miercuri, 5 iunie 2013

Scriitorul zilei: Gheorghe Lazăr
http://ilazu.blogspot.ro/2012/06/scriitorul-zilei-gheorghe-lazar.html

Pagini de jurnal,1992
21 nov. 92. Ieri seară Pan I. la noi, pînă pe la 20,30. Apare şi Miţi, transfigurată, plutitoare, în stare de beatitudine religioasă. Fără măcar să stea o clipă ca să tatoneze atmosfera şi să-l simtă pe vizitator, se repede să-l îndoctrineze pe Izverna; îi dă şi o foiţă propagandistică. Tocmai lui Izverna, care ştie dogmă ortodoxă, nu glumă... Aceşti sectanţi ajung la o completă rupere de realitate. Oare aşa ar trebui să se întîmple? Un om cîştigat pentru Dzeu să fie un om pierdut pentru societate? Ăsta să fie preţul fericirii dată de credinţă? Pare că e mai decentă, mai omenească rătăcirea, chinul, nefericirea celui necredincios, prin comparaţie cu acest gen de fericire buimacă, egoistă, cu ochelari de cal. Dacă Dzeu ţi-a deschis ochii, fii cu ei pe semeni, pătrunde-i în toate ungherele sufletului, cunoaşte-i şi ia-i aşa cum sunt.
Îi dau lui P.I. albumul Natura… şi îi împrumut spre lectură MuzeulAr vrea să iniţieze o editură. Eu: cititorii se îndepărtează de literatura română iar scriitorul român se îndepărtează fără voia sa de şansa de a mai publica o carte. De ce aş mai scrie? Despre ce să scriu?
62 de morminte de faraoni deja descoperite.
22 nov. 92. Vis cu MP, inclus în Ruptura.
Se întîmplă o chestiune ciudată, pe care abia acum o văd în dimensiunile ei adevărate: “Predînd” amintirea (sau observaţia sau ideea) coalei de hîrtie, deci jurnalului, arunci acea informaţie afară din creier, o expulzezi din malaxorul ideatic, ca şi cum ai fi scăpat-o de pe banda transportoare,  ea devenind inertă, pierdută pentru tine. Notezi ca să nu uiţi, vorba lui Eminescu, dar notînd un gând, numai hîrtia îl mai ştie, tu îl ignori din clipa următoare şi în acest fel mai mult pierzi decît căştigi, ratînd prelucrarea datei, integrarea ei într-o semnificaţie mai largă. Ba, mai grav, te dezobişnuuieşti să manevrezi informaţii mental. Hîrtia e un alt fel de meninge…
23 nov. 92. Diferenţa dintre neobrăzaţi şi cei cu bun simţ ar fi aceasta: cei din urmă trăiesc şi în intimitate de parcă vorbele, faptele, gesturile lor s-ar desfăşura la scenă deschisă, în faţa instanţei opiniei publice, pe cînd obraznicii, chiar şi cînd vorbele, gesturile, acţiunile lor sunt de factură publică, ei se comportă ca şi cum ar fi singuri, într-un cotlon, sau sub plapumă, la adăpost de orice privire indiscretă, de oricine care să le poată reproşa mîrşăviile. Ignorând instanţa morală, omniprezentă.
D. Stăniloaie, 90 de ani: “Un om cu transcendenţă nu e niciodată singur, ci cu toţi ai săi… Nu pot să cred că părinţii mei nu mai sunt. Nu pot să cred decît că valoarea umană este eternă.” (Exact cuvintele cu care se încheie Rămăşagul meu. Interesantă coincidenţă! Ca ins ce nu s-a omorît citind filosofie, mă bucură gerozav cînd ajung intuitiv  la idei cu care manevrează aceşti oameni docţi.)
(Din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
va urma


Poezia zilei 
Lidia Lazu

O ALTĂ SPERANŢĂ



Mereu în aşteptarea

marilor evenimente

m-avântam către ziua

de azi ca un Tsunami

şi tot ce înghiţeam

mi se părea mult prea puţin

încercam să mă caţăr
fără piroane şi fără frânghii
în piscul zilelor
celor mai măreţe

şi uneori mă trezeam
în aer
cu fuioare de nouri
agăţate de poale

numai că tocmai din acea
întâmplare nu ştiu cum se
făcea
aterizam iar în picioare

singură -
mai hotărâtă
să străbat munţii
cu hăurile lor
să cuprind mările
cu insulele lor

ca să mă pot linişti
pe un drum prăfuit
printre spice de grâu
cu maci înroşiţi
de plăcerea revederii
şi cu dorinţa nebună
de a mă adăposti
înainte de-a începe iar
să plouă



