duminică, 8 septembrie 2013

Scriitorul zilei : Ştefan Bănulescu
http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-stefan-banulescu.html 

Alţi scriitori din Calendar:
M. Blecher, n. 1909
Gh. Izbăşescu, n. 1935

Poezia zilei 
Ion Lazu 
*



Aseară, gîndul dureros şi plin de milă la Mama.

Acel oftat-scîncet-scrâşnet abia auzit, singur, pe
întuneric. Deodată îmi sună în scoica sufletului
glasul ei nealterat, o propoziţie spusă cîndva –
sau o văd făcînd vreunul dintre gesturile ei.
Şi neştiut de nimeni, scap un lung mîrîit, ca o
fisură în întunericul durerii...

1996
(din volumul Eu scriu la lumina mâinii mele, 2012)


O pagină de Jurnal, 1994
(Continuare) Vine nepoata Miha, citeşte ambele articole şi spune că îi plac cu adevărat, dar nici ea nu găseşte vreo formulă de felicitare. Pur şi simplu este ceea ce aşteaptă autorul – şi ceea ce se pare că nu poate fi rostit de niciunul dintre ai noştri. (Românul neaoş are adevărate probleme când e să mulţumească, să felicite...) Zice însă, glumeaţă: Trebuie că l-aţi pătit foarte bine pe Andreiţă ăsta de-a scris aşa de frumos. Răspunsul meu: Păi de aia suntem aşa de săraci, că dăm tot salariul pe lăudători!
23 apr. 94. Merg de dimineaţă la C. Popovici care de fapt mă chemase la un vernisaj de aseară; apare imediat şi expozantul, pictorul basarabean Valeriu Sandu, apoi şi P. Achiţenie şi îndată încep înjurăturile între cei doi artişti şi vechi amici de pahar. Eu îi repar maşina de scris şi i-o las în stare de funcţionare. Aranjez ca mîine să-mi facă un desen-portret, pe care am de gînd să-l folosesc la Veneticii. În timp ce turnam în sticle de plastic Muscatul Otonel din damigeana de 20 l adusă de la Rm. Sărat – cei doi amici îşi împart frăţeşte achiziţia -, C.P. citeşte evocarea mea la cei 70 de ani pe care i-ar fi împlinit Ludovic Antal; se arată foarte încîntat de text şi mă roagă insistent să-l public, de exemplu în România liberă – ceea ce cred că am să încerc.
24 apr. 94. Duminica Floriilor. Mă duc înainte de ora 9 la C. P. să-mi facă portretul, iese cum iese; apoi îl ajut să-şi pună Lacustra în poziţie normală. În portret semăn cu Emil Constantinescu şi cumva a sfînt, dar nu neapărat cu mine, aşa că Lidia nu e mulţumită, ba dimpotrivă, i se pare că a dat rasol.
După amiază vedem un foarte important film: Enescu în inima mea, făcut de o româncă – un film de aproape o oră cu Iehudi Menuhin. Tot ce a spus I.M. e de un mare rafinament, iar imaginile din filme vechi cu ei doi sunt de nepreţuit, la fel partiturile cîntate. De mult n-am fost aşa plăcut impresionat de un documentar. Se vede cît de colo că I.M. l-a iubit pe Enescu şi l-a venerat: lumina vieţii lui, călăuza, cheia. Fapt pentru care a iubit România, regalitatea. Şi i-a urît pe comunişti.
(Din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
Va urma



Cărţile din bibliotecă. Romul Munteanu, Tudor George.






Fotografii de vacanţă...