marți, 1 ianuarie 2013

Blogul meu, la sfârşit de an 2012...

Blogul meu, la sfârşit de an 2012...
Să tragem linie...
Aduceţi condeiul şi cerneala / Să facem socoteala !, vorba lui Arghezi.
Va fi desigur o socoteală pe scurt, sintetică, fiind vorba despre cifre. Şi musai să fac acest bilanţ de etapă pentru că, ducând la bun sfârşit rubrica mea Scriitorul zilei, aşa precum am năzuit, de-acum înainte va trebui să mă ocup de altceva..., fie că acel nou lucru se pretează blogului ori voi fi trimis iar la plaivaz...
Noul meu blog, meşterit chiar de mine, n-aş putea să spun cum anume, şi lansat la apă pe data de 23 iulie 2011, (după incredibila şi definitiva pierdere a celui precedent - pagubă greu de evaluat şi suferinţă nevindecată nici până în ziua de azi...), şi pe care blog am postat zi de zi, cu o consecvenţă ce mă surprinde şi pe mine, blog unde am adăugat, în afară de Scriitorul zilei, de Poezia zilei, de Consemnări şi comentarii, nu mai puţin de 5-10 fotografii în fiecare zi (ajungându-se la un total de peste 3. 000 fotografii postate pe acest nou blog, toate ale subsemnatului - ceea ce a "tulburat" rău socotelile - altfel oculte - ale Domnului Google, care în două rânduri mi-a arătat fără drept de apel cartonaşul roşu, somându-mă să-mi vin în fire, să reduc numărul fotografiilor postate - palpitant, nu?), acest blog, etalând cu nonşalanţă munca mea de scrib, ce-mi păruse până de curând o lucrare de taină, a stârnit un mult dorit de mine interes, în primul rând din partea confraţilor scriitori, ceea ce nu e puţin lucru, cunoscută fiind reticenţa durabilă a scriitorului român - clasicizat încă din timpul vieţii - pentru digital...
În peste 500 zile, sunt înregistrate nu mai puţin de 66.550 vizitări, cifră în sine impresionantă, dacă nu mai mult de-atât! În luna decembrie, exemplul cel mai la îndemână, am totalizat un număr de 6. 221 vizitări, scor aflat în creştere de la o  lună la alta. S-au adunat în acest răstimp 969 comentarii - o cifră ce ar părea abracadabrantă, de n-ar fi vorba de o  înregistrare oficială. Cum spuneam, împotriva aşteptărilor, s-au lăsat atraşi în această aventură în primul rând prietenii scriitori. O dificultate pentru toată lumea a venit chiar din faptul că nu oricine a reuşit să-şi posteze comentariile direct pe blogul meu, - nici eu nu reuşeam, la început (iar alţii au renunţat, descurajaţi, să mai posteze, continuând însă vizitarea blogului meu -, deci multe comentarii, deşi identificabile, apar ca din partea unui omnipotent Anonim. Câţiva vizitatori, la îndemnul meu, mi-au trimis comentariile lor pe mail şi eu le-am postat imediat pe blog, menţionând de astă dată numele autorului. Totuşi, un punctaj riguros nu se poate face, în această situaţie.