CAZUL NICOLAE BREBAN, ÎN DESFĂŞURARE...

http://www.cotidianul.ro/decimarea-elitelor-creatoare-ale-romaniei-215017/

Cazul Breban. Paul Goma: „Daca Nicolae Breban va fi judecat dupa acele probe se va comite o nedreptate flagranta”

Publicat de admin în Cazul Breban în 06 4th, 2013 | fără răspunsuri

■ 
 Cazul Breban
Paul Goma: „Dacă Nicolae Breban va fi judecat
după acele probe se va comite o nedreptate flagrantă
Hotărârea este dată cu încălcarea legii fundamentale a statului”
■ Nicolae Breban „nu a fost un «om al organelor»”
Revista Cultura (nr. 16-19/ 2013), condusă de acad. Augustin Buzura, publică un amplu dosar dedicat Cazului Nicolae Breban, dosar ce începe cu Sentinţa civilă nr. 4430, dată în şedinţa publică de la 02.07.2012, în Dosarul nr. 3084/2/2012, în care CNSAS cerea Curţii de Apel Bucureşti să constate calitatea de „colaborator al Securităţii” în cazul lui Nicolae Breban. Sentinţa a fost primită de Nicolae Breban în data de 18 aprilie 2013, la peste circa 9 luni după pronunţare. Între timp a văzut lumina tiparului cartea-eveniment Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea arhivelor securităţii (Editura Polirom, 2013), semnată de disidentul Gabriel Andreescu, cercetător, care, în capitolul dedicat lui Nicolae Breban, demonstrează, în baza lecturii celor 13 volume din Dosarul Breban de la ACNSAS, că N. Breban nu a fost colaborator al securităţii: „Nu se poate imagina ce complexitate, ce ciudăţenie, ce contorsionări umane povestesc documentele despre viaţa lui Breban. Inclusiv «minunea» că nu a fost un «om al organelor», în ciuda tuturor acelor situaţii care puteau sugera contrariul”. Revista Cultura publică texte axate pe acest caz, semnate de Sergiu Andon, Paul Goma, Aura Christi, Virgil Tănase, Virgil Nemoianu, Augustin Buzura, Basarab Nicolescu, Ioan Buduca etc.
 „Procesul condamnării unor nevinovaţi în plină libertate
seamănă covârşitor cu procesele staliniste”
Devine tot mai limpede un adevăr flagrant: una dintre bolile cele mai grave ale societății românești postdecembriste este eliticidul, iar „procesul condamnării unor nevinovaţi în plină libertate – menționează Aura Christi (Cultura, nr. 18/ 2013) – seamănă covârşitor cu procesele staliniste. Victimele supuse unui soi de lapidări în piaţa publică sunt cunoscute. Numele fiecăreia dintre acestea a deţinut luni, ba chiar, în anumite cazuri, ani de-a rândul primele pagini ale cotidianelor, revistelor literare, ziarelor: Adrian Marino, Nicolae Breban, Nicolae Balotă, Mihnea Berindei, Mihai Botez, Eugen Uricaru, Cezar Ivănescu, Mircea Iorgulescu (ultimii doi scriitori îmbrânciţi – de acuzaţia nefondată, conform căreia ar fi fost colaboratori ai securităţii – în boală, iar mai târziu în moarte) ş.a. Dosarul de presă făcut în anul 2011, când – în lipsa unor probe, în lipsa unei decizii definitive şi irevocabile a instanţei – s-a lansat pe majoritatea canalelor media acuzaţia conform căreia romancierul Nicolae Breban a colaborat cu organele securităţii ceauşiste, are peste 230 de file în format word. Acum circa doi ani, mulţi colegi i-au luat apărarea autorului Buneivestiri. Între aceştia, Eugen Simion, Augustin Buzura, Ioan Groşan, Lucia Hossu-Longin, Ion Vianu, Lucian Vasiliu, Petru Ursache, Ileana Cudalb, Liviu Ioan Stoiciu, Adi Cristi, George Schwartz, Virgil Tănase, Virgil Nemoianu, Nicolae Iliescu, Bogdan Creţu, Eugen Negrici, Alex Ştefănescu, Magda Ursache, Ion Lazu şi alţii, mulţi alţii. Gabriel Andreescu a citit cele 13 volume ale dosarului Breban păstrat în ACNSAS, scriind un serial documentar, bine informat, imparţial, publicat în revista Timpul (nr. 8, 9, 10, 2011), apoi preluat, cu acordul autorului, de revista Contemporanul (nr. 10, 2011). Constatarea disidentului Gabriel Andreescu nu lasă loc confuziilor: «Din perspectiva legii, constatarea «colaborării» lui Breban e o gafă».”
■  Verdictul încalcă dreptul fundamental la libertatea convingerilor,
este periculos pentru cultură și contrar unei societăți democratice”
