luni, 18 noiembrie 2013

Scriitorul zilei: Iordan Chimet  http://ilazu.blogspot.ro/2011/11/ion-lazu-din-nou-poiana-stanii-regale-i.html


Alţi scriitori din Calendar:
Alexandra Târziu, n. 1937
Ion Larian Postolache, n. 1916  http://ilazu.blogspot.ro/2012/11/scriitorul-zilei-ion-larian-postolache.html

Ion Lazu: Poezia zilei


Lest   



Lucrurile-s grele, cuprinse şi mute
Stelele vin în cuvinte ştiute

Toamna reintră în strofele vechi

Greierii cântă doar pentru urechi

Ci sufletul bănuie altfel de toamne
Cu stelele scormonitoare în carne
Cu lucruri fierbinţi, ameţite roind
Şi greieri în spumă de cânt scânteind

Dar nici nu-ndrăzneşte, nici vrea să priceapă
De-i toamnă trecută sau care-o să-nceapă
Şi stă la o parte, egal întristat,
Cu luna şi plopii pe-un cer desenat.
1965, Valea Rea, Bacău
 


Ion Lazu - O pagină de jurnal 1995
11 martie 95. Ce trist! Mircea Mihăieş, pentru a-l susţine pe N. Manolescu în desprinderea de Convenţie, recurge la atacuri nedrepte la cuplul Coposu-Constantinescu.
Nanism insular – în lumea animalelor se constată că în arhipelaguri, insule, în zone limitate şi izolate, apare fenomenul de piticism datorită condiţiilor restrictive, a înmulţirii nesupravegheate, a suprapopulării etc. Exemplu: Elefanţii din Malta, dinosaurii din zona Haţeg, oile din nu ştiu ce insulă; mai ştii, poate ceva degenerativ au păţit şi latinii-românii din această insulă înconjurată de slavi…
Alaltăieri, la sala Dalles, Lucian Avramescu spunea: Ne-am rupt de acel trecut pe care l-am trăit cum am putut; dar ce ciudat că aceeaşi inşi care pe atunci ne făceau zile negre pentru că nu-l lăudam destul pe Ceauşescu, tot ei azi ne numesc destabilizatori etc.! Ne aducea cutare un grupaj de poezii de dragoste şi noi din redacţie îi publicam o altă poezie cu partidul, pe prima pagină. Aşa au stat lucrurile, zice. Dar nu e decît o parte din adevăr. Mie nu mi-au făcut o asemenea figură pentru bunul motiv că nu am scris niciodată vreo poezie cu partidul.
Camus scrie oare o biblie paralelă? Sau o Anti-biblie? Căci totul în eseurile lui e organizat pe versete, pe teme şi cu legături retorice, elocvent. Un trăirist, respinge poezia, religia, veşnicia, vrea pasiune, sînge, carne şi ştie că preţul e unul singur şi inevitabil: apropiata moarte. În chiar faptul că nu vede nimic dincolo existenţialistul găseşte măreţia vieţii, în această luciditate şi deznădejde vrea să-şi găsească fericirea…
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
va urma


Cărţile din bibliotecă
























ion lazu - Fotografii de sezon - povestea unei frunze...