marți, 24 septembrie 2013

Scriitorul zilei: Corneliu Omescu  http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-corneliu-omescu-poezia.html
Alţi scriitori din Calendar:
Mihail Sevastos, m. 1967
Sergiu Filerot, m.1989
Paul Georgescu, m. 1984   http://ilazu.blogspot.ro/2011/11/poezia-zilei-ion-lazu-in-zori-lui-edi.html
Henri Jaquier, n. 1910 

Poezia zilei
Ioan Cuşa (1923-1981)
Bocet pe două voci

Mire mort, mire pierdut
Noapte albă, fără vis
Cer deschis, pământ închis
Iarăşi ziuă s-a făcut

Lac de lacrimi şi mireasă
Cer orfan, stelele oarbe
Nea de catifea aleasă
Salbe albe, negre salbe

Mire mort, mire pierdut
Lume fără moştenire
Ştire albă, neagră ştire
Iarăşi ziuă s-a făcut.

Lac de lacrimi şi mireasă
Grâul galben, grâul verde
Luminiş cu umbra deasă
Nopţi de pază, nopţi de veghe

Mire mort, mire pierdut
Plop cu frunze tremurate
Plai şi câmpuri nearate
Iarăşi ziuă s-a făcut.

(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)  



Lidia Lazu: Trei cântece în aer liber


http://youtu.be/nuYJmrnJu_k  


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994

4 iunie 94. Aseară, la Constanţa, revoluţionarii l-au sechestrat pe C.V.T. şi echipa de la România Mare şi nu-i lasă să-şi ţină conferinţa. C.V.T. vorbeşte de terorism politic şi huliganism. Că i s-a spus de o revoluţionară că vor să-l aducă pe ex-rege pînă la 17 iulie. Diversiuni KGB-iste, vezi bine. Ameninţă că îşi va retrage oamenii din Parlament, deci şi sprijinul dat guvernului.
P.S.M., încurajat de victoria socialiştilor din Ungaria şi de marasmul social de aici, visează cu ochii deschişi o revenire în forţă a trecutelor vremuri.
A murit (congesie cerebrală) Vintilă Brătianu, un mare domn. Destui îl vor regreta. Rechinii politici aşteaptă ca aceşti bătrîni domni să se cureţe: de prigoniri şi de trai rău, de vârstă... Îl pîndesc mai ales pe Coposu, care le strică toate socotelile. Mai ieri Seniorul a declarat fără echivoc că doreşte schimbarea Constituţiei şi readucerea Regelui. (Cristoiu, nu demult ţuţăr al lui Valentin Ceauşescu, titrează: Ce l-a apucat pe dl Coposu?)
Pan M.Vizirescu la Memorialul durerii. Naţionalismul, cum îl prezintă el, este chiar instinctul de supravieţuire al unui popor ca al nostru, atacat din toate părţile. O judecată ce poate părea rudimentară, însă în istorie nu contează decît chestiunile infra-logice.
Joi citesc în deschiderea Cenaclului Fiat Lux evocarea L. Antal şi de cîteva ori îmi tremură glasul, dar sunt înţeles, lumea aplaudă. A vorbit Siviu Stănculescu, apoi a recitat trei rondeluri de G. Tei. Dan Nasta citeşte o Rugăciune de Petru Cercel şi Scrisoarea a I-a. Însă marcat de hipertensiunea care îl ţine la pat de o săptămînă. Ar mai fi citit, dar C. S. s-a grăbit să-i mulţumească, temîndu-se să nu le citească şi pe celelalte. O gafă, actorul s-a simţi ofensat, pe drept cuvînt. Lidia la fel, căci ea îl invitase, cu mari promisiuni. Apoi G. Tei face risipă de garoafe şi şampanie, iar colega Anca B. nu se mai lasă dusă pînă la sfîrşit, ca de altfel şi Silviu S., (născut la Corabia, din părinţi bănăţeni).
Pe tanti M. o găsesc dormind, iese cu o falcă umflată de la lucrările ei dentare. Sunt bolnavă rău, zice. Ieri a vorbit cu tata şi au plîns amîndoi. El i-ar fi zis: Nu mai plînge, tată! Mai mult de jumătate de oră îmi povesteşte scene de la stomatologie, doctorul Moise, şef de secţie, i-a oferit scaunul lui etc. Mare doamnă, deci. O să-i ducă un litru de ţuică. Mă pune să o gust, dînsa nu mai poate bea. O îndemn a cîta oară: Nu aduna bani, dă în stînga şi-n dreapta şi îngrijeşte-ţi sănătatea, bucură-te, împacă-te cu oamenii aşa cum sunt… În schimb, nu-i pot scoate din cap ideea cu parastasele: se agaţă de asta, e o consolare, o ocupaţie, dacă nu şi exhibiţionism.
Va urma 