În Recurs, av. Sergiu Andon menționează, între altele, referindu-se la sentința civilă nr. 4430, dată în Dosarul nr. 3084/2/2012, că „Hotărârea se întemeiază pe o normă legală abrogată”, Hotărârea este dată cu încălcarea legii fundamentale a statului”, Verdictul încalcă dreptul fundamental la libertatea convingerilor, este periculos pentru cultură și contrar unei societăți democratice”. Sergiu Andon: „Particularitatea Cazului BREBAN este aceea că acțiunea, procesul și verdictul au semnificații mult mai largi decât o pricină obișnuită. Metaforic dar exact, se poate spune că parte în proces este însăși literatura română a unei epoci, cu oamenii ei buni sau răi, curajoși sau lași, de valoare sau nulități. Procesul intră inevitabil în istorie. De fapt a și intrat. Actul de justiție nu poate ignora această perspectivă decât cu riscul de a ignora că el însuși, ca expresie a unei epoci, va intra în istorie. Și va caracteriza societatea respectivă cel puțin în evaluări de felul: dreaptă sau nedreaptă, inteligentă sau obtuză, echitabilă sau discreționară, cu respectul valorilor umane ori cu disprețuirea lor.
În concluzie, perspectiva istorică este nu numai a părților din proces, nu numai a actului de justiție, ci și, parțial, a imaginii societății contemporane. Cerința constituțională a raportării la necesar într-o societate democratică incumbă deci și aspectul necesar pentru o societate democratică, inclusiv pentru imaginea ei.
Deșertul, vidul din această perspectivă a hotărârii atacate și refuzul preconceput de a se admite proba testimonială ne obligă să propunem înscrisuri noi. Le oferă însăși viața. Viața se răzbună încă de pe acum pe rușinoasa hotărâre pe care o atacăm. Așa cum aprecia și Securitatea (precursoarea instituției reclamante), în lumea literară știrile sunt colportate cu viteza fulgerului. Vestea motivării Sentinței în cazul Breban a făcut ocolul continentelor Europa și America de Nord. Presa culturală din țară („Contemporanul. Ideea europeană”) a comentat pe larg sau chiar a reprodus hotărârea. Licențele de ordin juridic ale redactorilor nu sunt importante, importantă este reacția cititorilor de marcă. Personalitățile adevărate ale literaturii și conștiinței civice românești aflate în disapora s-au grăbit să transmită redacției mesaje sau chiar declarații solemne. Nu lipsesc vârfurile dizidenței culte față de regimul totalitar: VIRGIL TĂNASE, PAUL GOMA, GABRIEL ANDREESCU. În maniere diferite și cu diferite grade de indignare, cunoscătorii în detaliu ai relațiilor Securitate-lumea literară, știind și jocurile duplicitare fie ale Securității, fie ale adevăraților colaboratori ai acesteia, prestigioșii opinenți își exprimă la unison stupoarea față de verdict.” (Cultura, nr. 17/2013)
Fundaţia Culturală Ideea Europeană transmite pe circuitul naţional Declaraţia Domnului Paul Goma, invitând martorii oculari ai represiunilor din vremea dictaturii staliniste şi ceauşiste, specialiştii în domeniu, istoricii, juriştii, jurnaliştii, colegii de breaslă, membri ai Academiei Române şi ai USR, să se pronunţe pe marginea acestui caz. „Definiţia dată de lege noţiunii de «colaborator» – susţine, într-un text polemic Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române – este atât de ambiguă, încât permite interpretări delirante ca cea în cazul discutat. Aceste interpretări delirante conduc inevitabil la o banalizare a răului ale cărei consecinţe, pe plan social, pot fi incalculabile. Ca membru al exilului românesc din Paris, din 1968 şi până în 1989, cunosc foarte bine zvonurile răspândite în Franţa de Securitate privind colaborarea lui Nicolae Breban. Dacă sentinţa este corectă, acest lucru înseamnă că Securitatea îşi denunţa proprii săi colaboratori. Rolul călăilor şi victimelor se inversează, toţi nevinovaţii devin vinovaţi, iar adevăraţii vinovaţi devin eroi. Cazul Nicolae Breban ar trebui să constituie o alarmă pentru forurile legislative care ar trebui să adopte de urgenţă o nouă lege conţinând o definiţie precisă (precum cea propusă de Gabriel Andreescu) a noţiunii de colaborator. Dincolo de aspectul legal, important este şi aspectul etic al cazului Nicolae Breban. El ar putea deveni un caz de jurisprudență, în virtutea căruia mulţi dintre intelectualii de marcă ai ţării se pot trezi peste noapte calificaţi drept colaboratori.”
Fundaţia Culturală Ideea Europeană
Paul Goma:
Dacă Nicolae Breban va fi judecat
după acele probe se va comite o nedreptate flagrantă
■ „Nu din acel motiv am fost eu arestat în 1977, apoi exclus din Uniune, apoi exclus din… ţară”
■ „ Recunosc: la început şi eu am aplecat urechea la vorbe-vorbe”
■ „O întrebare: cum ar trebui să se apere Breban de calomnii? «Dovedind», el, că nu a făcut servicii Securităţii? Dar cum să o facă?”
Declaraţie
Subsemnatul PAUL GOMA, scriitor, domiciliat la Paris, rue B. […]; arondismentul […], declar:
