consemnări, poezii, eseuri

Traseul marşului de protest Roşia Montană, 13 octombrie, ora 16:00
https://mail.google.com/mail/u/0/?shva=1#inbox/141a6bc39ec9a537

Scriitorul zilei: Tudor Panfile http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/scriitorul-zilei-tudor-pamfilie-poezia.html
Alţi scriitori din Calendar:
Şt. O. Iosif, n. 1985 http://ilazu.blogspot.ro/2012/06/scriitorul-zilei-sto-iosif-consemnari.html
Leonida Secreţeanu, n. 1914

Poezia zilei: TUDOR CICU: Niciodată parodii...
Radu Gyr: Hangiul
Afară-i vânt şi-i gol ulciorul.
- Hangiu smintit, dă fuga iar!
Vreau vin ca zarea şi ca dorul
şi cum e jalea de amar.

El însă-mi toarnă în neştire
un vin adânc cu umbre lungi.
- Bea! Dulce-i ca o amintire
pe care-o chemi când o alungi.

Ulcioru-i gol şi-afară vântul...
- Hangiu smintit, dă fuga iar!
Vreau vin ca bezna, ca mormântul
şi cum e moartea de amar.

Hangiul însă-mi pune-n faţă
un vin însângerat de vremi.
- Bea! Este dulce ca viaţa
pe care-o ierţi când o blestemi.

Hangiul (parodie de Tudor Cicu)
Afară-i zloată, cupa-i goală
- Hei, cârciumare, fuga-n beci
Şi adă vin. La toţi o oală!
Şi pomeniţi-mă în veci.

El, gânditor, îmi umple cana
Cu vin sfinţit de busuioc
- Bea! zice. Plină-i damigeana
Şi-om da şi cep la poloboc.

Meseni mai sunt, în căni doar vântul
Iar cârciumarul toarnă iar
- Hai, bea străine, că pământul
Ne este casă şi umbrar.

Mă uit în cupa ce mă-ndeamnă
un vin ca sângele prin vremi.
- Bea! O fi moartea... Tu eşti, Doamnă,
Şi-atât de tânăr să mă chemi?

Lansare în forţă la Calderon: Mariana Petrescu - O altă viaţă, roman; Lidia Lazu - un recital aplaudat la scenă deschisă.

Ieri, pe la orele unei după-amieze de toamnă ce şi-a (re)venit în fire: blajină, luminoasă, însă pe o notă meditativă, elegiacă, măiestrit timbrată, la Sala Calderon din proximitatea bisericii Batiştei, a avut loc lansarea unui nou roman al prozatoarei Mariana Petrescu. În sala de la mansardă, cu soarele prefirat prin lucarne, lume multă, lume bună, prieteni, cititori de cele mai diferite vârste, colegi de catedră... Şi artileria grea a celor trei preşedinţi de filiale bucureştene: Aurel Maria Baros, Dan Mircea Cipariu şi Horia Gârbea, atacând "şi din faţă şi din coaste", cum s-a zis odată pentru totdeauna. La masa (încărcată de buchete a) ostilităţilor, ca să ne menţinem pe acest ton, autoarea, doi foşti colegi de catedră Limba şi Literatura (cobreslaşi de-o viaţă cu autoarea, exegeţii acesteia, prefaţarori etc)... şi Horia Gârbea, care a şi declanşat prezentarea cărţii. Se dovedeşte a fi vorba de al treilea volum al unui ciclu romanesc despre acea "o altă viaţă" pe care cu mare chin şi cu perseverenţă pe/peste măsură, s-au străduit să şi-o facă, mai mult "din cuţite şi pahare", unii dintre noi, care ne-am confruntat/înfruntat cu rigorile/contrarietăţile/mizeriile de tot felul ale regimul comunist. Ideea optimistă şi argumentată fiind că uneori, unii au izbutit, cât de cât, să-şi facă o existenţă paralelă, decentă, demnă, în preajma ideii de Prietenie şi solidarizare intelectuală, de Frumos şi Artă. Acţiunea, condusă din aproape, cu secvenţe cinematografice, schimbă des planurile, ne translează dezinvolt la Paris, despre care vom întregi o imagine exactă, minuţioasă, pe cât de afectuoasă, iar de acolo din nou în Bucureştiul iubit, acolo unde toate încep şi se sfârşesc... Căci nu toţi cei cărora nu le-a căzut bine regimul dictatorial au reuşit /sau măcar au dorit să-şi lase familie, casă, prieteni, tot, şi să părăsească dulcele plai mioritic, spre a încropi O altă viaţă, mai omenească, în Oraşul-lumină. Puteai "să fii om întreg" şi în România lagărului socialist, ar fi concluzia încurajatoare a cărţii, la încheierea ciclului romanesc, apărut sub semnătura scriitoarei Mariana Petrescu.

(Pentru alde noi, beneficiarii lansării, urmează în mod firesc şi profitabil, lectura propriu-zisă, după ce ne-am ales cu un autograf flatant.)

