28 martie: Daniel Turcea, n. 22 iulie 1945 - d. 28 martie 1979

 

 

Isihia

 

Sfanta iubire

-căci în jurul inimii roteşte acoperământul

Întunericului

cel ce cere va lua

cu faţa descoperită (adică omul dinăuntru)

oglindind

Slava Domnului

 

nu aripi trupești ca ale păsărilor

ci ale Duhului, chemând, ușurând, 

cu aripi inteligibile.

Cel nesfârșit și fără trup se micșorează pe Sine

din Bunătate nesfârșită.

 

Trupul acesta subțire s-a îmbrăcat

prin ochiul care vede.

 

Mai mult decât să arzi pe rug

rug ți-e și trupul de-l

desparți de suflet

și-l însetezi de patimă și somn.

 

Mai mult decât să-l lași să muște biciul

din trup, pentru că nu poți nici șopti

că Dumnezeu e numai o părere

că nu-i în tine

și decât tine nu-i adevărat, 

 

Mai mult decât să crești ca o fântână

între nisipuri

este să ai milă

de cel sărac, de cel

ce are

de tine, 

de cuvântul

de lumina

privirii

blânde, sau

de hrana ta mai multă lipsă, 

căci dăruind, lui Dumnezeu te asemeni.

 

***

 Unul dintre cei mai mari poeţi creştini ai secolului XX, cum a fost considerat în postumitate (căci nu a trăit nici 34 de ani) Daniel Turcea s-a născut la Tg. Jiu, şi-a terminat liceul la Piteşti şi a urmat Institutul de Arhitectură din Bucureşti, absolvit în 1968, an în care a şi debutat în revista Amfiteatru. Onirismul de care a părut să se afilieze era de fapt  o desprindere decisivă de cursul impus al poeziei acelor vremuri, era căutarea unui drum spiritual spre credinţă. A debutat editorial cu Entropia, 1970, la Cartea românească, sub redacţia lui Mircea Ciobanu, care i-a mai publicat în 1978 volumul Epifania, iar în 1982 l-a inclus în prestigioasa colecţie Hiperion, alături de cei mai importanţi tineri poeţi ai momentului; un volum impresionant, consistent, de 350 pagini, cuprinzând tot ce scrisese poetul, inclusiv un grupaj substanţial de inedite. În 1991 i s-a editat volumul Iubire. Înţelepciune fără sfârşit, cu prefaţă de Valeriu Cristea.

 

 

Ion Lazu: Poezia Daniel. 

 

Întinsesem pe jos pagini de ziar

să nu-i murdăresc gazdei preşurile – 

aşa e obiceiul – şi pe-aici rar să nu plouă-n vreo zi 

 

Păşind neatent şi privind la fel 

Văzui pe jos un ochi rotund, 

o mustaţă naivă şi m-am aplecat să citesc:  

Poeme de Daniel Turcea. 

Le-am citit cu atenţie, cum şi meritau: în genunchi.

Ştim: poetul e desăvîrşit, e pur şi e, vai, în cealaltă lume deja

un an de cînd ne-a părăsit… 

Ne-am despărţit ca ieri, după un drum pînă

în Piaţa Romană, acum cincisprezece ani.

Am să iau ziarul de pe jos şi am să-l pun 

în perete: pagina aceasta e ca o icoană,

desenată cu infinită durere, un pronaos ridicat din evlavia

din renunţarea celui ce-a înţeles că numai trupul său

va să moară…

       1980, Păuşeşti-Măglaşi, Vâlcea 

 

*** 

În cartea de confesiuni în dialog epistolar Himera literaturii, Ed. Curtea Veche 2007, poetul Ion Murgeanu mărturiseşte a fi fost prieten şi vecin de cartier cu Daniel Turcea. Seara târziu sau noaptea de-a binelea, se întorceau pe jos din centru în Balta Albă şi se tot plimbau de la blocul unuia la al celuilalt, discutând cu fervoare despre Poezie, despre Credinţă. Ambii fiind învăţăcei ai părintelui Constantin Galeriu. În aşa fel că acestora doi şi lui Mircea Ciobanu le-a dedicat Ion Murgeanu eseul Iisus, o carte unică în literatura română, reeditată la Ed. Ideea europeană cu titlul Viaţa lui Iisus.

*

Am pus o placă memorială pentru Daniel Turcea pe fațada unui bloc din Bdul Baba Novac colţ cu Câmpia Libertăţii (la marginea parcului IOR.)

 

 

Alţi scriitori:

Al. Kiriţescu, n. 1888 – d. 9 aprilie 1961

Victor Felea,  24 mai 1923 -m. 28 martie 1993

Eugen Ionescu, 26 nov. 1909 – 28 martie 1994

Florin Dochia, n. 1952 

Înfloresc grădinile...

(Ah, de ce n-am șapte vieți...)