joi, 10 ianuarie 2013

I.L. Caragiale, Publicistica, IV; consemnare...Fotografii...

 O atenţionare către conducerea USR

Stimaţi colegi din conducerea ASB, USR..., vă rog să aveţi în vedere faptul că acţiunea generalizată de reabilitare termică a blocurilor ceauşiste din Bucureşti , dincolo de efectele benefice, ar putea pune în primejdie plăcile memoriale postate de USR în ultimii ani - în cauză pot fi cam 50 de plăci memoriale, din toate sectoarele Capitalei. Deja câteva plăci memoriale au dispărut, cea a lui Cristi Popescu, cea a Marianei Marin, poate şi altele. Fie că aceste plăci sunt acoperite cu polistiren, fie că sunt desprinse de la locul lor şi depozitate la subsolul imobilelor, sine die. Vă rog deci să sugeraţi Conducerii USR să trimită nişte adrese către primăriile tuturor Sectoarelor din Bucureşti, cu solicitarea de a se pune în vedere firmelor care efectuează reabilitarea termică a blocurilor să aibă o grijă specială pentru plăcile memoriale fixate de USR, să le disloce de pe zid şi să le remonteze la finalizarea lucrărilor. Aşa după cum observ că procedează cu instalaţiile de aer condiţionat, cu antenele parabolice, cu tăbliţele firmelor care-şi au sediul în blocurile respective.
Cu deosebit respect, Ion Lazu
Responsabilul Proiectului "Plăci memoriale pentru marii scriitori dispăruţi."
10 ianuarie 2013.

I.L. Caragiale, Publicistica, IV 


Opinia publică. E desigur un om mediocru acela ce nu ştie scutura puţin jugul opiniei publice: excesul de atârnare în această privinţă face pe om sfios, vatămă lumina şi ne robeşte capriţiilor primului nerod...
Un nume bun este fără-ndoială un bine de mare preţ; dar ce bine poate fi acela pe care cel dintâi ticălos ni-l poate răpi?... Ceea ce se spune sau chiar ceea ce se cugetă despre tine n-adaugă nimic la meritul tău intrinsec, şi nici nu-l poate scădea cu ceva: ocărât ori lăudat rămâi acelaşi om...
Nu te-ncrede dintr-o dată în omul de care oricine vorbeşte bine, este desigur un suflet slab şi mediocru, sufletele mari şi generoase au mai mulţi vrăjmaşi calzi şi prieteni mai puţin fierbinţi. Nu te grăbi să dispreţuieşti pe acel ce-i sfâşiat cu furie de ura multora: desigur el are vreo calitate însemnată asupra căreia invidia voieşte spre a-şi răzbuna. Oamenii îţi iartă orice nedreptate mai lesne decât o jignire a amorului propriu...
... fiindcă nu putem stima la altul decât calităţile pe care noi înşine le credem superioare, se poate prea-bine întâmpla ca un nerod să te facă de ocară voind să te ridice-n slavă...
Spre a ne dezbăra de prejudecata primejdioasă şi neliniştitoare care ne îndeamnă a dori ca lumea să se ocupe mult de noi, este destul să observăm cum se comportă cu alţii... fiecare aleargă să-i spună cât de mult ia parte din suflet la aceasta; nu te încrede niciodată în această suprafaţă de grime convenţionale. Ia-te pe urma celui mai zelos complimentator şi adu vorba despre acelaşi obiect care mai adineaori îl umplea de bucurie sau de mâhniciune, şi ai să vezi numaidecât nepăsarea, răceala, poate chiar o ascunsă bucurie dacă e vorba de necazuri, şi mai totdeauna o mişcare de necaz dacă-i vorba de vreo fericire.
Puţini sunt oamenii cari să nu se crează nişte fiinţe foarte importante, foarte mult privite şi vrednice foarte a nu fi confundate cu mulţimea. Cine ne garantează nouă că această înaltă părere a noastră despre noi înşine este mai întemeiată decât a altora despre ei înşişi? 1894. 
va urma