joi, 26 septembrie 2013

Scriitorul zilei; Dumitru M. Ion   http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-dumitru-m-ion-poezia.html
Alţi scriitori din Calendar
Dan Botta, n. 1907   http://ilazu.blogspot.ro/2012/01/scriitorul-zilei-dan-botta.html
Cleopatra Lorinţiu, n. 1957
Grigore Hagiu, n. 1933   http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-grigore-hagiu-poezia.html
Ion Biberi, m. 1990   http://www.artline.ro/Ion-Biberi-31459-1-n.html
Gellu Naum, m.2001   http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biografia-zilei-gellu-naum-1
Iustin Panţa, m. 2000


Poezia zilei: Alexandru Gregorian (1909-1987) 

În beznă

Nu e lună, n-avem sfeşnic.
Bâjbâim prin noapte veşnic.
Domnul Dumnezeu prea sfântul
N-o fi ştiind că pământul
Zace-n beznă veci de-a valma
De tai negura cu palma?

Măcar doi-trei licurici
Să scânteie şi pe-aici,
Printre oameni, prin măslini,
Pe sub flori, peste ciulini;
Să vezi, barem, un' te-nechini.

12 ianuarie 1981

(din Poezia românească din exil. Ed. ICR, 2006)



Lidia Lazu recită din poezia proprie

 
Citiţi imediat: http://www.napocanews.ro/2013/09/gh-funar-despre-comisia-parlamentara-privind-rosia-montana-si-asasinii-economici.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+napocanews%2FhIWc+%28NapocaNews%29  



Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1994
8 iunie 1994 (continuare) Cînd scriu despre mine nu am nicicum sentimentul că mă exhib, că îmi acord o importanţă specială, că vreau să atrag în vreun fel atenţia asupra persoanei mele fizice. Nici vorbă aşadar de narcisism, ba aş spune că am faţă de făptura mea de carne un fel de nepăsare, de ignorare – nimic peste o solidarizare de principiu cu propria persoană şi atît. Treaba lui, lasă că se descurcă el cumva..., cam asta ar vrea să spună atitudinea mea faţă de propriul trup, de care în răstimpuri iau act cu oarecare surprindere. Cînd spun că scriu despre mine însumi, mă refer la atenţia care rămîne mereu aţintită asupra gîndurilor, a felului cum se iscă şi se înlănţuie ideaţia, la senzaţii, la vise etc. Se va admite că de fapt mă interesează ceea ce este general uman; în fond, eu nu sunt decît suportul material al trăirilor mele.
Cât despre notaţiile mele cu privire la cei din preajmă, nu anecdoticul trebuie avut în vedere, el doar vrea să sugereze contextul social; mă interesează la semenii mei performanţele spirituale, dar mai mult decât asta mă preocupă faptele şi spusele lor privite din punct de vedere al moralei. Este bine intenţionat acel actant?, porneşte de la un gând bun sau dimpotrivă, este mânat de imbolduri nedeclarate, ticăloase, nedemne...?
Spune Iisus Christos: Căci eu nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Ioan 12. Veţi admite că scriitorul însuşi se plasează sub aceste două deziderate: a judeca şi a mîntui – el nu doreşte decît îmbunarea omului înainte de celelalte două momente, desigur mai importante.
Pe vremea adolescenţei mele, un liceu era cu atît mai mare cu cît notele erau mai mici. Exigenţa profesorilor era piatra de încercare. Şi să nu uităm: în cele trei clase ale liceului Radu Greceanu se aflau cei mai buni 100 de elevi ai momentului, din tot judeţul Olt.
Din rîvna de a-mi urma profesorii şi a deveni un om ideal, am ajuns doar un ins moral.
Fără să-i fi citit pe marii filosofi, am căzut adesea pe fraze/exprimari de-ale lor. Dovadă că intuiţia mea a funcţionat just, că a existat acurateţea observaţiei, corectitudinea deducţiilor, deci un fond principal, comun oamenilor, la care ei pot ajunge prin mijloace proprii, pe căi personale, precum pe nervurile unei frunze. Aceste plăcute şi încurajatoare confirmări/potriveli sunt de natură să-ţi dea încredere în tine, în lume, într-un limbaj al comunicării mesajului dorit.

Liceu. Înainte de iluminarea iubirii, liceul a fost locul primei iluminări prin iubirea de cărţi care îmi vesteau despre o lume superpusă celei reale şi care pe mine mă interesa mai mult. Îmi va fi dor mereu de adolescenţă, pentru intensitatea cu care gîndeam şi pentru buna credinţă investită în acele visătorii cu ochii deschişi.

E prezumpţios să susţii că ai creat ceva deosebit, pentru o asemenea lucrare nu e deajuns să fii de bună credinţă. Trebuie har, încuviinţare de sus. Ceea ce depinde însă de tine şi asta nu e puţin lucru, e să rămîi în cadrul sistemului de valori, învăţat cu grijă de la cei în care ai avut încredere; şi să nu aluneci în ticăloşie.
Viaţa e generoasă în oferte, nu e sănătos să o abordăm / atacăm toţi din acelaşi loc, de pe aceleaşi poziţii, ca americanii, toţi într-un singur fel. Unii trebuie să vrea altceva de la viaţă decât cariera, competiţia, realizarea socială - şi e bine să li se spună tinerilor că viaţa poate fi abordată şi altfel, că în afară de a fi bogat sau vedetă sau politician sau funcţionar la stat, se mai poate să doreşti a fi un om adevărat.
  Va urma 



Cărţile din bibliotecă: Dan Laurenţiu, Sorin Mărculescu, Dragoş Morărescu.  












   












ion Lazu - Fotografii în amurg...I