Iar în fapt, după lansare, actanţii părăsind discret prim-planul, a avut loc un recital al Lidiei Lazu, în stilul ei inconfundabil, care o singularizează printre recitatorii de poezie de la noi şi de aiurea: de data asta, recitări ale unor poezii sau a unor fragmente de poezii din Lucian Blaga, în română, franceză şi engleză, între care a intercalat în mod minunat improvizaţii muzicale de moment. S-a putut constata că recitarea fiecărei poezii în cele trei limbi diferă nu numai lexical ci şi ca interpretare, luminând aspecte diferite ale aceluiaşi text; cei care au mai asistat la acest recital (pe care actriţa l-a perfectat încă în 2004) vor fi constatat că nici improvizaţiile intercalate între poezii nu sunt aceleaşi, ci se află totdeauna la inspiraţia de moment a actriţei. Spre final, în mod spontan, au izbucnit aplauze de neoprit, de neoprit...

La "trataţii", ne-am reunit cu prieteni scriitori de la mai multe filiale, aşa după cum reiese din Fotoreportajul de mai jos. Iar filmul ce l-am tras, de la un capăt la altul al soarelei, va fi o surpriză pentru toţi actanţii. Excelsior!

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
(continuare 20 august 1994) Din spusele Angelei reiese că Lidia i-a prezentat Avrigenii în culori tari, în cu totul altă lumină decît i-i prezentase Sandu. Se pare că azi noapte au întors chestiunea pe toate părţile. Iar colega, făcînd pe hoaţa, mă interpelează: Ia spune, cum se bea la Avrig? La care eu îi prezint totul în stilul meu, adică dat la minim, atenuînd excesele. De genul: 10 sticle de bere la 8 inşi! Sau o jumate de tărie… Dar e de notat că a încercat să mă prindă în nadă. Ţi-ai găsit! În fapt e vorba de gândirea ei maniheistă. În capul ei, în firea ei nu intră ideea că dacă eşti prieten cu cineva înseamnă că nu i-ai văzut defectele...

Punctualitatea. Angela, că dacă nu-i vin oaspeţii în 5-10 minute, e în stare să le închidă uşa. Că pe Sandu l-a luat pentru că era punctual. Îi zic: L-ai stresat, de cîte ori mă întîlnesc cu el îmi arată ceasul şi îmi spune că a venit mai devreme… Eu însumi sosesc mai devreme, dar nu fac caz de asta. Îi zic colegei: dar asta e nevroză! Şi: După 50 de ani omul trebuie să fie mai înţelept. Să fi priceput/admis că nici un lucru nu e aşa de important ca să merite să-l oprimi pe celălalt. Cam asta e deosebirea dintre deştept şi înţelept. Poţi fi deştept cu carul, dar dacă nu ai simţul relativizării, degeaba, faci apoplexie, sau face infarct partenerul tău.

Ce e cu Angela? Crede că tot ce gîndeşte şi face ea e foarte important, că merită să se dea peste cap ca să înfăptuiască exact cum şi-a plănuit. Eu însă nu dau lumea largă pentru cine ştie ce angajament sau aranjament. Ambiţii, orgolii ce îşi cer satisfacerea. Eu simt că mai importantă e viaţa ca atare, omul de alături, cu sensibilităţile sale, confortul nostru spiritual. Colega seamănă într-asta cu Onu, care se dă de ceasul morţii dacă n-ai dat la cal, la purcei exact cînd a zis el; îi zdrobeşte pe cei de lîngă el, le stoarce sufletul, dacă i-au ieşit din cuvînt. Pînă la terorism nu mai e decît o jumătate de pas, poate mai puţin.

Te mai şi plictiseşti de literatura lumii, dar mîine citeşti mai departe; cum şi de viaţă te cam plictiseşti, însă măine apetitul revine - şi vei continua să o trăieşti pînă la capăt.

27 aug.94. Spun vreo noutate? Cei dragi ne sunt benefici de la orice distanţă, iar răii, atunci cînd ne stau în preajmă sunt terifianţi, ne sug toată vlaga. Spaţiul ca atare se află pe acelaşi grafic cu inimiciţia, care creşte pe verticală. Iubirea nu cunoaşte dimensiunea spaţială. Poate nici pe cea temporală.

Azi la tv Cluj Horia Bădescu şi Octavian Ghibu, fiul lui Onisifor G. Grija şi educaţia celor trei copii în seama soţiei. Pe copil să-l săruţi doar în somn. Îi trimite la trei internate: Bucureşti, Chişinău şi la saşii din Sighişoara. Foarte ocupat. Cu spirit de previziune a istoriei, excepţional organizator: al Basarabiei în 1914-18, al Şcolii române din Transilvania, al Universităţii de la Cluj, căreia i-a adus profesori emeriţi de la Paris şi Berlin, al Operei din Cluj. Un astfel de personaj-model. Vezi şi Memoriile lui. Vezi şi Oameni între oameni.

(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)

Va urma

Cărţile din bibliotecă: Mariana Petrescu