culturală Ideea Europeană
Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari,
pe care îi are, ci mai ales prin felul în care
îi recunoaște și îi stimează pe aceștia”.
Friedrich Nietzsche
Fundaţia Culturală Ideea Europeană lansează platforma on line galeriaartistilor.ro, care promovează o seamă de artişti români. În cadrul platformei bilingve sunt organizate o serie de secţiuni ce vizează romancieri, prozatori, poeţi, critici şi istorici literari, oameni de ştiinţă, pictori, sculptori, graficieni, actori, regizori ş.a. Între numele promovate: Ana Blandiana, Ştefan Borbély, Nicolae Breban, Emil Brumaru, Augustin Buzura, Aura Christi, Diana Cozma, Mircia Dumitrescu, Vasile Gorduz, Ileana Mălăncioiu, Virgil Nemoianu, Basarab Nicolescu, Lucian Pintilie, Ioan Es. Pop, Dumitru Radu Popescu, Doina Ruşti, Eugen Simion, Nichita Stănescu, Virgil Tănase, Eugen Uricaru, Monica Săvulescu Voudouri, Vladimir Zamfirescu ş.a.
galeriaartistilor.ro are ca obiectiv sporirea vizibilităţii şi cunoaşterii valorilor româneşti în lumea de astăzi, în care romancierii, prozatorii, poeţii, criticii şi istoricii literari, oamenii de ştiinţă, pictorii, sculptorii, graficienii, actorii şi regizorii români alcătuiesc un capital de imagine uriaş. Scopul proiectului este promovarea culturii, literaturii române vii şi a civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate.
Promovarea valorilor naționale românești de către Fundația Culturală Ideea Europeană face parte din campania națională Valorile României – valori europene.
Motto-ul sub care se desfăsoară și se vor desfășura în continuare proiectele și programele inițiate de noi este Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaște și îi stimează pe aceștia”. (Friedrich Nietzsche) 
Pentru mai multe informatii, sugestii sau dacă doriți să preluați linkul și sigla galeriaartistilor.ro, va invităm sa ne contactati:
Fundaţia Culturală Ideea Europeană
Galeria artistilor
Telefon/Fax: 4021-212.56.92
2 ataşamente — Descărcaţi toate ataşamentele   Vizualizaţi toate imaginile   Distribuiţi toate imaginile  

Scriitorul zilei: Mihai Şora  http://ilazu.blogspot.ro/2012/11/scriitorul-zilei-mihai-sora-la-96-de.html
Alţi scriitori din Calendar:
Peter Neagoe, n. 1881
D. Ciurezu, n. 1897   http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/scriitorul-zilei-d-ciurezu-poezii.html
Paul Georgescu, n. 1923   http://ilazu.blogspot.ro/2011/11/poezia-zilei-ion-lazu-in-zori-lui-edi.html


Poezia zilei: Pan Izverna
Pustnicul

Pustnicul se adâncea în singurătate
O cât de departe de fapte lumeşti:
Toate-ale lumii vechi îi fură uitate
Dar ştia că nu-i singur şi aştepta veşti...

Timp sărac

Timpul meu Doamne nu mai are fapte -
E un pământ sărac fără grăunţe...
Nopatea-i ca ziua ziua-i o noapte
dar lutul din mine nu vrea să renunţe

De linişte

Odihnă - dulce odihnă
Ploaie binefăcătoare -
Să dorm adânc -adânc în tihnă
Să mă trezesc sub un alt soare

Consolare

Durerea mi-aminteşte de rangul meu înalt -
Vocaţie să fie au vagă moştenire
Mareea suferinţei mă face să trealt
Aşa cum cred - va fi şi ultima zvâcnire

(din volumul Ultimele din ultimele, ed. Timpul, 2013)


Cărţile din bibliotecă : Pan Izverna - Ultimele din ultimele















Lucia Negoiţă: Interviu cu scriitorul Ion Lazu
- partea I-a -
Nu cunosc ambiţia, ranchiuna, invidia...

