sâmbătă, 3 martie 2012

Scriitorul zilei: Emil Giurgiuca; poezii; fotografii

Scriitorul zilei: Emil Giurgiuca,  n. 27 decembrie 1906- d. 3 martie 1992)

 

Cuvintele - din Poemele verii (1964)

de  



Cuvintele sunt grunjii de culori,
Reflexe din jăratecul latent,
Esenţe vii, nescuturate flori
Şi semne unui sens incandescent.

Ce-i risipit, cu ele mi-l adun,
Ca într-o stemă, şesuri, râuri, munţi.
Câmpul real pe care-l recompun,
Spre piscuri virtuale-ntinde punţi.


Şi se-ncheagă-un tânăr univers
Şi singular în fiece cuvânt.
Miracolul acesta e: un vers,
Cristal şi undă în care mă cuprind.

Sau mă aleg cu aburul suflat
În dimineţile de martie
Pe iezere - oglinzi în care bat
Munţii cu stelele şi codrii patriei. 


***


Fiu de preot transilvănean dinspre Cluj, şi-a făcut liceul la Gherla, absolvit în 1923, urmând apoi Literele şi Filosofia la Bucureşti, licenţa în 1929, după care a avut o carieră de profesor de liceu în cîteva oraşe ardeleneşti: Aiud, Uiroara, Brad, Cluj şi Sighişoara. Din 1940 devine redactor. Debutase încă în 1925, dar primul volum de poezii îi apare în 1838: Anotimpuri, impunându-l ca un poet cu prozodie impecabilă şi de inspiraţie transilvană, caracterizată prin claritate a expresiei, melodicitate a versului, ataşament de natură, într-o viziune luminoasă, a divinităţii ce  împrăştie în sufletele sensibile clipe binecuvântate: "Pe Dumnezeu, mireasmă plutind pe flori, pe apă..." Al doilea volum aduce ca notă distinctă suferinţa pierderii spaţiului mirific din Ardealul smuls prin Diktat.

Devenise redactor la Revista Fundaţia Regală Carol II, apoi profesor la liceul Cantemir Vodă din Bucureşti.
Se făcuse remarcat şi prin cele două antologii din poezia transilvaniei: Poeţi tineri ardeleni, 1940, urmată în 1943 de Transilvania în poezia românească. Până în 1964, vreme de două decenii, Emil Giurgiuca nu a mai publicat niciun volum de poezii.
 Între 1947 şi 1974 a tradus nu mai puţin de 15 titluri din literatura maghiară modernă şi contemporană.
Poezii de Emil Giurgiuca:  Anotimpuri,  1938; Dincolo de pădure, 1943; Poemele verii, 1964; Cântece de ţară, 1967; Poezii, 1968; Semne pe scut, 1972; Poeme, 1989.
O monografie Emil Giurgiuca sub povara vremurilor a publicat, în anul 2006, la centenarul poetului, criticul literar Liviu Grăsoiu

Citeşte mai mult:  http://www.crispedia.ro/Emil_Giurgiuca
http://www.romlit.ro/destinul_unui_poet
***
Am pus o placă memorială pe faţada blocului din Bdul Dimitrie Cantemir, nr.11, Sc.A, unde au locuit soţii Mira şi Emil Giurgiuca.

Din Intruşii. Odiseea plăcilor memoriale, în manuscris.
4 august 2008 (...): 
Şi ca să se întregească o zi plină de bune rezultate, primesc telefon  de la nora lui Emil Giurgiuca, soţia lui Tudor G., fiul poetului. A fost pe la fiica ei Dana, plecată din ţară, şi a ascultat pe robot că am căutat-o în problema plăcii memoriale – iată ce eficient, ce iscusit sunt, eu care ezit să mă adresez robotului...! – şi îmi promite să-mi spună anii cât poetul a locuit în Dimitrie Cantemir 11., prima scară dinspre bulevard; se angajază să obţină în câteva zile acordul colocatarilor. Domnilor, această zi plină de noroace mă răzbună pentru multele ghinioane din ultima vreme. Mîine să văd ce e cu Ştefan Roll, cu Mircea Damian, cu...





 poezia zilei

ion lazu: Îmi face bine să ştiu
            Lui Ludovic Antal

Îmi face bine să ştiu
Că mă voi pierde pe-aceste cărări –
Gândul la stânci şi la brazi şi cascade
Îmi face bine.
Îmi face bine să ştiu
Că pământul îşi schimbă culoarea
După sufletul nostru,
că în mers se roteşte cu noi
Larg, până-n volbura apelor;
Îmi face bine să ştiu
Că există un loc
Peste case şi dealuri şi timp
Un loc unde m-aş putea naşte mereu;

Îmi face bine să ştiu
Că există pietre albe de râu
Care-şi fac pe mal în crengi culcuş
Şi-aşteaptă să devină pescăruşi..
.
1967, Lăicăi-Muscel


ion lazu: fotografii de autor