S-au remarcat încă de la început scriitorii Nicolae Ciobanu din Piatra Neamţ şi Tudor Cicu din Buzău, după locul său de muncă, dar de extracţie dobrogeană, cum se ştie. Nu am lipsa de delicateţe nici să le dau calificative acestor vajnici colaboratori direcţi, cum fără ezitare îi voi numi, nici să-i laud  fără limită, aşa cum de altfel o merită din plin, ci voi spune curat că aceştia doi, prin atenta lor co-participare la forjarea de zi cu zi a blogului meu de scriitor, mi-au sporit energiile spre a duce mai departe rubricile principale. Dar câţi alţi scriitori nu au intervenit cu comentarii strălucite!!! Ion Murgeanu, Sânziana Batişte din Brad, Vocea de Departe - probabil din America, Doina Ţetcu, Petruţ Pârvescu din Argeş, Mihaela Rădulescu din Alexandria, George Motroc din Bucureşti, D.A. Doman din Piteşti, Florin Hălălău, Andana Călinescu, revistele Melidonium şi Ideea Europeană, Felix Sima din Rm. Vâlcea, Camilian Propinaţiu, Oana Oros, Bujor Voinea, Daniel Lăcătuş, studentul Yigru Zeltil din Constanţa, alţi actanţi, îndeobşte studenţi la Filologie, masteranzi, doctoranzi, interesaţi în primul rând de viaţa şi opera scriitorilor comentaţi de mine. Până şi criticul literar Alex Ştefănescu, atât de prins cu emisiunile sale televizate, a găsit timpul necesar să-mi mulţumească pentru prezentarea ce i-am făcut la aniversară. Bune aprecieri am primit verbal de la mulţi alţi co-breslaşi: Radu Voinescu, Nicolae Ţone, Liviu Ioan Stoiciu, Mihai Grămescu, A.M. Baros, Florin Costinescu, Emil Lungeanu, Florentin Popescu, Lucia Negoiţă, Victoria Milescu, Lucian Gruia, Dan Pomârjanschi, Elena Fluieraşu, Dan Tipuriţă, venind la momentul potrivit cu încurajări ce mi-au ridicat tonusul.
Nu mai trebuie să spun în ce constă rubrica Scriitorul zilei, cei interesaţi ştiu deja că ea a fost iniţiată pe data de 3 noiembrie 2011, la aniversarea prozatorului Alexandru Ecovoiu, şi s-a augmentat în timp: la fotografiile cu copertele cărţilor am adăugat, când s-a putut, fragmente din Jurnalele mele consemnând întâlniri cu scriitorul în cauză, note de lectură la cărţile sale, din volumele Scene din viaţa literară, din Odiseea plăcilor memoriale, text aflat pe-atunci în manuscris; am adăugat şi fotografii cu casele unde au locuit scriitorii comentaţi, cu plăcile memoriale puse de subsemnatul, în urmă cu 4-5 ani.  Şi apoi: cînd a fost cazul, texte ale scriitorilor comentaţi au fost plasate la rubrica Poezia zilei, măcar o poezie de-a autorului, de nu s-a putut mai mult - cu menţiunea că unele coperte, nefiind de găsit pe Google, le-am scanat chiar eu, după cum s-a întîmplat că multe dintre poeziile postate, au fost selectate de mine şi bătute pe calculator.
Nu neapărat ca o scuză, ce ţine de urgenţa postării în fiecare zi a altui scriitor, ci ca o promisiune pe care aş dori să o pot onora, aceste texte de la rubrica Scriitorul zilei, compilate/conspectate în fapt de ici şi colo, de pe internet, din dicţionare, din istorii literare şi alte tipărituri, fără vreo pretenţie de originalitate, consider că voi putea să le augmentez, tacit, pe rând, în măsura în care îmi va permite timpul şi mă vor ajuta puterile, la această vârstă a resemnărilor tacite...
