4 ore în Piaţa Universităţii: UNIŢI, SALVĂM ROŞIA MONTANĂ!

Despre "minerii" aduşi cu autocarele la Roşia Montană:
http://www.realitatea.net/localnicii-pro-rmgc-adusi-la-rosia-montana-cu-autocarele-un-clip-video-uimitor_1279434.html
Scriitorul zilei: Mihail Săulescu http://ilazu.blogspot.ro/2012/09/scriitorul-zilei-mihail-saulescu-poezia.html
Alţi scriitori din Calendar:
Ovidia Babu, n. 1933
Negoiţă Irimie, n. 1932
Poezia zilei
Ion Murgeanu: Am să mă ocup mai departe cu poezia
Am să mă ocup mai departe
Cu poezia orice ar fi să fie
În timp ce picioarele ei dezlegate
De toate păcatele firavei firi
Îmi fac cu ochiul dintr-o revistă
Pentru adulţi - şi salcia plânge
De singurătate în mijlocul oraşului
Peste mormântul lui padre Galeriu
Ne învârtim prin apropiere şi noi
Nu mai notăm nimic scriem în gând
Că mileniul acesta se va termina
Pe la mijlocul veacului trecut
Dar acesta poate fi un jurnal
Pentru lăcuste cei mântuiţi
Urcă singuri muntele
Cu spinarea bătută de bice
Şi încă mai vor să-l urce în furci...
Lidia Lazu în recital. Bacovia de toamnă...
Pansele negre...:
CARBONIZATE FLORI, NOIAN DE NEGRU:
muzica sonoriza orice ecou:
acorduri, arpegii, armonii:
Ion Lazu - O pagină de jurnal, 1994
21 iunie
94. Ticu D.: în orice uzină, întreprindere, dar şi în armată era un
ofiţer sub acoperire, un specialist.
Colega a
lăsat-o mai moale, reiese că nu se mai duce la ai ei ca o vijelie. Începe să le
prindă mila, oricît de tîrziu.
Mîzgălituri
de-ale lui A. pe marginea unor manuscrise. Pun mîna pe gumă şi-mi dau seama că
nu mă lasă inima să le şterg. S-ar putea zice că exagerez.
Meciul
Argentina-Grecia. Maradona gras, îmbătrînit, semănînd la faţă izbitor cu Antony
Quinn, poate din cauza sîngelui lor indian. La primul contraatac argentinian,
Batistuta marchează.
22 iunie 94. Să fim atenţi: Iisus este
marele Disident: "Căci le-am dat cuvintele pe care mi le-ai dat tu." Ioan, 17.7. "Iată
omul! le-a zis Pilat, arătîndu-l pe Iisus cu coroana de spini şi haina de
purpură." Ioan 19.5. Pilat însuşi a scris cuvintele: "Iisus Nazarineanul,
împăratul Iudeilor", în trei limbi: evreieşte, greceşte, latineşte. "Ce am scris
am scris", a răspuns Pilat. 19.22.
23 iunie 94. Cu colegul M. , din
Coralilor, ne amintim de Zmeurătu, satul lui natal din Vâlcea şi de Mânăstirea Jghiabu, acolo el are o mare
livadă de meri de unde a scos anul trecut 1500 kg mere, livada e la drumul
forestier. Vorbindu-mi, deodată îmi reamintesc cu pregnanţă chiar locul cu
pricina, două conace unde stă omul cu caprele. Lui taică-su i-au făcut parastas
de 10 ani, mama încă se ţine. La trecerea prin Zmeurătu, m-am oprit la casa lor şi le-am făcut părinţilor o fotografie pe care am expus-o cândva, chiar cu acest titlu: Părinţii colegului de facultate. Celălalt fost coleg , Florin A. spune,
cu jale: De patru ani nu am cumpărat nici o carte. Foştii colegi mă întreabă
dacă mai scriu. Scriu, că aşa mi-e felul de a fi, însă nu public. Cine să te
citească în vremurile astea?! L-aţi auzit pe Florin, care fusese pătimaş
cititor de-o viaţă.
După amiază mă
culc şi visez nişte fragmente de literatură, una cu o casă de şiţă, ca la
Ciocăneşti, în faţă un băietan, îl întreb: Ştii că în casa asta a stat
Eminescu? Spune că ştie. Văd că era scris pe scîndurile pridvorului numele
Poetului. Casă pe care eu am identifica-o după imaginea dintr-un manual, ca
popas al poetului.
Un alt vis:
nişte bărci cu care ungurii coborîseră pe Dunăre şi îi obligaseră pe localnici
să fugă prin păduri, dar invadatorii nu au rezistat decît cîteva zile, au fost
nevoiţi să se retragă, lăsînd casele localnicilor. Vedeam apa tulbure, lotcile
venind şi cineva lîngă mine se ruga de pescar să-l treacă şi pe el de cealaltă
parte a Dunării, unde eu nu eram tentat să ajung.
Poemul pierdut.
Azi în autobuzul 300 îmi vine o idee grozavă, dar mă jenez să scot o foaie din
servietă, convins că voi consemna ideea de îndată ce ajung la birou. Ca în
atîtea alte rînduri, nu îmi amintesc absolut nimic, decît că ideea era clară de
la un capăt la altul şi foarte convingătoare, ceva între un poem şi o
aserţiune.
Prin Evul
mediu, fără tăgadă, Cîmpia Dunării era încă, în mare parte o mlaştină cu păduri
şi zăvoaie; procesul de drenare a continuat şi s-a radicalizat spre începutul secolului
20, cu adîncirea tuturor pîraielor. S-a adâncit în primul rând albia Dunării,
un ditamai fluviu, care aici îşi sapă albia în roci sedimentare moi, fără
duritate. Snagovul era o mlaştină, Bucureştiul se îneca între Dîmboviţe,
Bucureştioare şi Colentine; însă pe atunci nu era o noutate să ridici cetăţi pe
stîlpi, ca Veneţia, Amsterdamul, Petersburgul…
Va urma
Cărţile din bibliotecă:
ION MURGEANU - O sticlă în mare, Colecţia Opera omnia. Poezie contemporană, Ed. TipoMoldova, 2013