Scriitorul zilei: Romulus Rusan, n. 13 martie 1935.
Născut la Alba Iulia, va face studii politehnice la Cluj, încheiate în 1957. Debutase deja cu critică literară şi reportaje, redactor la diferite reviste literare: tribuna, Viaţa studenţească, Cinema, Tribuna Romîniei. Pornind la drum cu două volume de reportaje din zona industrială (Rîul ascuns, 1963 şi Expresul, 1964), va continua cu jurnale de călătorie, un exemplu fiind America ogarului cenuşiu care a inregistrat un succes extraordinar, cu cărţi despre arta filmului, dar şi cu cărţi de proză scurtă, remarcabile fiind Roua şi bruma, apoi Cauze provizorii.
Citiţi mai mult: http://cpcadcr.presidency.ro/upload/Romulus_Rusan.pdf
http://www.ziarultimpul.ro/argumente-fara-replici/rotund/2010/12/scriitorul-romulus-rusan-la-75-de-ani/
http://www.penromania.ro/?p=213#more-213
***
Din Ion Lazu: Scene din viaţa literară, ed. Ideea europeană 2007:
În revista romaşcană Melidonium apare o cronică-eseu de Nicolae Ciobanu-Roman la cartea mea Ruptura.
poezia zilei:
ion lazu: fotografii de autor
Născut la Alba Iulia, va face studii politehnice la Cluj, încheiate în 1957. Debutase deja cu critică literară şi reportaje, redactor la diferite reviste literare: tribuna, Viaţa studenţească, Cinema, Tribuna Romîniei. Pornind la drum cu două volume de reportaje din zona industrială (Rîul ascuns, 1963 şi Expresul, 1964), va continua cu jurnale de călătorie, un exemplu fiind America ogarului cenuşiu care a inregistrat un succes extraordinar, cu cărţi despre arta filmului, dar şi cu cărţi de proză scurtă, remarcabile fiind Roua şi bruma, apoi Cauze provizorii.
După Decembrie 1989 împreună cu soţia sa, poeta Ana Blandiana, a fost fondatorul Alianţei Civice, 1994, fondatorul Memorialului de la Sighet, 1993, al revistei Memoria, promotor al altor iniţiative privind studiul regimului concentraţional din România anilor 1945-1989. Un volum imens de muncă documentară şi de iniţiative: simpozioane, înregistrări orale, cursuri de vară, expoziţii itinerante, în ţară şi străinătate (Dresda, Budapesta, Praga, Varşovia), 52 săli de muzeu, alte activităţi cărora le-a închinat nu mai puţin de două decenii de viaţă: 25.000 de pagini documentare, structurate pe mai multe teme: Analele Sighet, Biblioteca Sighet, Istoria orală, Memorialul victimelor comunismului şi al Rezistenţei, Cronologia şi geografia războiului rece, Cimitirul săracilor din Sighet, Recensământul populaţiei concentraţionare. Director al centrului internaţional de studiu asupra comunismului..
Doi oameni (doi scriitori), ajutaţi de alţi câţiva oameni care au edificat o muncă recuperatorie de imensă responsabilitate, pe care nu au egalat-o nicicum cele câteva Institute create special în acest domeniu. Memorialul Sighet a intrat în patrimoniu Consiliului Europei încă din 1994. O aserţiune a lui Romulus Rusan: ..."securitatea a ucis revoluţia morală şi a înlocuit-o cu o contrarevoluţie a jafului şi ipocriziei."
Doi oameni (doi scriitori), ajutaţi de alţi câţiva oameni care au edificat o muncă recuperatorie de imensă responsabilitate, pe care nu au egalat-o nicicum cele câteva Institute create special în acest domeniu. Memorialul Sighet a intrat în patrimoniu Consiliului Europei încă din 1994. O aserţiune a lui Romulus Rusan: ..."securitatea a ucis revoluţia morală şi a înlocuit-o cu o contrarevoluţie a jafului şi ipocriziei."
Titlul unor volume semnate Romulus Rusan: Convorbiri subiective, împreună cu Ana Blandiana, interviuri, 1971; O discuţie la Masa tăcerii, 1976; America ogarului cenuşiu, 1976, La început n-a fost cuvântul, 1977, Arta fără muză, 1980; Roua şi bruma, 1982; Cauze provizorii,1983; O călătorie spre Marea Interioară, 3 volume. Aceste cărţi au avut ediţii succesive, ce s-au epuizat instantaneu din librării.
