luni, 26 martie 2012

Scriitorul zilei: Alex. Ciura; Consemnări; poezii; fotografii,

Scriitorul zilei: Alex. Ciura, n. 15 nov. 1876 - d. 2 martie 1936

 

De felul lui din Moţime, îşi face studiile gimnaziale-teologice la Blaj şi Sibiu, continuate la Budapesta, de unde va reveni ca profesor la Sibiu, Blaj şi la liceul Gh. Bariţiu din Cluj. Încă la studiile budapestane fiind, fondează împreună cu Octavian Goga şi A.P. Bănuţ revista Luceafărul, 1902, care din 1906 se strămută la Sibiu. Colaborează şi la alte reviste cu nuvele, foiletoane, traduceri. De orientare naţionalistă, cum altfel?, va fi unul dintre principalii militanţi pentru Unirea din 1918, redactând textul apelului pentru Adunarea din Câmpia Libertăţii. Într-un cuvânt, omul potrivit la locul potrivit (pentru cei ce militează din toate forţele sufleteşti pentru neam şi ţară). Casa memorială Al. Ciura de la Blaj - Mica noastră Romă, îi nemureşte numele şi faptele. Ca nuvelist, a relatat aspecte din primul război mondial, când ardelenii de sub Austro-ungari erau nevoiţi să combată împotriva fraţilor de dincoace de Carpaţi. Fraţii în război, 1916,  Sub steag străin sunt titluri în sine grăitoare. A scris despre Eminescu şi Coşbuc, despre Vasile Lucaciu, despre Avram Iancu. A tradus câteva romane.

Un cultural, am spune astăzi. De fapt un soldat ce s-a jertfit pentru Idee. Unul dintre cei mulţi. Necesari.  O literatură nu se constituie numai din scriitori excepţionali. Există un "freatic" pe care se edifică marii arbori ai culturii. Azi un nume aproape uitat, cum se întâmplă. Reeditat în 1966; prezent în DSR de Mircea Zaciu şi colaboratorii.
Şi apoi: există un liceu în Blaj ce-i poartă numele. (În biblioteca acelui liceu, după o consfătuire a francofonilor, Lidia Lazu a susţinut un recital bilingv, în română şi franceză, din lirica lui Lucian Blaga...) Există o casă memorială. O placă comemorativă. O celebră fotografie de grup, ce-l înfăţişează pe Al. Ciura împreună cu I.L. Caragiale, Oct. Goga, Şt.O. Iosif, Victor Eftimiu, veniţi la Blaj să asiste la celebrul zbor al lui Aurel Vlaicu.
***
De pe internet, postez acest interesant text al unuia dintre nepoţii scriitorului:
"La Blaj, in gradina casei bunicului meu Alexandru Ciura, cu ocazia zborului lui Vlaicu deasupra Campiei Libertatii , au fost invitati prietenii bunicului meu : I.L.Caragiale , George Cosbuc , Victor Eftimiu , Octavian Goga si St.O.Iosif. Zborul a durat 29 de minute si a fost aplaudat de 30.000 de spectatori. Fotografia facuta de grupul enumerat mai sus, a aparut in Revista "Flacara" Nr.38 (954) din 15 septembrie 1973 Anul XXII . -La 4 nov. 1918 a redactat in numele Consiliului national roman din Blaj, Chemarea adresata "Fratilor Romani" de a participa la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia la Marea Unire. -Dupa Unirea din 1918, a fost (asa cum ati mentionat), primul director roman al liceului Gheorghe Barit din Cluj. -Aproape uitat de toata lumea, este inmormantat la Cluj in cimitirul din centrul orasului."

poezia zilei
ion lazu: Neodihnă

Ca nişte piroge
Plutind, divagând
Sunteţi voi, bătrânilor
În marea de sub pământ.

De valurile trecerii vaste
s-au ros lanţurile
cu care ancora aţi aruncat
în aerul amintirii noastre.

Grelele ancore
La un capăt de lume
Se macină de vechiul gând.
Luntrile voastre vor ieşi curând
În lagrul de sub pământ –
Bătrâni hotărâtori, fără nume. 
              1968, Pocola-Beiuş

