miercuri, 4 septembrie 2013

Scriitorul zilei: George Bacovia
http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-george-bacovia.html 

Tot astăzi, poeta Cornelia Maria Savu, n. 4 sept. 1954

Poezia zilei: George Bacovia

Pastel

- Adio, pică frunza
Şi-i galbenă ca tine, -
Rămâi, şi nu mai plânge,
Şi uită-mă pe mine.
Şi s-a pornit iubita
Şi s-a pierdut în zare –
Iar eu în golul toamnei
Chemam în aiurare...
- Mai stai de mă alintă
Cu mâna ta cea mică,
Şi spune-mi de ce-i toamnă
Şi frunza de ce pică...


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994 
16 apr. 94. Ieri, în lipsa lui Gică M. ne apucăm să disecăm cazul lor şi pentru că îi cunoaştem foarte bine pe ploieşteni, nu spunem lucruri discordante. Ambiţioşi, ascunşi. Făcea atîta caz că se duce la ICECHIM şi apoi am dedus că se zbătea de luni de zile pentru viza Franţei. Mereu acest gen de minciuni, ca să nu ştim ce pun la cale – de parcă i-am concura, sau am căuta să le dăm lovituri pe la spate. Cele două ploieştence, mamă şi fiică, au pus mîna pe oltean şi l-au făcut complet dependent de ele. Nu deschide frigiderul, nu poate vedea la Tv ce-i pace, soacra se uită la emisiunile ei feseniste. Cum a tremurat ea şi a plîns o vară întreagă de teamă că G. o să se încurce pe teren şi o să facă un copil. Cum plîngea pentru că el bîntuia pe la laboratoare. Pe de altă parte, G. e teribil de intimidat de marea ei deşteptăciune (care e cam cu cîntec) şi totodată mîndru ce nu s-a pomenit. Noi nu ne sinchisim de aceste manevre dosite, ba le dăm şi ajutor sau sfaturi corecte. Înscrierea L. la doctorat a fost în întregime ideea Angelei, care o vară întreagă a bătut-o la cap. Acum şi el vrea să se înscrie, dar nu scoate o vorbă; la iscodirile lui Sandu a spus că îşi va lua o temă de sare, de aceea se uita în gura lui Gherasie. S-ar zice că măcar în parte e vina vremurilor pe care le-am trăit şi le trăim, dar atunci ce înseamnă să fii om dintr-o bucată?
Îi spun colegei că tata s-a dus la tîrg şi a cumpărat un purcel. Spre surprinderea mea o aud: Nici n-am să-i spun tatei, ca să nu-l complexez. De unde reiese că i-a mai spus şi altele despre tata, poate chiar nostimada cu Filica. Şi Angela continuă, despre tatăl ei: Nu mai are curaj să iasă din curte… în schimb în pod şi în magazie îl găseşti la orice oră, aranjindu-şi sculele sau mai ştiu eu ce… Iar ei îi reproşază: Vii ca o vijelie, mereu eşti grăbită… Păi grăbită sunt, tată, pentru că ţin două case. Dumneata, la vîrsta mea, bărbat şi sănătos, nu ai ţinut două case. Şi nu ai avut doi bătrîni în grijă. El: Da, te plîngi de noi, probabil le spui colegilor că ne ştergi şi la fund… Poate că o să trebuiasă să o fac şi pe asta, dar nu avea grijă că n-am să mă plîng nimănui, nu mi-e felul. Nici dumitale nu mă pîng, ca dovadă că nu ştii cît sunt de ocupată şi aici şi acasă. (Dar nu e ceva cu această retorică tăind în carne vie?)
Iar în privinţa fetei, recunoaşte: Am făcut-o, am crescut-o în bune condiţii, am ţinut-o în facultate, i-am găsit un servici în Bucureşti, i-am dat sfaturi cum e mai bine să facă. Că nu se mărită, că e în secta aia, că mănîncă numai vegetale – asta nu mă mai interesează!
Tot nu-mi iese din minte malversaţia lui G.U., un coleg la care am ţinut în mod special, încă de pe vremea facultăţii. Acum văd ce ambiţii îl mînă în carieră, îi văd dorinţa de a ieşi în faţă, fie şi cu această proiecţie de diapozitive, cu care vrea să-şi epateze colegii. Dar să nu o pomenească pe Balabanca echivalează cu un plagiat, mai exact cu o uzurpare, prin omisiune. Faci o excursie de studii în doi şi nu-l pomeneşti pe celălalt? Dar măcar există un precedent în privinţa asta? Mai grav e că a dat bătaie să ţină expozeul în lipsa Ancăi, care e plecată în străinătate. Totuşi, vigilenţa mea a depistat-o într-o poză, iar U. a recunoscut că ea era. Am să-l întreb pe Mihai Tatu, care e ciracul lui U.: Tu ai fi făcut la fel? Dar dacă doreşte să facă o carieră în cercetare – şi o doreşte cu dinadins -, răspunsul este mai curând da.
Continuare note din Istoria Cominternului:
Franco, atît dinspre partea tatălui cît şi dinspre maică-sa avea ascendenţă evreiască; şi totuşi, mare naţionalist, încolţit acum de evreii din comintern…
Litvinov era evreu, căsătorit cu o evreucă englezoaică de origine maghiară.
Walter Roman, căsătorit cu Hortensia Wallejo, prietenă cu Dolores Ibaruri.
A nu se uita că jumătate dintre generalii nemţi căzuţi prizonieri la ruşi au trecut de partea acestora şi au luptat spre Berlin: mai exact, 17 generali din 33.
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
Va urma



