luni, 23 septembrie 2013

Scriitorul zilei: Costache Olăreanu   http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-costache-olareanu.html 
Alţi scriitori din Calendar:
Nicolae Breb Popescu, n. 1942
Alfred Margul Sperber:  http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/noi-suntem-stelele_03.html

Poezia zilei: Aron Cotruş (1891-1961)
Desţărare

Ah, desţărare, pâine amară,
pernă de ghimpi şi de piatră,
viscol ce somnul ni-l latră,
gând ostenit ce se-nsară,
în singurătatea pustie;
apă moartă, apă sălcie,
ce setea nicicând nu ne-o omoară!

Câţi oare, Doamne, dintre noi,
de-aici de la soare-apune,
s-or mai întoarce cândva înapoi,
duşi val-vârtej de năbădăi nebune,
ca tigrii pe duşmani să sară,
în a Carpaţilor şi-a Dunării ţară?!

(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)



 Lidia în recital:










Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
27 mai 94. Sile, poveşti cu Traian G., fost coleg la şcoala tehnică: trecea peste deal la o sondă, pe cînd lucra în Maramureş, vede o babă cu vacile, căşună pe ea. După ispravă, baba îl întreabă dacă trece şi mîine, că ea tot aci o să fie. Îl cheamă gazda în balie, să-i dea căldarea cu apă pentru iepuri; acolo sare pe ea. Dormea de puteai să tai lemne pe el. O dată, cei de la internat au pus pe el zece pături, au dat drumul la sobă, mai să se sufoce. Pleacă Traian la o altă sondă, tocmai la Poienile de sub Munte şi nu mai vine zece zile. Se dăduse la o muiere de acolo şi după aia femeile din sat şi l-au trecut una alteia. Obicei local, în lipsa bărbaţilor, plecaţi prin ţară, la coasă... Cu acea ocazie a pierdut cantonamentul pentru lupte libere, era în echipa de juniori a ţării, se pregăteau pentru un concurs internaţional. Nu l-au mai primit la lot, s-a terminat cu cariera lui sportivă. Cum a ajuns în echipa reprezentativă? S-a dus la o sală de lupte, acolo erau diverşi tineri care făceau pe vedetele. A aflat cine era mai forţos, s-a dus la el şi l-a strîns în braţe pînă acela a leşinat. Nu mai ştia antrenorul cum să-l scoată din mîinile lui. Bietul ins s-a ales şi cu o coastă ruptă. Aşa a intrat Traian în lot. Altă năzbâtie, scena cu opinca: Pleacă Traian cu trenul la ai lui, spre Balş; în compartiment se lipeşte de una, se dă student. La un moment dat deschide geamantanul să scoată pachetul de mîncare. Din geamantan cade o opincă. I-o strecuraseră acolo colegii de cămin. Altă dată pleacă în vacanţă, la părinţi, cu damigeana goală, să revină cu ea plină. Colegii i-o umpluseră cu nisip. A dus-o aşa pînă acasă. Traian al nostru avea o forţă cumplită, nici n-a luat în seamă greutatea damigenei.
Pan I. îl cunoştea bine pe Antal, exclamă: Ne-am fi putut cunoaşte încă de pe-atunci! A fost să-l viziteze la spitalul Filantropia (unde şi eu am fost, vezi romanul Curtea interioară) împreună cu Ahoe, care “nu a înţeles nimic din boala lui Antal”. L.A. i-a spus atunci lui Izverna: Îmi pare rău că în toată tinereţea mea nu am scris poezie… Iar mie, îmi amintesc, mi-a şoptit: Mai trăiesc doar prin aceste picături cu care mă ţin în viaţă...
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
Va urma



Cărţile din bibliotecă : Ion Murgeanu, Elisabeta Isanos.




















Ion Lazu - Fotografii de vacanţă ... la Baloteşti. 


Scena balconului (?!) Oricum, Doica e culmea discreţiei, nu?

Într-o grădină, Lâng-o trupină...

Pridvorul cu scriitoare...


Rosa canina... Ana Calina...

În jurul unei ulcele cu flori de toamnă...(fără a mai socoti şi şampania)

Suntem invitaţii dnei profesoare Mariana Petrescu

Cerul din înalt, cerul din adâncuri...