Candidatura unui perdant: Ion Lazu
Mi-a luat destul timp până a mă decide să-mi depun candidatura ca reprezentant al Filialei Proză Bucureşti la Consiliul de Conducere al USR. Din bunul motiv că nu am candidat niciodată, pentru niciun fel de post de reprezentant al obştei noastre; descurajat de faptul că atâţia dintre cei ce s-au ales în Conducerea USR, prea fericiţi de reuşita lor electorală, s-au complăcut în rolul strict de figuranţi..., iar pe de altă parte, convins că este datoria de onoare a fiecărui membru de rând al obştei noastre să se implice în ridicarea prestigiului şi a vizibilităţii scriitorului roman. Membru USR din iunie 1981, am participat la toate şedinţele de alegeri, dar nu am dorit să ies în faţă, nu am ţintit posturi în conducerea Secţiei sau şi mai sus. O fac de data asta, nu pentru a-mi fi recunoscute performanţele scriitoriceşti şi preeminenţa printre confraţi, ci pentru a mă pune, cu responsabilitate şi devoţiune, în slujba obştei noastre.
I. Venind vorba despre devoţiune, până să prezint numeroasele proiecte cu care îndeobşte se întrec între ei candidaţii, iată mai întâi ce am realizat până în acest moment, ca simplu membru al Secţiei proză – şi înşir aici doar o parte dintre ele, pentru a fi puse în cumpănă cu "realizările" altor posibili candidaţi la acest loc, desigur ambiţioşi, care promit multe până să ajungă la..., dar prea arareori se ţin de promisiuni. Şi care candidaţi, în modul cel mai neaoş cu putină, ţintesc obţinerea de privilegii personale. Deci: 
1) În ultimii zece ani, am publicat nu mai puţin de patru cărţi despre scriitorii români contemporani: Scene din viaţa literară, ed. Ideea europeană, 2007, Himera literaturii pe vremea terorii şi după aceea, (coautor Ion Murgeanu), Ed. Curtea Veche, 2007, Literaturile Bucureştiului, album cu case de scriitori, Ed. MNLR, 2009, Odiseea plăcilor memoriale, Ed. BMB, 2012.
2) În anul 2007 am iniţiat un Proiect Plăci memoriale pentru marii scriitori dispăruţi, Proiect asumat de USR şi în  cadrul căruia, în doi ani am reuşit să fixez un număr de aproape 200 plăci, pentru 232 de scriitori din Bucureşti. Proiectul a avut în vedere şi Filialele din ţară, dar şi pe marii scriitori din diaspora, însă aceste laturi ale proiectului aprobat nu au fost îndeplinite din lipsă de fonduri. Menţionez că USR pusese în 60 de ani cam tot atâte plăci memorile (64) , însă la preţuri foarte mari, pe când eu am izbutit să aduc lucrurile la zi, dacă se poate spune asta, cu preţuri de 3 ori mai mici, punând de trei ori mai multe plăci, în doar doi ani. Dvs sunteţi impresionaţi de aceste cifre, în ce mă priveşte, consider că se putea face mai mult.
3) Un alt proiect: Memorialul scriitorilor români încarceraţi sub regimul comunist, 1944-1989, asumat de USR la şedinţa de Consiliu din 30 ianuarie 2008, şi  la care am lucrat doi ani de zile, în mare măsură prin investigaţii pe cont propriu, întocmind o listă de 403 scriitori care au suferit detenţie politică, dintre care 25 au suferit două sau mai multe arestări, 52 scriitori au decedat în închisoare, iar alţi 50 au reuşit să se expatrieze, punând între ei şi ţara iubită un spaţiu securizant – acest proiect a fost sistat în 2010, din lipsă de fonduri, dar şi pentru că onor conducerea a tergiversat lucrurile. Menţionez că în cadrul acestui proiect nu am primit niciun ban, lucrând benevol, deşi fusese alocată în buget o sumă lunară de 600 lei pentru responsabilul de proiect.
II. În ceea ce priveşte proiectele pe care le am în vedere în viitor, acestea nu sunt neapărat noi, ci în mod semnificativ sunt câteva proiecte pe care le-am propus în câteva rânduri dar nu au fost aprobate de Conducere. 
