Scriitorul zilei: Al. Călinescu
http://ilazu.blogspot.ro/2012/06/consemnare-centenar-caragiale-la.html

Mihai Eminescu - Frumoasa fără corp, fragment - recită Lidia Lazu, Casa memorială Eminescu, Iaşi-Copou, 15 iunie 2009.
http://youtu.be/cdxoTgcR37o

Poezia zilei 
ion lazu: Cântec la marginea apei

                                  Lidiei

Pe malul apei, scund

Într-o raclă de prund

Să ne iubim – orbi

De lumina din plopi 
Şi de frunza ce scapă

Sau licăre-n apă.

Noi, pierduţi, fără chip,

În culcuş de nisip

Astupaţi între maluri

Cu timpanele-n valuri

Încleştaţi să ne doară

Desfăcuţi în afară

Duşi prin somn mai departe

De-acest râu fără moarte.

1975, Alexandria.
(din volumul Muzeul Poetului, ed. Eminescu, 1981)

 
Pagină de jurnal 1993 
24 ian., continuare: Azi, la birou, zarvă în legătură cu un film american în care o tînără se răzbună pentru moartea tatălui şi a soţului. Le spun că nu-mi place ideea. Colegelor le place chiar acest aspect, Angela spune că ar face orice să se răzbune pe cel ce i-a greşit. Cred că asta simţi tu, dar află că pentru mine cea mai temeinică răzbunare este iertarea, o răzbunare în care ambele părţi au de cîştigat. De fapt nici nu se discuta despre film, dacă e bine realizat au ba, ci despre mesajul: răzbună-te, dinte pentru dinte! Un mesaj zero pentru mine. Altă plămadă...

De multe ori, în spatele unei mari siguranţe de sine nu se află, vai! decît teama de a nu fi contrazis, cu argumente, teama că va fi descoperit imensul gol dintr-un cuget extravertit, impotent, caduc.

26 ian. Vine Balabanca şi o ţine numai într-o criză de plîns: ce şi-a închipuit profesorul ăla de la Iohanesburg? Ea nu poate să facă aşa ceva! O sălbatică. Degeaba încercam eu să o reanimez. Angela, pricepînd abia acum cum stau lucrurile cu colega noastră, a rămas blocată. Poate ar trebui să-i spun: B. nu plînge din cauză că a fost ofensată de profesor, ci plînge pentru că a ratat ultima ei şansă de a intra în rîndul lumii.

Trec pe la expo de tapiserie a Liei Andreiţă, la Externe; În hol dau mîna cu Teodor M.

Să descriu un securist foarte bun tată de familie, care acasă îşi dovedea sieşi că e un om sensibil, cu gînduri bune şi gesturi tandre, ataşat, corect. Deci şi la slujbă, făcînd ce era de făcut, tot ca om de nădejde, corect, care îşi îndeplineşte obligaţiile de serviciu şi îşi cîştigă cinstit pîinea familiei, contribuind la ordine în biata noastră ţară, invidiată şi luxată de puterile străine, ostile nouă. Patriot până la Dumnezeu. Este irepresibilă dorinţa ticălosului de a-şi găsi o justificare morală, chiar sfidînd legile logicii.

Paul Everac este instalat ca director al TV, drept care încă din prima seară apare pe sticlă, ameninţător. Un vechi reacţionar comunist, hotărît să pună lucrurile la punct, cu girul lui Ilescu, desigur. Incalificabil este procedeul prin care şi-a adjudecat marele premiu la concursul de scenarii film TV; e clar că nu s-a putut abţine să nu se exhibe, ca orice megaloman, să-şi audă numele trîmbiţat în ritm de 3/4, să-şi asigure procedura de urgenţă în producţie. Sîrba în căruţă, aşa pare să se numească făcătura. Aceşti vechi oportunişti nu au nici o măsură, s-au obişnuit să fie în frunte, nu vom scăpa de ei decît prin dispariţia lor fizică:  o gaură neagră îi va înghiţi fără pic de urmă.

Aş vrea să am ardoarea de a scrie un poem: pleacă fără să întorci capul.

va urma

Cărţile prietenilor mei: Tudor Cicu, Viorel Dianu, Vlad Neagoe, Ioana Dinulescu.

ion lazu, Fotografii...Mi-am amintit de Sierra Nevada...