vineri, 23 martie 2012

Scriitorul zilei: Romulus Cioflec; poezii, fotografii de autor





Scriitorul zilei: Romulus Cioflec, n. 23 martie 1868 - d. 13 noiembrie 1955


         

Dintr-o familie de ţărani de pe lângă Covasna, a făcut şcoala primară în satul natal Araci, apoi Şcoala normală de la Câmpulung Muscel, după care şi-a dat diferenţa la liceu. Un interimat de 5 ani ca bibliotecar la Academia română. A făcut Literele la Bucureşti, terminate în 1914 şi a fost profesor în câteva localităţi din Prahova şi Dorohoi. Războiul îl surprinde în Basarabia, familia sa se refugia din faţa armatelor austro-ungare. Rămâne la Chişinău aproape un deceniu, între 1917 şi 1926, implicându-se în lupta pentru independenţa basarabenilor dar şi pentru emancipare, inclusiv pentru introducerea alfabetului latin în şcoală, în publicistică. Militează pentru instruirea învăţătorilor, considerată cheia propăşirii  pedagogiei în Basarabia. Devine redactor la Cuvântul Moldovenesc, la Sfatul Ţării, aflându-se în aceeaşi grupare de intelectuali militanţi pentru ideea naţională cu Ştefan Ciobanu, Onisifor Ghibu, Petru V. Haneş, Pan Halippa, Ion Nistor. În intensă corespondenţă cu Garabet Ibrăileanu, care îl poziţionează corect în câmpul literaturii. Înfiinţează asociaţii, fundaţii, Ligi culturale, o Universitate populară. Ţine cursuri, prelegeri, cicluri de conferinţe. La una dintre acestea, poetul  Alexei Mateevici dă citire poeziei sale Limba noastră.  Peste nici o lună poetul va fi răpus de tifos. Romulus Cioflec iniţiază o colectă pentru ridicarea unui monument. Între timp beneficiase de o bursă de un an la Berlin; se prezintă la o consfătuire de la Paris, la alta de la Madrid. În fapt, scriitorul, publicistul, militantul pentru ideea naţională se dovedea a fi un călător împătimit, cu vocaţie europeană. Văzuse deja Petrogradul, va vedea o bună parte din Europa; dar şi Egiptul, dar şi Polul Nord (Sub soarele polar)... Părăsind Chişinăul, va fi profesor la Timişoara, ajungând în final la liceul Gh. Lazăr din Bucureşti.
Debutase cu proze din lumea satului, în manieră sămănătoristă: Doamne-ajută-ne!, 1907, dar se emancipează cu următorul volum: Lacrimi călătoare, 1910. Alte volume: Pe urmele Basarabiei, 1927, Cutreierând Spania, 1928 şi Vârtejul, 1937, descrierea refugiului din Ardeal, carte ce primeşte Premiul Academiei. Alte lucrări: Românii din secuime, 1942, Pe urmele destinului, 1943, Trei aldămaşe, Moarte cu bucluc şi Boierul, 1957, apărut postum. Un om al faptei pentru neam, inclusiv al militantismului publicistic şi social-civic, dar şi prin literatura de calitate. Reeditările atestă perenitatea mesajelor acestui autor pentru care basarabenii au o recunoştinţă specială.
O casă memorială în satul natal, un liceu , o stradă purtându-i numele - sunt semne ale neuitării, binemeritate.

Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Romulus_Cioflec


Poezia zilei
Ion Lazu:  O ceaţă

Zi şi noapte carnea mea fierbinte
Îşi înteţeşte ceaţa – o aureolă
Care să mă facă mai vizibil.

Totdeauna o ceaţă subţire
Se adună-mprejur
Ca o carne de fruct -
Un sâmbure sunt, prin urmare.

Totdeauna un fel de tămâie
Mă-nfăşoară ca pe un căţui
Şi cineva cădelniţează cu mine
Sub naosul cerului.
1966
 


ion lazu: fotografii de autor


dubla lectură
foaie verde trei smicele

































miroase a primăvară, zău!