O muncă foarte incitantă şi cu reale câştiguri pentru mine în ceea ce priveşte scriitorul român, clasic ori contemporan. . Rog a se avea în vedere că vin dintr-o profesiune care m-a ţinut departe de cursurile filologice , de studiile de istorie şi critică literară. Surprizele s-au ţinut lanţ, menţinându-mi vie atenţia, interesul. Alegând să scriu zilnic despre un autor român, m-am orientat după Calendarul din România literară; ce-i drept, nu e chiar simplu şi lipsit de riscuri să alegi unul dintre cele 5-10 nume dintr-o zi, musai să dai de-oparte nume importante; o faci, în speranţa că nu-l vei scăpa din vedere la cealaltă dată calendaristică: de naştere, de deces...  Este de înţeles că majoritatea numelor se referă la autori care deja sau de multă vreme nu se mai află printre noi.  Căci nu am dat de-oparte pe cronicari, pe un Cantemir, un  Ivireanu, Bărnuţiu, Ilarian, Bolintineanu, Odobescu, Duiliu Zamfirescu, sub niciun motiv. Totuşi, în destule cazuri am ales nume de scriitori din stricta contemporaneitate: Nora Iuga, Lucian Vasiliu, Aura Christi, Ileana Mălăncioiu, Romulus Rusan, Bujor Nedelcovici, Ana Blandiana, Daniel Corbu, George Bălăiţă, Liviu Antonesei, Vasile Vlad, Petru Ursache, Gelu Ionescu, Ştefan Agopian, Nicolae Ţone, Dinu Flămând, Dorin Tudoran, Angela Marinescu, Nicolae Dabija, Micaela Ghiţescu, Aurel Sasu, Ion Simuţ, Mihai Gălăţanu, Gh. Schwartz, Marian Popa, Maria Urbanovici,  D.M. Ion, Al. Miran, Paul Goma, Livius Ciocârlie, Cornel Moraru, Ion Brad, Ovidiu Genaru, Ion Cocora, Anghel Dumbrăveanu, Eugen Negrici, Vasile Baghiu, Radu Voinescu, Gh. Glodeanu, Magda Ursache - şi înşiruirea ar putea continua...Indiferent că-mi sunt prieteni sau necunoscuţi -, din Bucureşti, din Timişoara sau din... toată ţara, - din Basarabia, din diaspora...din trupe de asalt, din grupări fratricide...
Dar câţi să fie scriitorii comentaţi la rubrica ce astăzi am închis? O cifră apropiată de 420 - mi-ar lua ceva timp să fac o numărătoare exactă.  Alte câteva zeci s-ar adăuga de la rubrica Poezia zilei.  În acţiunea Plăci memoriale ajunsesem la 220 scriitori; am continuat să fac fotografia unor case în care au locuit scriitori, ajunsesem la aproape 360 fotografii. Cu scriitorul zilei, văd că cifra s-a augmentat, cât de cât. Şi mă opresc tocmai acum?! Da, pentru bunul/răul motiv că orice lucru început are şi un sfârşit... Care, sperăm noi, să facă loc unui alt început...Cu voia celui de Sus.
                                                             ION LAZU
P.S. Şi ce alte câştiguri ar mai fi de menţionat, pentru truditorul acestor 17 luni de bloguială? Poate ar intra la socoteală consemnările unui număr deloc mic de evenimente culturale, - de-ar fi vorba doar de unul pe săptămână şi tot s-ar aduna vreo 120-130 de consemnări, cu fotografiile de rigoare; ar mai fi de luat în seamă, sub beneficiu de inventar, textul evocator din anii 60, Pocola-Beiuş, 1968, în 23 de episoade; şi ar fi de adăugat ciclul de 63 sonete, scrise între 20 august şi 15 septembrie 2011. Este mult-puţinul, însă de mare preţ, cu care se alege scribul, atunci când s-ar părea că alta este misia lui. Cum a fost şi textul Odiseea plăcilor memoriale, scris după revenirea din chinuitoare excapade, în perioada când mă devotasem cu trup şi suflet fixării acelor aproape 200 de plăci....