Citiţi mai mult: http://cpcadcr.presidency.ro/upload/Romulus_Rusan.pdf
http://www.ziarultimpul.ro/argumente-fara-replici/rotund/2010/12/scriitorul-romulus-rusan-la-75-de-ani/
http://www.penromania.ro/?p=213#more-213
***
Din Ion Lazu: Scene din viaţa literară, ed. Ideea europeană 2007:
Luni, 28 ianuarie 1980. Peste noapte a nins într-una, începuse
încă de aseară, spuneau ai mei, dar eu scriam aici, n-am mai ajuns pînă la
fereastră. Astăzi a fost o zi deosebit de luminoasă, ca o mireasă printre
nuntaşi. Nu prea frig, unele momente cu soare în plin şi, în general, aspect
sărbătoresc dat de cei cîţiva centimetri de nea imaculată, trasă bine pe
deasupra vechii zăpezi: murdară, gloduroasă, umilită. Pe marginea trotuarelor
au rămas mormane mai înalte de un metru. Iar acum seara, spre casă, o lună
neaşteptat de strălucitoare, tocmai sus de tot, într-un punct al bolţii unde
cred că soarele nu ajunge niciodată. Şi miriade de stele, pe un cer perfect
senin, cu toate constelaţiile în relief, ca desenate pe un calc violet. Umbrele
înalte ale copacilor din faţa blocului, pe zăpada marmoreană, la fel de bine
conturate ca ziua.
La
prînz am dat o fugă la România literară
pentru corectura la Luxemburg în
octombrie. Animaţie pe coridor, ca înainte de-o şedinţă (nu ducem lipsă!).
Roger Cîmpeanui îmi spune că nu am de tăiat prea mult, doar zece rînduri.
Norocul dumneavoastră, zice. În timp ce-mi corectez textul la o masă din holul
redacţiei, apare Darie Novăceanu, vine la mine şi mă trage îndelung de barbă,
precum că: “e naturală?”. Vede titlul articolului meu şi întreabă: Cînd ai
fost? Îi spun: E prima mea călătorie, nu ca tine, care ai bătut lumea în lung
şi-n lat… Mai de mult, precizează hispanistul; ce public acum sunt chestii de
pe timpuri... Imediat apar soţii Ana B. şi Romulus R., îl felicit pentru Ogar…, mi se pare cartea cea mai
discutată în ultimii doi ani. Mai puţin totuşi ca la prima ediţie, crede R.R.
Îl întreb cum de nu a pierdut manuscisul, la cutremur. Spune că un exemplar
rămăsese la Georgeta D., care tocmai îi dăduse telefon să-l anunţe că a primit
viza. El ar fi vrut să ia manuscrisul., să mai pună nişte virgule, redactora
i-a zis: Treci mîine, că şi mîine e zi. Şi a fost: o noapte de coşmar…
Îi
spun Anei B. să mai scrie proză, Cele
patru anotimpuri mi s-a părut o carte foarte specială, după ştiinţa mea aşa
ceva nu a mai scris la noi decît Emil Botta: Trîntorul. Se miră, nu l-a citit! O să şi-o procure. Precizez:
toate povestirile încep aici şi se termină în plină iralitate, sau încep în vis
şi continuă în semitrezie. R.R. mă sfătuieşte să pun cap la cap însemnările de
călătorie prin acele ţări şi să public o carte. Vorbim şi de cele 200
diapozitive pe care le-am făcut; el a făcut poze alb/negru în America, dar nu e
mulţumit; astă vară, în Grecia, a lucrat cu ORWO şi a lăsat acolo filmele să i
le lucreze pe Kodak, ceea ce e peste toate aşteptările!
Cei doi trec din birou în birou şi el dă
telefoane pentru o suplimentare de tiraj.
(...)Termin de scos cele zece rînduri şi cînd mă
prezint la Roger C., acesta se uită pe şpalt şi exclamă: Dar rău ai tăiat,
domnule! De regulă se renunţă la un paragraf şi gata! Acum trebuie recules,
înţelegeţi?
(...)
