vineri, 6 septembrie 2013

Scriitorul zilei: Damian Necula
http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-damian-necula.html 

Alţi scriitori din Calendar:  Mihail Kogălniceanu, n. 1817 http://www.crispedia.ro/Viata_si_opera_literara_a_lui_Mihail_Kogalniceanu_in_date

Nicolae Filimon, n. 1819
 http://www.referat.ro/referate_despre/nicolae_filimon-fisa_biografica.html


Poezia zilei: Andrei Ciurunga 

Greva foamei

Limba fiere şi cenuşă,
ochiul tulbure vâscos,
mâna piele, pulpa os,
pâinea - munte după uşă.

 
Şapte ceruri fără mană,
şapte holde fără spic,
şapte blide cu nimic,
şapte zile de nehrană.

Azi e luni, va fi şi vineri
şi va fi duminică.
Gândul se cuminecă
numai cu luceferi tineri.

Nu fasole, ci dreptate,
nu cartofi, ci lanţul frânt,
nu tărâţe, ci pământ,
nu mălai, ci libertate!

Gura a răcnit în sine:
- Na-vă sânge, na-vă trup,
rupeţi-l cu dinţi de lup,
beţi cu sete de jivine.

 Mie daţi-mi ale mele:
casa ce-a căzut în bot,
holdele cu grâu cu tot,
largul cerului cu stele!

...
Sufletul s-a şters în zare,
nimeni... nicăieri... pustiu...
numai temnicerul viu
fluierând pe coridoare.

(din Poeme cu umbre de gratii, Ed. Sagittarius, 1996)


O pagină de Jurnal, 1994

(Continuare 18 aprilie 1994) Azi trec pe la facultatea de Geologie şi dl prof. Simon Pauliuc îmi povesteşte refugiul său. Fusese, la 16 ani, diacon la o biserică unde cumnatul lui era preot. Avea veleităţi muzicale, cunoştea notele, conducea corul. A învăţat într-o şcoală improvizată, fostă casă a cuiva, de chirpici, cu 4 lămpi de gaz, 50 de copii, iarna. Primul refugiu în martie 44, ajung la Turnu Măgurele; mama rămîne acolo, el pleacă înapoi, altfel era considerat sabotor. La 22 august trece iar Prutul, are loc un bombardament, se pierde de soră-sa şi de cumnat, îl ajută pe un bogătaş cu caii speriaţi de bombe, apoi îl iau doi fraţi greci bogaţi. La Ianca, noaptea, le ajută pe gazde să sape un gropan sub vatra din tindă, îl ard, îl muruiesc cu pleavă, îl ard din nou şi toată noaptea cară saci, dimineaţa treaba era gata, vatra cu cărămizile la loc – deci un procedeu de pe vremea năvălirii tătarilor. Noaptea în tren i s-au furat ghetele, şi-a încropit nişte opinci, aşa a ajuns înapoi la Turnu Măgurele. S-a făcut învăţător de clase primare şi în particular a terminat liceul, cu note foarte bune, aşa că a intrat la facultate fără examen de admitere, la Naturale, pe atunci. Din anul doi l-a luat Ianovici pe lîngă el. Niciodată nu a avut curaj să arate actul său de la şcoala de diacon, dar are acel act oficial. Maică-sa era dinspre Herţa, făcuse primele două clase în limba germană.
Om cu mintea ascuţită; doctor docent. Conducător de multe doctorate. La geologie nu exista curs universitar pe care să nu-l poată ţine. Muncitor cât cuprinde, neobosit. I-a spus cândva unui fost coleg, acum cercetător la Institut, asistent cu jumătate de normă la mineralogie, ca să mai facă rost de un ban, câte cursuri predă în acel trimestru. Acela, om cu deosebire comod, s-a îngrozit. L-a întrebat, sincer excedat: Da’ te ţin bal’malele? (îi era lene să pronunţe cuvintele întregi...).
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
Va urma


Cărţile din bibliotecă : Anton Dumitriu, Emil Cioran.




ion lazu - Fotografii de vacanţă : Amurgul pe lac. Raze şi ... raţe...