Cărţile prietenilor mei: Dumitru Alexandru, Mircea Ciobanu, Anton Golopenţia*, Sanda Golopenţia.  










*. ..."Anton Golopenţia, luat de pe stradă, aşa că familia nu a ştiut niciodată unde a fost anchetat, molestat, încarcerat, distrus fizic, desfiinţat ca entitate umană. Pentru asta călăilor le-au fost de ajuns cele 19 luni de detenţie – fără acuzaţie, fără judecată, fără condamnare… Fapt este că într-o zi din septembrie 1951 s-a
prezentat un individ care nu şi-a declinat numele şi atribuţiile, a chemat-o jos pe soţia savantului, i-a spus doar atât: mergi la Morgă să-l ridici pe soţul dumitale. Dna Golopenţia s-a dus acolo, dar cu ce inimă?!, a recunoscut cu greu cadavrul, scheletic (se presupune că a fost vorba despre o tuberculoză galopantă), a plecat să achiziţioneze un sicriu, când s-a întors, cadavrul dispăruse. Nu l-au mai putut găsi niciodată, deşi soţia a căutat la Institutul medico-legal, la disecţii, la facultatea de medicină. Acest stat criminal nu avea decât o idee: să-i facă să dispară (din viaţă dar şi din moarte, din cimitire!) pe toţi cei care reprezentau conştiinţa de sine a naţiunii, pentru mai lesnicioasa ei aservire pe veci la colosul bolşevic. La 42 de ani, Anton Golopenţia, cel mai destoinic discipol al lui Dimitrie Gusti, era considerat una dintre minţile strălucite ale ţării, un savant care deja publicase 170 de
lucrări ştiinţifice. Nu i-au dat nici cea mai mică şansă. Trebuia să dispară. Ca atâţia alţii. Nici astăzi familia nu ştie unde îi odihnesc oasele. Poate la Jilava, poate la Rahova ?"

(Fragment din articolul  Ion Lazu: Memorialul scriitorilor încarceraţi sub regimul comunist)

Citeşte mai mult:  http://www.napocanews.ro/2009/11/ion-lazu-memorialul-scriitorilor-incarcerati-sub-regimul-comunist.html



Ion Lazu - Fotografii de vacanţă...  Norul de argint, II