Un răspuns la comentariul lui Nicolae Ciobanu-Roman:
Prietene Culăieş şi Bădiţă-bre, mă simţesc nu-ş-cum coupable pentru că ai luat în serios/în grav şi-n tragic cele înşirate în veselie de mine despre Academici, când nu merita nici măcar să strâmbi din nas la ăst sujet; eu nu văd ca Academia să mai aibă vreun rol efectiv în viaţa cultural-ştiinţifică a Ţărei, de multă vreme încoace. Au compromis-o pentru totdeauna comuniştii, cu Neculuţă al lor, cu... Au avut această funestă idee, ca să nu se mai ştie ce e aceea valoare adevărată, merit naţional, supremă competenţă, geniu... i tac dalşe. Păi să ne gândim ce fusese, ante şi interbelic Academia Română. Suprema autoritate de conştiinţă a neamului. Iar în paranteză îţi supn că i s-au luat, în momentul reorganizării comuniste, toate averile rezultate din donaţiile potentaţilor vremii. Erau pe-atunci, cum prea bine ştii (dar lumea ignoră) inşi care îşi lăsau întreaga avere, moşia, pădurile din Carpaţi, colecţia, biblioteca, palatul etc la Academie, de nu cumva trudiseră întreaga viaţă numai cu năzuinţa că se vor face cumva cunoscuţi şi respectaţi tocmai pentru astă faptă a lor: donaţia unei mari averi pentru Academie - acesta era prestigiul de care se bucura, nesmintit, unanim recunoscut de toţi cei care contează/ contau pe-atunci în ţară... Vreau să spun că această faimă a Academiei se sprijinea şi pe valori spirituale dar era susţinută pe temelii economice financiare de nezdruncinat, ce vizau durata istorică. Sceleraţii cominternişti, aduşi la putere cu hârzobul, anume pentru a face tabula rasa din tot ce se edificase în secole, chiar milenii, au reuşit cu brio neantizarea unui Principiu al valorilor. Asta au fost puşi să facă, asta au făcut, cu cel mai sumbru zel posibil.
 Acum, de multe decenii încoace, mă dezinteresez de lucrările lor, de iniţiative, de premii, care între noi fie vorba, sunt realmente o insultă, pecuniar, cam de 10 ori mai mici decât un salariu minim - dacă e de conceput, dacă e de acceptat. Se acceptă... Altfel: ditamai academia, cu nu mai puţin de 40 Institute de cercetare, atenţie: nu 2 sau 3, nu 4-5, ci  un număr abracadabrant, cu nenumăraţi cercetători care nu prestează, sinecurişti pe viaţă, inşi găunoşi, care de exemplu, la 10-20 de ani scot un dicţionar: incomplet, scris cu picioarele, anacronic - jale mare, ruşine cât cuprinde. Sunt persoane particulare care egalează pseudomunca acestor furnicare de "specialişti". Repet. Ana Blandiana şi Romulus Rusan, au făcut la memorialul Sighet mai mult decât 3-4 institute profilate pe domeniu, cu armate de belferi-sterili...
Un venerabil prof. univ, acum academic plin, pe vremea mea asistent, în fapt doar cu 6-7 ani mai mare ca mine, cu care sunt în bune relaţii de pe-atunci, strict pe bază de simpatie, mi se plângea că pe vremea preş.-geolog, a fost posibilă scoaterea geologiei din liceu. Se lamenta, ricana... N-am mai întrebat: dar, dvs, colegii lui din astă facultate, ridicaţi toţi deodată în carieră universitară, dvs. de la academie, căci sunt vreo 10 geologi kk- ce aţi întreprins?!, aţi pus pe jar întreaga tagmă ?, aţi iaşit în stradă, aţi dat asalt la Guvern, la minister, la parlament?! S-au rezumat să cârtească, dâmboviţeni...
La Acad. merg doar când este sărbătorit Eminescu şi cam atât. Nu am pic de consideraţie, deci nici o speranţă că ar întreprinde ceva salutar pentru naţiune. Acad. nu mai are un ţel , de niciun fel, este vânată ca sinecură.  Sigur, din conformism, aş vrea să vină alţi destui scriitori la Academie, dacă sunt locuri libere, şi având în vedere că unii vor ieşi din ecuaţie... La drept vorbind mi-e indiferent cine vor fi norocoşii. Căci de sfori nu mai aduc vorba, câtă vreme un ins prezumţios şi fără operă trage sfori să ajungă preşul înaltului For. Nu mă pot aştepta la nimic bun.
Ce am scris pe tema Top 10 Conte este o simplă joacă, spumoasă cât s-a putut şi amăruie din întâmplare, căci nu iau în serios decât reacţiile scriitorului român la ideea de eligibil-academic. Menţinându-mă la distanţa neîncrederii în atari instituţii. Dar încercând să atrag atenţia asupra bunei iniţiative de a aduce pe tapet tema respectivă, doar-doar îşi vor aminti cei dez-interesaţi că în ţara asta mai există şi scriitori.. Etc, etc... Devotat, Lazu

ion lazu: fotografii de autor