miercuri, 18 septembrie 2013

Scriitorul zilei Stelian Filip  http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-stelian-filip-poezia.html

Poezia zilei: Nicolas Catanoy, n. 1925
Aspero mundi

Ca verbul şoimului urcând
trecusem Alpii,
peste Rhin, -
la proră un ultim nor cu
ochii bulbucaţi de
beduin.
Din nou tangaj şi-apoi 
pământ. Un râs intim;
Angelo Gonzalez
cu mersul fin,
verosimil ca rima din ASPERO MUNDI,
un spasm şi-un crin:

Todos ustedes parecen felices...
Y sourien, a veces, cuando hablan.

Dar totul e în van.
Nici un ocol, -
din lobii Anzilor
şi până-n Yucatan, 
nu poate-ntoarce brazdele de rău
augur
din palmă.

Da. E în van.
Nici o monedă sau coapsă
cu octave de Veneră
nu poate-nfrânge, seduce
sau opri,
moartea fertilă cu ochi de şacal.

Madrid, 1969
(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)


O imagine de pe Facebook , de George Popescu


Fotografie
Într-adevăr, Numai tineri-tineri... şi un geolog 'tânar'...


Ion Lazu: O pagină de Jurnal, 1994
(continuare 12 mai 1994) Ai promis ceva. Ţi s-a spus că se contează pe tine. Vrei să nu te faci de ruşine, să nu-ţi terfeleşti numele. Crezi că toate astea ar conta. Îţi închipui că lumea din jur nu poate funcţiona fără aceste contracte, între om şi om, între ins şi clanul lui, între unul şi toţi. Dar sunt atît de diferite modurile în care se onorează aceste contracte! În proporţii aiuritoare şi cu rabaturi atît de ciudate! S. Butler spune că vom trăi cu mandat, cîndva, în oamenii din viitor, necunoscuţi, care ne vor citi opera. Bietul de el, îl prea înţeleg, nu a reuşit să se culce nici cu femeia care îl adora. Nimic de ironizat într-asta, ci de ştiut că ăsta pare preţul pentru ca opera să fie încărcată cu tensiune, cu dramă umană, cu originalitate – substanţă umană fără de care nu va interesa şi nu va convinge pe nimeni. Tot Samuel B., contemporan cu Lytton Bolwer al meu, credea că scriitorul nu trebuie să piardă timp cu cenacluri, întruniri, acţiuni obşteşti, ci doar atît: să scrie, în plin! Va fi reuşit el însuşi asta? Iar de va fi reuşit, tot nu l-ar citi nimeni astăzi decît pentru însemnările despre cei din jurul lui, dintre care cei mai mulţi îl ignorau sau nu-l tratau cu consideraţia cuvenită. Abia cu Carnetele, publicate postum, a atras atenţia – şi de asemenea cu o carte autobiografică pe care nu a avut curaj s-o publice în timpul vieţii, ca să nu-şi supere convivii. Astfel a plătit S.B. izolarea sa, zice Eliade; şi tot în Eliade citesc un formidabil studiu Aldous Huxley, pe care tare mult l-aş fi vrut ca prefaţă cînd am citit Contrapunct, prin ‘68, cred. Femeile mimetice. Tînărul idealist ridicol, dar şi epicureanul rafinat, fără mari iluzii -, sunt pagini extraordinare, cum n-ar putea scrie alţi trei condeieri din România. Dacă s-ar fi ocupat de critică literară, Eliade i-ar fi suflat uşor locul lui Călinescu, asta sunt sigur.
Lidia se întoarce entuziasmată de la spectacolul teatrului maghiar din Tg. Mureş – artişti totali, inepuizabili, armonizaţi, voci perfecte. Regia V.I. Frunză. Cruciada copiilor, de Blaga. N-a înţeles un singur cuvânt, dar ce contează, dacă jocul este total?! Tot Lidia aranjază să facă cu A. o tabără de 7 zile cu şcoala în Bucovina. Numai bani ne trebuie.
Dacă C. Abăluţă a falimentat editura sa, el care scrie, traduce, prefaţează etc. şi nu face nimic altceva, înlăturat fără milă de pe piaţa cărţii, atunci cum m–aş îmbogăţi eu din scris? Totuşi, o fi prea mult să-mi doresc să strecor o carte la 2-3 ani, din multele manuscrise care aştepată  de două decenii?
Va urma


Cărţile din bibliotecă  : Florenţa Albu, Vasile Andru, Angela Marinescu.
















Fotografii de vacanţă...Case şi statui din Bucureşti... 


George Enescu







Elena Văcărescu