Scriitorul zilei: Virgil Gheorghiu, n. - d. 7 martie 1977
Ars poetica
Înalţă-te, poete, păstrând cu tine lestul!
La-nsingurări de noapte, fii comandant vegherii!
Îmbrăţişarea lumii, privirile şi gestul,
Cu-asprimea unui Hades, supune-le trierii.
Să cânţi suflarea vie, lucire de oglindă,
Nu lenta pleşuvie-a cununilor de laur.
Năvod aruncă-ţi viaţa şi inima, să prindă
Din crişuri de imagini, poeme, peşti de aur!
Ars poetica
Înalţă-te, poete, păstrând cu tine lestul!La-nsingurări de noapte, fii comandant vegherii!
Îmbrăţişarea lumii, privirile şi gestul,
Cu-asprimea unui Hades, supune-le trierii.
Să cânţi suflarea vie, lucire de oglindă,
Nu lenta pleşuvie-a cununilor de laur.
Năvod aruncă-ţi viaţa şi inima, să prindă
Din crişuri de imagini, poeme, peşti de aur!
Sonet
Lucra Manole meşterul cu trudă
Şi fără spor la zidul legendar,
Că-n faptul nopţii, piatra de sub var
Smintea din loc cu tencuiala udă.
Dar n-a mai fost istovul în zadar,
Când a zidit cu desnădejde crudă,
În temelii, nu om străin, nici rudă,
Ci draga lui: trup viu, cu ochi de jar.
S-a-năbuşit năprasnic fericirea,
Dar întărită-i schela. Turnuri sfinte
Sclipesc urcând în soare mânăstirea.
Asemeni lui, purtând un vis în minte,
Poeţii îşi ating desăvârşirea
Zidind iubirea vieţii în cuvinte.
***
Viitor poet, pianist, compozitor şi muzicolog V.G. se naşte la Roman,
face studii de Conservator la Bucureşti, 1928-1930, continuate la
Viena şi Paris.
Debutează cu poezii în 1925, se raliază grupării avangardiste
de la revista "unu", de unde este exclus pentru că avea colaborări
şi la alte reviste, diferit orientate: Bilete de papagal, Adevărul,
Cuvântul liber. Importantă se dovedeşte a fi nevoia de armonie în artă,
poetul se va individualiza printr-un stil expresionist, iar în final
recurge la prozodia clasică a sonetului şi rondelului. Debutul în
1930, cu Cântările răsăritului.
Alte titluri: Febre,1933; Marea vânătoare, 1935, Tărâmul celălalt,
1938;Pădurea adormită, 1941. După 1944 se menţine în espectativă,
revenind abia în 1966 cu Poeme, după care urmează Poezii, 1968,
Trezirea faunului, 1973 şi Sonete, 1975. În volumul postum
Poezii, 1986, este inclusă o secţiune de rondeluri.
***
Am pus o placă memorială în str. C.A.Rosetti, imobil pe faţada
căruia pre-exista o placă memorială cu basorelief, pentru Cezar
Petrescu. Încercările de a-i pune o plcă memorială la adresa
din Str. Şcoalei nr. 8 s-au dovedit infructuoase. Între timp,
a dispărut însă placa memorială a lui Cezar Petrescu,smulsă
probabil pentru refolosirea metalului. N.B.Aceste lucruri se
întâmplă la nici 100 m de artera principală a Capitalei, bdul
Bălcescu-Magheru. Fără comentarii.
 |
| Str. Şcoalei nr. 8, unde a locuit Virgil Gheorghiu |
„Cântările răsăritului” a apărut în 1925, iar între volumul de debut și Febre a mai publicat și un „poem-afiș”, „8-11-19”, la editura lui Sașa Pană. Deși este foarte probabil ca excluderea lui Virgil Gheorghiu să fie datorată „infidelității” față de revista unu, poetul n-a aflat niciodată motivul exact (povestea cu „iaurtul” se regăsește în „7 pentru eternitate”, volum din care nu citez fiindcă nu îl am chiar acum la îndemână)...
RăspundețiȘtergereÎn ceea ce privește poezia lui Virgil Gheorghiu, am observat că, înainte de 1989, atenția acordată poetului, în afară de Sașa Pană, ocolea în oarecare măsură perioada avangardistă, iar după 1989 (sau chiar începând cu anul în care apare antologia lui Marin Mincu) e menționat aproape exclusiv datorită textelor avangardiste. Încă un exemplu: Ulici îl include în „1001 de poezii românești” prin „Poem (În Loc De Manifest)”, pe când, cel puțin în opinia mea, se găsesc poeme mult mai reușite în volumele din anii 30 și chiar din anii 60.
Nu e un poet ușor de recuperat, trebuie să mărturisesc că l-am crezut și eu, în mod naiv, un poet absolut minor, fiind neplăcut impresionat la prima lectură. La a doua și a treia, am fost însă foarte plăcut surprins. „Trădându-l” pe Voronca, și-a găsit stilul. Din păcate, parantezele neoclasiciste și dificultatea majorității poemelor nu-i vor asigura, cel mai probabil, o postumitate mai generoasă decât până acum, dar apariția unei noi ediții după cea a lui Râpeanu din 1986 m-ar bucura. Fie ea și o ediție a textelor avangardiste (care lipseau din acea ediție)