L-am cunoscut pe NICOLAE BREBAN la Bucureşti, în a doua jumătate a anului 1965, în casa prietenului nostru, Alexandru Ivasiuc. Nu ne-am împrietenit, prea multe amănunte biografice ne despărţeau. Ne-am mai întâlnit cu alte ocazii – rare. Eu aveam despre scriitorul Breban o opinie bună; el nu avea nici o opinie – nu mă citise.
Am intrat la revista România literară în septembrie 1968, girat de Geo Dumitrescu. Breban era şef-adjunct. Nu am avut nici un prilej să ne întărim prietenia. – De altfel, eu mă adresam cu „Tovarăşul Breban”, el cu „Goma”, simplu. În 1971 Breban a devenit directorul revistei. Nu mi-a fost nici cald, nici rece, până în momentul în care el (Breban), aflat la Paris, a dat ziarelor occidentale câteva interviuri în care se manifesta împotriva „politicii culturale” a lui Ceauşescu. Atunci m-am gândit că membrul CC al PCR, scriitorul Breban, „va rămâne” în Occident!
În discuţiile cu confârtaţii, îmi exprimam acordul cu gestul nemaipomenit de curajos al lui Breban – eram mereu în minoritate, foştii prieteni din România, chiar în discuţii private îl criticau, acuzându-l că a profitat cât a profitat, iar acum „scuipă în gamelă” – de ce a dat declaraţiile acelea în presa străină. La acestea eu răspundeam: „Fiindcă în România nu l-ar fi publicat nimeni”.
Când s-a întors de la Paris – în 1974 – am aflat din ziare că la Editura Uniunii Scriitorilor va fi lansat un roman. M-am dus împreună cu soţia mea. Surpriză: nici unul dintre prietenii la toartă (cât timp fusese în CC) nu era prezent. Breban s-a consolat cu „mărunţeii” Mazilescu, Mălăncioiu, Turcea, Robescu şi cu mine.
În 1971 am avut un conflict cu Ivasiuc, prietenul amândurora. El, ca şef-adjunct al editurii lui Preda, s-a trezit vorbind vorbe. Că în romanul Uşa… sub două personaje „se ascundeau” Ceauşeasca şi Ceauşescu. Din pricina decodificării lui Ivasiuc, din acel an, nu am mai putut publica în propria revistă, nici măcar note de lectură (şi ca, supliment: nici socrul meu, Năvodaru, nici sora lui, traducători, nu au mai avut dreptul să publice).
În 1976 am făcut numeroase tentative de a primi cartea de muncă (fusesem dat afară… dar să nu se ştie).
1977 începe cu solidarizarea mea cu semnatarii Chartei `77 a Cehoslovacilor, cu izolarea mea de către Aparatul Poporului, la 1 aprilie fiind arestat. Aici se manifestă Nicolae Breban. Soţia mea avea telefonul tăiat, socrii mei aşişderi. La socrul meu Europa liberă era bruiată, eram arestat de câteva zile şi „afară” nu ştia nimeni. Soţia mea era total izolată, prietenii nu erau acasă, el, Breban, ne vizitase de două ori.
În acel moment, familia era în legătură cu procesul. Aflându-se în cabinetul avocatului Pora, în disperare de cauză, a telefonat şi la Breban. Şi Breban a răspuns! În câteva cuvinte. Soţia i-a spus situaţia noastră. Şi culmea: Breban a întrebat-o de unde telefonează, Ana i-a spus şi Breban i-a spus să aştepte, că va veni. Şi a venit (la Pora)! Astfel soţia nu a mai fost total izolată.
Al doilea episod… nesemnificativ: după eliberare, eu eram într-o stare de… nefuncţionare eviden. Fusesem evacuaţi din apartamentul nostru şi stăteam la socri. Or, socrii aveau nevoie de nişte aşternuturi pentru mine, iar acestea se aflau în cufere, în pivniţă. La cine să facem apel să ne ajute? Mai mult în glumă, am telefonat (acum mergea!) lui Breban. I-am spus of-ul într-o doară, nu credeam că are să vină. Şi Breban a venit! A coborât în pivniţă, s-a murdărit de var, a cules pe umeri păianjenii…
După ce m-am exilat, nu am mai avut legături cu Breban.
Recunosc: la început şi eu am aplecat urechea la vorbe-vorbe: cum se explică faptul că, în afară de excluderea din CC şi de la revistă, Breban nu a mai păţit nimic? Pe limba noastră: nu a fost arestat? Şi cum se explică „naveta” lui între Orient şi Occident?
„Probele” acuzării nu sunt probe. Afirmaţiile lui Breban – faţă de securişti, că Goma n-are talent –nu m-au lasat indiferent, însă nu din acel motiv am fost eu arestat în 1977, apoi exclus din Uniune, apoi exclus din… ţară.
Dacă Nicolae Breban va fi judecat după acele probe se va comite o nedreptate flagrantă.
O întrebare: cum ar trebui să se apere Breban de calomnii? „Dovedind”, el, că nu a făcut servicii Securităţii? Dar cum să o facă?
Aceasta este concluzia mea.
Drept care semnez,
        Paul Goma
Paris, 28 aprilie 2013
 Sursa: Cultura, nr. 18/ 30 Mai 2013
http://blog.ideeaeuropeana.ro/?p=3573http://blog.ideeaeuropeana.ro/cazul-breban-paul-goma-daca-nicolae-breban-va-fi-judecat-dupa-acele-probe-se-va-comite-o-nedreptate-flagranta-3573.html



