consemnări, poezii, eseuri

joi, 3 martie 2022

3 martie: Emil Giurgiuca, n. 27 decembrie 1906 - d. 3 martie 1992

Cuvintele

Cuvintele sunt grunjii de culori,

Reflexe din jăratecul latent,

Esenţe vii, nescuturate flori

Şi semne unui sens incandescent.

Ce-i risipit, cu ele mi-l adun,

Ca într-o stemă, şesuri, râuri, munţi.

Câmpul real pe care-l recompun,

Spre piscuri virtuale-ntinde punţi.

Şi se-ncheagă-un tânăr univers

Şi singular în fiece cuvânt.

Miracolul acesta e: un vers,

Cristal şi undă în care mă cuprind.

Sau mă aleg cu aburul suflat

În dimineţile de martie

Pe iezere - oglinzi în care bat

Munţii cu stelele şi codrii patriei.

din Poemele verii (1964

***

Fiu de preot transilvănean dinspre Cluj, şi-a făcut liceul la Gherla, absolvit în 1923, urmând apoi Literele şi Filosofia la Bucureşti, licenţa în 1929, după care a avut o carieră de profesor de liceu în cîteva oraşe ardeleneşti: Aiud, Uioara, Brad, Cluj şi Sighişoara. Din 1940 devine redactor. Debutase încă în 1925, dar primul volum de poezii îi apare în 1838: Anotimpuri, impunându-l ca un poet cu prozodie impecabilă şi de inspiraţie transilvană, caracterizată prin claritate a expresiei, melodicitate a versului, ataşament de natură, într-o viziune luminoasă, a divinităţii ce împrăştie în sufletele sensibile clipe binecuvântate: "Pe Dumnezeu, mireasmă plutind pe flori, pe apă..." Al doilea volum aduce ca notă distinctă suferinţa pierderii spaţiului mirific din Ardealul smuls prin Diktat.

Devenise redactor la Revista Fundaţia Regală Carol II, apoi profesor la liceul Cantemir Vodă din Bucureşti.

Se făcuse remarcat şi prin cele două antologii din poezia Transilvaniei: Poeţi tineri ardeleni, 1940, urmată în 1943 de Transilvania în poezia românească. Până în 1964, vreme de două decenii, Emil Giurgiuca nu a mai publicat niciun volum de poezii.

Între 1947 şi 1974 a tradus nu mai puţin de 15 titluri din literatura maghiară modernă şi contemporană.

Poezii de Emil Giurgiuca: Anotimpuri, 1938; Dincolo de pădure, 1943; Poemele verii, 1964; Cântece de ţară, 1967; Poezii, 1968; Semne pe scut, 1972; Poeme, 1989.