Lucia Negoiţă: Dragă Ion Lazu, într-una dintre nopţile verii care a trecut, s-a difuzat ultima emisiune dedicată unei frumoase familii literare, Lidia şi Ion Lazu, dintr-o serie care a început în iarna şi care a fost inspirat moderată de pianista Ilinca Dumitrescu. O tema specială, aceea a memoriei, a istoriei, şi a recuperării a însufletit la ore târzii, ecranul  „învăţat "cu atâtea imagini deformate ale făpturii umane... Discuţia a pornit de la cartea ta ultimă Odiseea plăcilor memoriale, ed. BMB, 2012, adevărat roman al "umbrelor''scriitorilor care au vieţuit sau doar au trecut prin Bucureşti. Reconstituiri biografice, portete, mentalităţi, căutări indârjite, plecări, reveniri, neveste devotate sau abuzive, indiferenţă, vecini fără vlagă sau interes pentru cei care scriu. (Pe unii i-au invăţat ei înşişi sau copiii lor la şcoală.) Pagini de jurnal, rememorari, supoziţii, căutări fără răspuns, deambulări pe străzi, conversaţii cu oameni simpli, anecdote, voci ale umbrelor, apartamente de bloc uitate, manuscrise care încă vorbesc... Toate sub semnul generozităţii scriitorului care , să îi uite pe ceilalţi. Cum a apărut ideea acestei cărţi? Când s-a scris şi cum a ieşit ea  în lume?   
Ion Lazu: Ideea acestei cărţi a apărut din mers, textul reprezintă în fapt jurnalul meu de scriitor din perioada ianuarie 2007- mai 2009, când în prim-planul activităţii mele s-a aflat punerea plăcilor memoriale pentru mai mult de 200 scriitori bucureşteni dispăruţi în ultimele 6-7 decenii. (Ar fi fost de mers mult înapoi, dar casele nu mai există, uneori nici străzile, cartierele...) Este un text care păstrează în mod riguros datările,  pentru o mai bună înţelegere a aventurii/odiseei în care m-am implicat.  Şi fiind gîndit ca un jurnal al întregii perioade menţionate, n-am găsit cu cale să elimin celelalte aspecte: întîlnirile cu confraţii,  notele de lectură, însemnările cu privire la atelierul meu de creaţie. Este exact intervalul de timp în care am adus la forma finală cartea de confesiuni în dialog epistolar cu Ion Murgeanu: Himera literaturii, apărută în 2007; ca şi cartea Scene din viaţa literară, apărută în acelaşi an. La drept vorbind, ideea unui Proiect cultural privind plăcile memoriale pentru marii scriitori dispăruţi (în forma sa iniţială avea o secţiune privind Filialele din Provincie, dar îi avea în vedere şi pe scriitorii din exil...; aceste intenţii au rămas în suspensie, intervenind criza, disfuncţiile de la USR etc), această idee a apărut prin deducţie, îngrijindu-mă de cele două cărţi amintite. Mi-am dat seama că o mare parte dintre scriitorii pe care îi evocasem ca actanţi ai lumii literare pe care şi noi am parcurs-o, deja nu mai erau printre cei vii...  Insist pe această temă: scriind o carte, îţi vin sugestii pentru următoarea carte, pentru alte iniţiative conexe. Aşa se face că, la încheierea primului an privind fixarea plăcilor memoriale, daja s-a ivit în mod natural, ideea unui Memorial al scriitorilor români încarceraţi sub regimul comunist.  Nu exagerez spunând că aproape jumătate din scriitorii cărora le pusesem plăci memoriale suferiseră detenţie politică, în terifianta perioadă 1945-1964. M-am sculat într-o noapte, am aprins lumina şi am trecut pe o foaie nu mai puţin de 70 nume de scriitori despre care ştiam că au fost încarceraţi. Nu am ezitări când e vorba să mă mobilizez pentru o idee de interes general: imediat după Decembrie, am luat pe cont propriu iniţiativa colectării ce carte românească şi după 3 luni descindeam la Chişinău cu un TIR pe care l-am descăract în holul Uniunii Scriitorilor din R.M. Aşa încât, după vreo săptămână am prezentat un proiect la USR, care şi l-a însuşit. Am lucrat vreme de 2 ani la documentarea pentru lista completă, căci CNSAN ne-a furnizat o listă incompletă. Redacţia revistei Memoria m-a ajutat foarte mult. Dar şi cercetările mele în arhive, citirea multor cărţi de literatură concentraţională, dar şi investigaţiile insistente printre confraţii supravieţuitori.