Fotografii la Bookfest... vorbe-vorbe din Târg...

G.L. : Nu vreau să spun să nu ne mai trimitem copiii la şcoală, dar adevărul e că şcoala l-a omorât pe Caragiale (în ideea că abia noua ediţie Ion Vartic îl va repune în drepturi pe marele clasic...)
L. B.: S-au spus şi se spun nenumărate prostii despre declinul Europei. Eu am încercat să iau lucrurile în serios...
A. C. : Ne mirăm încă şi astăzi şi ne punem întrebarea ce anume i-a determinat pe intelectuali de primă mână din Germania, oameni cu pregătire temeinică, filosofică, ştiinţifică... să adere necondiţionat la ideologia nazistă...
A.Şt.: Când mă gândesc la ce se petrece acum în România am imaginea unei sticle goale în care se toarnă dintr-o găleată, însă fără o pâlnie, deci cea mai mare parte din lichid se iroseşte...
B.N.: Editura mi-a publicat, caz unic în literatura noastră contemporană, o serie de autor în 7 volume, însumând 5.500 pagini!
La o lansare: Foştii securişti încă mai au tupeul să susţină că ei erau cei mai mari patrioţi din România...
Un autor de SF: Dacă A. N. a obţinut  cel mai mare succes de vânzări la actualul Târg, de ce nu ne-am strădui să-l alegem în toamnă preşedinte al Uniunii?


Ioana Revnic, caligrafiind un autograf pentru Ion Lazu

După lansarea Bujor Nedelcovici
Standuri pentru cei mai mici cititori...
Curtea Veche, în topul editurilor de la Bookfest
Filosoful Mihai Şora îl prezintă pe poetul Ion Mureşan. Ardelenii între ei...

La standul editurii Vinea, Petru Răileanu moderator la colocviul Centenar Gherasim Luca
Cel mai vândut autor de la Târg... Chiar aşa!!!