17 mai 1982: Alexeşti-Vâlcea: . Romulus Rusan, Roua şi bruma – o frumoasă carte – şi de atitudine dar şi de
lirism. De la exasperările reporterului, la parabole şi la mici piese de
interior, măiestrite.
La Radio, Intrigă şi iubire, cu Ion Manolescu, Mihai Popescu, Niki Dumitriu,
Tanţi Cocea, Ion Finteşteanu, Costache Antoniu, Marieta Deculescu.
***În revista romaşcană Melidonium apare o cronică-eseu de Nicolae Ciobanu-Roman la cartea mea Ruptura.
Am postat cu emoţie acest scurt comentariu:
"Oameni buni!
Dar oare ce să fie cu această revistă boierească şi chiar mai mult de-atât, numită "Melidonium", care ne regalează una-două pe noi, alde Culai şi Ionu, doi condeieri ce se nevoiesc într-ale scris-cititului de vreo patru decenii deja, în taină, unul, iară celălalt cu cărţile (toate cele 20) pe masă, însă nu prea citite nici acestea sau chiar deloc citite de criticii literari? Ce să fie, deci, că prea nu seamănă defel cu ceea ce se petrece în preajma noastră...
Calde mulţumiri, stimată redacţie. E semn sigur că oameni adevăraţi se găsesc pe oriunde în astă ţară, mai abitir parcă tocmai în târgul Roman, iar mai puţin pe-acolo unde faptul se clamează, uneori cu chiria plătită şi cu bună remuneraţie...
Pe cei interesaţi de scrierile mele literare, memorialistice ori de realizările întru arta fotografică, dar şi de truda zilnică pentru mai dreapta evaluare a scriitorilor noştri, îi invit a cerceta pe îndelete blogul meu de scriitor: ilazu.blogspot.com, unde postez o rubrică permanentă: "Scriitorul zilei". Sunteţi bine-veniţi, iar comentariile Dvs ne vor fi încurajare la drum şi mult dorită merinde spirituală. Devotat, Ion Lazu"
Dar oare ce să fie cu această revistă boierească şi chiar mai mult de-atât, numită "Melidonium", care ne regalează una-două pe noi, alde Culai şi Ionu, doi condeieri ce se nevoiesc într-ale scris-cititului de vreo patru decenii deja, în taină, unul, iară celălalt cu cărţile (toate cele 20) pe masă, însă nu prea citite nici acestea sau chiar deloc citite de criticii literari? Ce să fie, deci, că prea nu seamănă defel cu ceea ce se petrece în preajma noastră...
Calde mulţumiri, stimată redacţie. E semn sigur că oameni adevăraţi se găsesc pe oriunde în astă ţară, mai abitir parcă tocmai în târgul Roman, iar mai puţin pe-acolo unde faptul se clamează, uneori cu chiria plătită şi cu bună remuneraţie...
Pe cei interesaţi de scrierile mele literare, memorialistice ori de realizările întru arta fotografică, dar şi de truda zilnică pentru mai dreapta evaluare a scriitorilor noştri, îi invit a cerceta pe îndelete blogul meu de scriitor: ilazu.blogspot.com, unde postez o rubrică permanentă: "Scriitorul zilei". Sunteţi bine-veniţi, iar comentariile Dvs ne vor fi încurajare la drum şi mult dorită merinde spirituală. Devotat, Ion Lazu"
Iar spre a citi cronica respectivă, este deajuns să daţi Enter pe:
http://melidoniumm.wordpress.poezia zilei:
ion lazu: Noi
suntem stelele...
De undeva se aud cel mai bine
Oamenii lucrând, de pe deal,
Dintr-alt loc pădurea aşteptând,
Iar de-aici satul în Ardeal.
Împotriva oricărei înţelegeri de sferă,
Pământul desfăşoară numai văi concave
Şi prin focarele străluminate
Simţurile noastre se aţin, suave.
Fie-ne viaţa mai către ecou,
În capătul suflării cerul vibreze.
Pentru păsări, noi suntem stelele
Constelaţiei celei mai treze.
1968,
Pocola-Beiuş
ion lazu: fotografii de autor 
Două Destine Exemplare, expiind nemărturisiri în Memoriale şi Acţiuni pe care - Ion Lazu le-a ochit eminent - n-au fost în stare să le iniţieze, nici amplifice căpcăunii bugetaţi cu saci nemeritaţi.
RăspundețiȘtergere