ion lazu, fotografii de iarnă...spre Gura Diham...





5 comentarii:

  1. Domnule Ion Lazu: iată un bilanţ care v-a mai adus, cu mâna pe coasa literelor doi prieteni (de care scrieţi atât de evident) încât, mie unuia, parcă îmi pare rău că uneori am stat pe gânduri dacă e firesc să intervin şi eu, în Lumea înaintaşilor cu care ne-aţi făcut cinstea de a citi atâtea necunoscute. Lumea, în ziua de azi, nu mai e aceea în care scriitorii întâlniţi în copilărie, m-au azvârlit undeva spre ceruri, tare departe de ceea ce Boris Pasternak numea ”un ecou de clopot” …unde totul apărea şi dispărea apoi „ca-n urma unui car, răzleţe paie/pe cerul ud…”. Şi, scriind aceste rânduri, mă gândesc la Marin Sorescu, cel care ar fi vrut ca în poezia noastră, în proza noastră ori critica românească, să apară şi „cel aşteptat”, spre care să ne uităm cu toţii „ca la cineva dintr-o altă lume”. V-aş mai aminti doar cele spuse cândva de Cioran, cu privire la îndrăzneala unora de a intra cu bocanci cu tot în literatură. Şi, nu mă refer la poezia din zilele noastre, a cărei menţionare în vreo revistă sau alta necesită întregul, pentru a discuta despre ea, pe coordonate critice. Grupajele de poezie, din zilele noastre, apărute ici-acolo, prin diverse reviste, nu trezesc decât interesul de a intra în posesia cărţii, pentru a putea comenta câte ceva despre arta scrisului. Şi, aici, aveţi din nou un pariu câştigat cu cititorul de poezie la care v-aţi adresat. La urma urmelor (am ţinut să precizez, despre intervenţiile mele, destul de rare) „ce să mai cauţi printre muritori, când tu cânţi din orgă şi ei din fluier” (Emil Cioran). Să nu fie Dumnezeu, starea de a înclina balanţa talgerului către nevoia mea metafizică de a mă săvârşi în cea mai îndepărtată treaptă a privitorului ? Daţi-mi voie să mă îndoiesc şi eu de câte ceva din tot ce am afirmat cândva cu privire la rostul şi fericirea celor care scriu, precum J. L. Borges care spunea răspicat: „Fiecare se îndoieşte de arta sa şi de propriile-i mijloace”. De aceea, citim tot ce ni se oferă, cu o misterioasă cuviinţă, cam tot ce se găseşte prin cufărul poetului, dat ca zestre de părinţi. Şi, o ultimă mărturisire: fără efortul dvs. de a duce, până la capăt, truda începută, eu n-aş fi început să-mi car grăuntele literei pe blogul meu (deşi, dvs. înţelegeţi): cam a zecea parte din bilanţul dvs. sunt realităţile pe blogul meu. Şi sunt, o spun sincer, un răsfăţat al scrierii, de care mi-am amintit, iată, atât de târziu. 2013 va fi anul care mă va scoate din scorbura tăcerii. Le-am promis prietenilor mei. Liviu Ioan Stoiciu şi Ion Lazu mi-au fost modele. Acesta trebuie să fie mesajul către cei care vin să ne citească.

    RăspundețiȘtergere
  2. Stimate domnule Ion Lazu,

    Dragostea şi devotamentul d-voastră faţă de literatură şi faţă de creatorii ei v-au ajutat să depăşiţi golul produs de pierderea celui dintâi blog. Dispariţia acestuia m-a mirat şi pe mine, m-a revoltat şi m-a întristat. De aceea, v-am urmat, firesc, şi-n călătoria pe acest nou blog. Vă mulţumesc frumos pentru "găzduire" şi pentru cuvintele de apreciere!
    Aprecierile mele au fost întotdeauna prea sărace, pentru toată munca d-voastră şi pentru tot ceea ce ne-aţi dăruit (o MENŢIUNE SPECIALĂ pentru splendidele, deseori uluitoare fotografii, realizate cu ochi de artist şi inimă de poet)!
    La ceas de bilanţ, admiraţia şi felicitările mele!
    La ceas de nou început, inspiraţie şi succes în ceea ce vă propuneţi în continuare!

    La mulţi ani!

