duminică, 10 noiembrie 2013

 

CITIŢI despre cel mai mare jaf din istorie:

 https://mail.google.com/mail/u/0/?shva=1#inbox/142414a2c2d1165d


Scriitorul zilei: Ovidiu Genaru   http://ilazu.blogspot.ro/2012/11/scriitorul-zilei-ovidiu-genaru-poezia.html
Alţi scriitori din Calendar:
Ion Clopoţel, n. 1892
Al. Odobescu, m. 1895
Şt. Cazimir, n. 1932
Dan Cristea, n. 1942
G. Ţărnea, n. 1945


Poezia zilei: Victoria Milescu
Clar de înger

Îngerul mă atenţionează:
ai uitat să închizi gazul, apa, lumina
ai uitat să încui uşa
intră luna, cârtiţele
ai uitat să te închei la haină
afară-i furtună
inima ta uşoară
o ia vântul
sau cine-i mai iute de mână
ai uitat să închei cuviincios viaţa
unde alergi
crezi că e politicos faţă de ea
să pleci aşa
fără un cuvânt, fără un rând scris de mână
cu primul tren întâlnit în gară
prăfuit, zdrenţăros, fără locomotivă
fără o şină bine lustruită, strălucitoare
pe care să-ţi odihneşti capul
doldora de creveţi
crezi că scapi aşa uşor
din ghearele unei vieţi.
(din volumul Existenţele fastuoase, ed. Semne, 2013)


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1995

4 ian. 95. Lumea nu e nici pe departe conştientă în ce măsură este datoare scriitorilor, ca oameni de direcţie. E de ajuns să ne întrebăm ce ar fi doctrina creştină fără aportul celor patru extraordinari scriitori – evangheliştii – ce restrîns ar fi fost impactul creştinismului fără forţa de penetraţie a stilului lor.
Angela: Băiatul tău a ieşit aşa de reuşit pentru că voi aţi vorbit mult cu el în primii patru ani; pe când ea a calculat totul: luna, zodia, să fie fată, să aibă numai un copil. Acum nu pare deloc mulţumită de rezultatul acestor premeditări. Meschinărie, egoism, inversul generozităţii… 
8 ian. 95. Ziua de nume, la prînz, acasă, cu invitaţii de suflet: Const. Popovici şi Augustina; îmi dăruiesc un tablou de-al lui, Cucuveaua; vin deasemenea poetul Pan Izverna şi bunul coleg Nae Ştefănescu, care îmi aduce două desene de-ale lui. În discuţii străluceşte Pan Izverna, cu nemaipomenita-i cuprindere intelectuală. Nae ne spune o poveste cu o mînăstire de patru maici, prăbuşită în ‘89 şi, cînd merge acolo cu lucrările în mai 90, găseşte aleile betonate, totul reconstruit şi călugări tineri-zdrahoni, zice-se de la Cîmpia Turzii, dar pe care îi bănuieşte a fi foşti terorişti reciclaţi. A dormit o dată în mănăpstire şi a auzit de la ei blasfemii. Nu aveau idee de viaţa monahală, deci… Îi spun lui P.I. că nu-mi place Jurnalul lui Noica şi exclamă: Pierdere de vreme!
Eugen S., la televizor, schimonosit de ură, cu buzele tremurînd, vorbeşte de “sfidarea pe care o aruncă unora în cunoştinţă de cauză”.
9 ian. 95. Îmi dă telefon N. Ţone, vrea un nou reportaj din munţi. Şi să plecăm sîmbătă-duminecă la Rm. Vîlcea pentru un simpozion cu Megalitele.
Noaptea, un vis lung cu Nichita, căruia îi spuneam că noi îl iubim şi el, cu o eschivă tipică, îmi dă de înţeles că ar fi ceva şi asta, dar nu foarte important; un vis care se structura precum un text şi-mi sugera că s-ar putea transforma într-un poem.
Apoi, ca într-o piaţă cu tarabe, a apărut Petrică Lungu, în costumul cenuşiu, palid la faţă şi cu mirare m-a întrebat: Ce mai faci, Lăzucă? Cu un gest al mîinilor de parcă ar fi vrut să mă cuprindă în îmbrăţişare, sau doar să-mi strîngă mîna. Dar în acea clipă, de pe partea lui a apărut acelaşi Nichita. Care cu salutul lui i-a distras pe moment atenţia lui P. Şi-au dat mîna, schimbînd cuvinte de salut şi eu, profitînd de situaţie, am făcut cu grăbire paşi spre a mă îndepărta pe după şirul de tarabe al pieţii (Matache?), ştiind şi în vis că nu e bine să dai mîna şi să intri în vorbă cu cei care au murit.
Aflu că Olguţa Ionescu a lăsat vorbă să nu vină nimeni şi să fie incinerată. Reiese că avea un cancer la creier şi că s-a otrăvit, spre a evita agonia şi chinul celor din jur. Soţul nu răspunde la telefon. Îngrozit de acest final crâncen. Cancerul, otrăvirea, crematoriul. O fiinţă profund religioasă. Probabil a vrut să ardă Răul din ea, pe Diavolul!
Va urma



Cărţile din bibliotecă: Victoria Milescu.























ion lazu - Fotografii de toamnă...