Geologia m-a salvat.

Poate ar trebui să mă explic, aşa încât ceea ce spun să nu pară prezumpţios, sau fantezist. Formula mea spirituală este cumva aparte faţă de regulă, am câteva „infirmităţi” cu care a trebuit să mă împac. Nefericirea continuă a unor semeni de-ai noştri vine din această neacceptare a propriei firi, care este un dat şi încercările de a le ascunde duce la dezastre intime; nu cunosc ambiţia, invidia, ranchiuna, răzbunarea. Nu am aptitudini de şef dar nici obedienţe de subaltern. Geologia m-a salvat de multe inconveniente. Nu am avut mentori dar nici discipoli.  Din când în când pun ochii pe o problemă de interes obştesc şi mă dedic ei. Am adoptat din mers o sugestie aparţinând lui Mircea Vulcănescu (vezi Ultimul cuvânt), pe care îl consider personalitatea românească cea mai strălucită a secolului trecut: „Doresc să mă dedic, nu să dictez.”  Am adus această spunere ca motto la Odiseea...

Sunt o natură pozitivă.

L. N.: Eşti o figură specială. Ai o profesie a însinguraţilor. Eşti geolog. Luni bune din anii tinereţii şi maturităţii le petreceai în inima munţilor. Acolo te însoţeau fiul tău, soţia... E limpede că primele cărţi nu se puteau desprinde de locurile în care îţi exercitai profesia. Austeritate, condiţii uneori vitrege, dăruire, şi destule „bătăi” ale istoriei care se făcea simţită în viaţa fiecăruia dintre noi. Ce a însemnat experienţa de viaţa şi cum a trecut ea în cele scrise?  A fost şi o vreme a poeziei, nu? 
I.L.: A fost şi o vreme a înclinaţiei spre poezie, e bine spus, mai pregnant conturată la începuturile carierei mele literare, dar care nu a dispărut de tot nici până astăzi. Trebuie să constat că poezia, proza, albumele de artă fotografică, scenariile de film, proiectele culturale în care m-am implicat de bună voie etc, sunt aspecte mai mult sau mai puţin individualizate ale firii mele care contemplă cu încântare Lumea şi vrea să se prindă în hora ei („Dumineca, hotărâtoarea mână / Ne trage în vârtej sau ne amână / Şi satul înteţit deodată arde –/ O stea de trai rostogolit prin moarte.”);  sunt o natură pozitivă,  înclinată să vadă în lumea din jur şi în Natură un spectacol la scenă deschisă, de care n-am vrut să mă lipsesc niciodată. Poate să pară ciudat ce spun, dar iubirea pentru natură, pentru munţi în special, de unde şi hotărârea mea juvenilă de a mă înscrie la facultatea de geologie, îşi au punctul de plecare în iubirea mea nestăvilită pentru literatură, pentru frumosul din artă. Când în vacanţa clasei a 9-a am văzut pentru prima dată Munţii, eu am regăsit pe teren frumuseţea spaţiului montan despre care citisem în nopţile mele frenetice din adolescenţă... Un distih dintr-o poezie a anilor şaizeci consemnează: „Toate versurile le-am scris pe deal / Niciunul nu va trece de mine”. O poezie pe care n-am valorificat-o nicicum, dar  sentimentul este autentic şi m-a însoţit mereu. Căci nu succesul literar m-a animat, ci emoţia consemnării la cald a trăirilor mele, din dorinţa de a  nu se pierde „clipa cea repede”. 
Revenind la întrebare, confirm că primele mele scrieri prozastice s-au inspirat direct din aspecte ale vieţii  din satele în care locuiam în timpul campaniilor geologice.  În mintea mea nici până astăzi nu pot despărţi romanele mele de locurile unde le-am gândit şi scris, unde am visat şi am sperat.
 (Apărut în Acolada, noiembrie, 2013)
Va urma



Fotografii de toamnă... spre Poaiana Stânii regale...