    Sânziana Batişte
    Brad

    RăspundețiȘtergere
  3. Nerenunţând la regula politeţei, acum când toată lumea o calcă în picioare, cu o fervoare ce s-ar potrivi unor fapte de ispravă, am să încep prin a răspunde dnei Sânziana Batişte, pe care închipuirea mea de fost geolog peregrin o întrezăreşte în rama sclipind de nea a Munţilor Apuseni...
    Mulţumesc de vorbele frumoase şi frumos simţite de firea Dv poetică. Fapt este că simt nevoia să mă dezbar din această aventură a "Scriitorului zilei", realmente o încercare hazardată, solicitantă la extrem, pentru cineva descins din creierii munţilor... direct în miezul vieţii literare. Este, până una-alta, privirea novicelui, admirativă, curioasă, pozitivă în fond. Căci în fapt, viaţa scriitorului român fiind cum este şi cum a fost mai dintotdeauna, nu vom afla acolo prea multe motive de jubilaţie co-participativă; iar pe de altă parte, va trebui să o spun la căderea cortinei: nici firea scriitorului nu e dintre cele care cată a se menţine la cote înalte, ci se dovedeşte a fi, vrem nu vrem a recunoaşte asta, plină de scăderi şi de păcate omeneşti dintre cele mai gregare. Se întâmplă aşa că de câte ori, entuziasmat de opera marelui Caragiale, a marelui Sadoveanu etc, ai impulsul de a te apropia şi de latura lumească a autorului, tot de atâtea ori vei primi duşul rece al unor detalii de viaţă neconvenabile, descurajatoare. Nu e chiar o regulă generală, dar nici o singulară excepţie... Pare un dat ca Frumosul şi Sublimul artistic să iasă din plămada unor împrejurări frustrante... Nu spun mai mult...
    Fiindcă aduceţi vorba laudativă despre fotografiile mele, iar vă mulţumesc şi iar nu pot furniza o explicaţie coerentă a acestei situaţii. Doar că privesc lumea cu interes, curiozitate şi încântare, chiar cu un fel de recunoştinţă că ea există, că eu exist... şi se pare că acest sentiment de graţie/favoare se transmite fotografiilor pe care le fac, şi trebuie să precizez: cu un aparat de toată mâna, ba chiar având nişte defecte mecanice, din cauza folosirii abuzive, în condiţii ... contondente...(care, de exemplu, au scos din funcţiune teleobiectivul...)
    Un gând bun pentru poeta din Brad-Munţii Apuseni ai multor frumoase amintiri de campanie geologică...Un An Nou cu bucurii! Ion Lazu