1). Este vorba, în primă urgenţă, să ducem la final Proiectul scriitorilor încarceraţi, o obligaţie de onoare a USR, singura uniune scriitoricească din fostul lagăr socialist care nu s-a achitat de această datorie morală. La ultima mea audienţă la Preşedintele USR, mi s-a spus fără drept de apel că se respinge idea de a se deschide o listă de subscripţii publice, aşa după cum sugerasem, după modelul Daţi un leu pentru Ateneu, iar în fapt o modalitate prin care s-au ridicat toate monumentele din Bucureşti şi din această ţară; Uniunea, mi s-a notoficat, având cu totul alte priorităţi. Era, desigur, vorba de pierderea casei Monteoru, de pregătirea acestor alegeri etc. Mi-am mutat gândul, am găsit între timp o Asociaţie culturală care e hotărâtă să deschidă un cont pentru colectarea fondurilor de la particulari, de la firme, atât din ţară cât şi din străinătate. Vom face publicitatea prin toate mijloacele la dispoziţie. Vom trece imediat la fapte, nu putem abandona o idée mai importantă decât persoana noastră fizică.
2). Propun un Proiect Şcoli săteşti cu nume de scriitori, am întocmit, pe judeţe, o listă de scriitori ce provin din mediu rural (o frecvenţă de 10-15 scriitori în fiecare judeţ); şcolile din satele respective vor purta numele acelor scriitori care s-au născut şi au învăţat acolo. Uniunea nu va cheltui fonduri băneşti, după cum am explicat şi data trecută, vor fi înaintate aceste liste la Direcţiile judeţene de învăţământ, la alte foruri decizionale -  şi vom urmări aducerea la îndeplinire a acestui proiect: în locul şcolii nr. 3, de exemplu, Şcoala Nicolae Velea, sau şcoala Gh. Pituţ, şcoala Cezar Ivănescu, etc, până la capătul listei de cca 200 nume. Ca să nu se piardă amintirea acestor confraţi care au pus umărul la edificarea culturii naţionale.
3).Proiectul Poezia în Metrou, o altă propunere ce a putut părea fantezistă, până să aflăm că în alte capitale europene idea a fost pusă în aplicare, cu bune rezultate -, în fapt nişte oaze de înaltă spiritualitate printre chiciurile ce ne asaltează. Mai este necesară o pledoarie în acest sens?
4).Am pus la punct o nouă carte despre scriitorii români, un fel de dicţionar care reuneşte textele publicate vreme de 2 ani şi jumătate pe blogul meu, concentrându-se asupra a cca 400 de nume (din cele cca 2000 ale calendarului N. Oprea...), o lucrare de compilaţie, se subînţelege, însă care nu-şi permite să lase în afara listei scriitori cu 10, cu 20 de volume, cum din păcate reuşesc minunatele dicţionare scoase de Institute, de Academie etc. Se va intitula Calendarul scriitorilor dintr-un an şi, cum e de presupus, va fi organizat în funcţie de data naşterii sau a morţii scriitorilor.( vezi blogul   ilazu.blogspot.com )
După cum binevoiţi a observa, propunerile mele pornesc de la convingerea că o bună iniţiativă/ nişte bune iniţiative, însă conduse cu perseverenţă, până la finalizare, sunt de preferat unor Proiecte bombastice, presupunând investiţii oneroase în activităţi festiviste, superflue, care se pulverizează în clipa următoare. Propunerile mele au în vedere viitorul … trecutului literaturii noastre, ele fac apel la durată, ele ţintesc perpetuarea amintirii acelora dintre confraţii noştri care merită recunoaşterea urmaşilor. Deviza mea a fost mereu şi rămâne aceeaşi:  devoţiune faţă de literatura română şi faţă de actanţii ei!



Cărţile din bibliotecă : Ion Acsan, Marius Robescu, Romulus Rusan, Pavel Şuşară.







   







Ion Lazu - Fotografii de vacanţă, la Baloteşti, În jurul unei ulcele cu flori de câmp... II