luni, 30 septembrie 2013



4 ore în Piaţa Universităţii: UNIŢI, SALVĂM ROŞIA MONTANĂ! 












































Despre "minerii" aduşi cu autocarele la Roşia Montană:
http://www.realitatea.net/localnicii-pro-rmgc-adusi-la-rosia-montana-cu-autocarele-un-clip-video-uimitor_1279434.html

Scriitorul zilei: Mihail Săulescu   http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-mihail-saulescu-poezia.html 
Alţi scriitori din Calendar:
Ovidia Babu, n. 1933
Negoiţă Irimie, n. 1932



Poezia zilei 
Ion Murgeanu: Am să mă ocup mai departe cu poezia


Am să mă ocup mai departe
Cu poezia orice ar fi să fie
În timp ce picioarele ei dezlegate
De toate păcatele firavei firi
Îmi fac cu ochiul dintr-o revistă
Pentru adulţi - şi salcia plânge
De singurătate în mijlocul oraşului
Peste mormântul lui padre Galeriu
Ne învârtim prin apropiere şi noi
Nu mai notăm nimic scriem în gând
Că mileniul acesta se va termina
Pe la mijlocul veacului trecut
Dar acesta poate fi un jurnal
Pentru lăcuste   cei mântuiţi
Urcă singuri muntele
Cu spinarea bătută de bice
Şi încă mai vor să-l urce în furci...




Lidia Lazu în recital. Bacovia de toamnă... 


Pansele negre...:

CARBONIZATE FLORI, NOIAN DE NEGRU:

muzica sonoriza orice ecou:

acorduri, arpegii, armonii:


Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1994
21 iunie  94. Ticu D.: în orice uzină, întreprindere, dar şi în armată era un ofiţer sub acoperire, un specialist.
Colega a lăsat-o mai moale, reiese că nu se mai duce la ai ei ca o vijelie. Începe să le prindă mila, oricît de tîrziu.
Mîzgălituri de-ale lui A. pe marginea unor manuscrise. Pun mîna pe gumă şi-mi dau seama că nu mă lasă inima să le şterg. S-ar putea zice că exagerez.
Meciul Argentina-Grecia. Maradona gras, îmbătrînit, semănînd la faţă izbitor cu Antony Quinn, poate din cauza sîngelui lor indian. La primul contraatac argentinian, Batistuta marchează.
22 iunie 94. Să fim atenţi: Iisus este marele Disident: "Căci le-am dat cuvintele pe care mi le-ai dat tu." Ioan, 17.7. "Iată omul! le-a zis Pilat, arătîndu-l pe Iisus cu coroana de spini şi haina de purpură." Ioan 19.5. Pilat însuşi a scris cuvintele: "Iisus Nazarineanul, împăratul Iudeilor", în trei limbi: evreieşte, greceşte, latineşte. "Ce am scris am scris", a răspuns Pilat. 19.22.
23 iunie 94. Cu colegul M. , din Coralilor, ne amintim de Zmeurătu, satul lui natal din Vâlcea şi de Mânăstirea Jghiabu, acolo el are o mare livadă de meri de unde a scos anul trecut 1500 kg mere, livada e la drumul forestier. Vorbindu-mi, deodată îmi reamintesc cu pregnanţă chiar locul cu pricina, două conace unde stă omul cu caprele. Lui taică-su i-au făcut parastas de 10 ani, mama încă se ţine. La trecerea prin Zmeurătu, m-am oprit la casa lor şi le-am făcut părinţilor o fotografie pe care am expus-o cândva, chiar cu acest titlu: Părinţii colegului de facultate. Celălalt fost coleg , Florin A. spune, cu jale: De patru ani nu am cumpărat nici o carte. Foştii colegi mă întreabă dacă mai scriu. Scriu, că aşa mi-e felul de a fi, însă nu public. Cine să te citească în vremurile astea?! L-aţi auzit pe Florin, care fusese pătimaş cititor de-o viaţă.
După amiază mă culc şi visez nişte fragmente de literatură, una cu o casă de şiţă, ca la Ciocăneşti, în faţă un băietan, îl întreb: Ştii că în casa asta a stat Eminescu? Spune că ştie. Văd că era scris pe scîndurile pridvorului numele Poetului. Casă pe care eu am identifica-o după imaginea dintr-un manual, ca popas al poetului.
Un alt vis: nişte bărci cu care ungurii coborîseră pe Dunăre şi îi obligaseră pe localnici să fugă prin păduri, dar invadatorii nu au rezistat decît cîteva zile, au fost nevoiţi să se retragă, lăsînd casele localnicilor. Vedeam apa tulbure, lotcile venind şi cineva lîngă mine se ruga de pescar să-l treacă şi pe el de cealaltă parte a Dunării, unde eu nu eram tentat să ajung.
Poemul pierdut. Azi în autobuzul 300 îmi vine o idee grozavă, dar mă jenez să scot o foaie din servietă, convins că voi consemna ideea de îndată ce ajung la birou. Ca în atîtea alte rînduri, nu îmi amintesc absolut nimic, decît că ideea era clară de la un capăt la altul şi foarte convingătoare, ceva între un poem şi o aserţiune.
Prin Evul mediu, fără tăgadă, Cîmpia Dunării era încă, în mare parte o mlaştină cu păduri şi zăvoaie; procesul de drenare a continuat şi s-a radicalizat spre începutul secolului 20, cu adîncirea tuturor pîraielor. S-a adâncit în primul rând albia Dunării, un ditamai fluviu, care aici îşi sapă albia în roci sedimentare moi, fără duritate. Snagovul era o mlaştină, Bucureştiul se îneca între Dîmboviţe, Bucureştioare şi Colentine; însă pe atunci nu era o noutate să ridici cetăţi pe stîlpi, ca Veneţia, Amsterdamul, Petersburgul…
Va urma


Cărţile din bibliotecă:
ION MURGEANU - O sticlă în mare, Colecţia Opera omnia. Poezie contemporană, Ed. TipoMoldova, 2013