    RăspundețiȘtergere
  4. Prietene poet Tudor Cicu, mulţumesc pentru promptitudinea comentariului Dtale, atât de benefică într-un caz ca acesta, al bilanţului... Îl faci, ca să tragi cortina peste o lucrare mult solicitantă, ca să aduni plus şi cu minus şi să vezi de n-ai muncit de-a surda; însă pe lângă propriul punctaj, oricum subiectiv şi suferind, ai vrea să ai răspunsuri, confirmări, comentarii din partea celor ce te-au însoţit în tumultul aventuroasei întreprinderi scripturale.
    Între noi fie vorba, textul încheiat ieri e doar o ciornă, un bruion, ce se cuvine pritocit, augmentat, completat, chiar rezăzut dintr-o altă perspectivă - însă cum şi când? - de-am avea vreme pentru asta!
    Aduci Domnia ta în discuţie multe aspecte: cel al scriitorului azi nemailuat în seamă. Asta aşa este. Am avut mari dificultăţi în a da o dată sigură la naştere, la deces, pentru scriitorii din vechime. Dar ceea ce pare de necrezut, pe cât de frustrant, este faptul că despre contemporanii noştri nu avem decât data naşterii, nu şi a dispariţiei, unii dintre ei plecaţi deja de 5-10 ani...
    Despre fragmentarismul poeziei actuale, iar trebuie să spun că revistele nu circulă, nu sunt citite, nu există o critică de întâmpinare. Pus în faţa unui grupaj al nu-ştiu-cărui autor, pe-o pagină de gazetă, nu ştii de unde să-l iei, ce e cu dânsul, din ce devenire se trage... Să fie dezinteresul general pentru poezie, să fie pe de altă parte teribila inflaţie de texte, ale unor inşi care s-au trezit poeţi doar pentru faptul că ai voie să postezi texte oriunde pe blog, la Reţeaua literară, pe Facebook, în toate reţelele de socializare pe internet?! Omul scrie nişte cuvinte fără o determinare strictă, lumea nu-l huiduie, ladincontră, dă click pe Îmi place, pe Apreciez etc... Confuzie totală şi cu nefaste urmări: falsul literat prinde aripi, într-un an doi se orientează, îşi duce textele la tipografie, devine peste noapte autor de 3-5 volume. Imposibil să înţelegi "pe ce se bazează monşerul"? Altfel se puneau problemele pe vremea când literatura era o problemă serioasă, de viaţă şi de moarte - şi mulţi autori chiar şi-au pus pielea în băţ pentru Literatură, au dat vamă, am suferit, au pierit pentru poezia lor...
    Poate Dta, mai tânăr şi plin de vigoare, ai răbdare, disponibilitate, poate chiar consideri că se va face lumină în avalanşa de producte pe internet, aşa-zis literare... Eu mi-am luat mâna, nu mă mai implic...
    Şi fiindcă aduseşi vorba despre Orgă şi Fluier, poate Cioran nici nu are dreptate până la urmă, ca în destule alte cazuri. Păi, cred eu, nici nu importă la ce instrument execuţi, ci cum o faci. Să nu uităm că, la milenii înainte de Emil Cioran, Marsias îl întrecuse la Flaut pe Apolon, iar răzbunarea a fost acuza că nu cântase doar la un instrument, ci se folosise şi de-al său trup, de buze-gură-foale etc. Or, ce vrea să spună asta? Tocmai faptul că artistul musai să se implice integral, nu doar să cânte perfect la un instrument, ci să participe cu toată fiinţa sa. Mai iari, am ascultat o interpretare la fagot, transcrierea unei partituri pentru viloncel. Sigur, iubesc cu patimă violoncelul, instrument fabulos, suspinător etc, însă nu se poate să nu fii impresionat de fagotistul care scoate sunetele din adâncul fiinţei sale de carne şi suflet...Spun drept: e altceva!
    Şi desigur, cum observă Borges, autorul se îndoieşte de mijloacele sale. Cum nu se poate mai adevărat, om fiind, iar nu zeu, precum Apolon, nedreptul... Dar tocmai îndoiala de sine îl îmboldeşte să dea tot, să se folosească la maximum, să se depăşească...
    Toate cele bune, la început de An 2013. Şi să se împlinească tot ce plănuiţi! Devotat, Lazu

    RăspundețiȘtergere
  5. Mai hibernat decît nu arăt, iată-mă şi eu cu obolul meu pe altarul blogului lazian. Nu fiindcă m-a pomenit, nici pentru a fi băgat în seamă. Eu, Tudor Cicu, precum toţi ceilalţi intervenienţi cînd au comentat, au făcut-o din preaplinul indus de acest noian de frumuseţi depuse de polihistorul Om în dreptul sufletelor noastre.
    Prietenia cuplului Lazu pe mine mă onorează şi declar, aici, deschis că nu-i merit: ei fiind prea generoşi, ca să nu le zic risipitori, cu cei dimprejur şi din depărtări. Mă şi mir cum, de atîta risipire, de-o viaţă, în loc să ajungă săraci-lipiţi, ei tot mai bogaţi deveniră... Dar, nu ca profitorii, ci ca martirii acestei vieţi sau existenţe - cum vreţi.

    Desigur, îmi pare şi mie rău că va renunţa Panul Ionu să ne hronicărească Domnia-Sa la scriitori, aşa cum i-a perceput... Dar mi-e teamă că ne-a pregătit o şi mai plăcută surpriză!
    Şi, de aceea, accept tot ce vine de la el, ca de la un înţelept.
    Să ne reîntîlnim, cît mai des şi mai mulţi Aici, în ospitaliera Casă Lazu!
    La mulţi ani!

    RăspundețiȘtergere