sâmbătă, 5 octombrie 2013

SAVE ROSIA MONTANA !!! Proteste în lumea întreagă...
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/imaginile-extraordinare-ale-protestelor-pe-strada-in-parcuri-in-aer-si-sub-apa-frunza-rosiei-montana-a-ajuns-in-cele-mai-neasteptate-colturi-ale-lumii-galerie-foto-98756.html?fb_action_ids=735193883174123&fb_action_types=og.recommends&fb_source=other_multiline&action_object_map={%22735193883174123%22%3A680849475261372}&action_type_map={%22735193883174123%22%3A%22og.recommends%22}&action_ref_map=[]



















Citiţi despre Roşia Montană:  https://mail.google.com/mail/u/0/?shva=1#inbox/141877dfcc6b039c

Preşedintele Academiei Române la Comisia Roşia Montană:   http://www.napocanews.ro/2013/10/presedintele-academiei-romane-la-comisia-rosia-montana-in-forma-actuala-proiectul-nu-este-acceptabil.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+napocanews%2FhIWc+%28NapocaNews%29

La Viena, proteste... http://www.napocanews.ro/2013/10/viena-impotriva-mineritului-cu-cianura-de-la-rosia-montana-si-exploatarii-gazelor-de-sist.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+napocanews%2FhIWc+%28NapocaNews%29


Scriitorul zilei: Ioanid Romanescu   http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/scriitorul-zilei-ioanid-romanescu.html 

Poezia zilei: Ion Lazu
               lui Ioanid Romanescu in memoriam  

...Am la capul patului nişte creioane puse la îndemână. Le găsesc noaptea pe dibuite şi fără să aprind lumina scriu direct pe peretele din dreapta ideea care îmi venise prin somn. Îmi spunea cu pătrundere, în drum spre tipografie - unde îl însoţeam pentru că mi se spusese că îmi vor apărea primele poezii -, corectorul de la revista Ateneu, Ioanid Romanescu, trăgând cu sete din ţigară, fum după fum...şi aprinzându-şi din mers încă o naţională... Tocmai îi apăruse primul volum Singurătatea în doi, în foarte râvnita colecţie Luceafărul - şi-mi dăduse în redacţie cărţulia, cu autograf. Blondiu, scundac, foarte slab, aţos, - dar Doamne, ce ponosit! - cu faţa prelungă, brăzdată vertical de ridurile ulcerosului. Fumează de stinge, dar măcar dacă n-ar bea, mă gândeam, cu îngrijorare. Îl priveam cu mare interes, dintr-o parte, cât de cât atent să nu mă lovesc de vreun stâlp de telegraf; îl consideram un poet afirmat, în plină desfăşurare.
Au trecut ani de când nu mai este... Ce-ar fi să te culci cu notesul lîngă tine, precum altădată cu o iubită - şi prin somn să întinzi mîna, să pipăi, să mângâi..., de fapt să însăilezi ideograma singurătăţii... Cai verzi pe pereţi. 
(noaptea de 4 spre 5 octombrie 2013)

Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
4 aug. 94. Cel mai mare noroc pentru omul moral este să se fi născut şi inteligent – în acest sens, se pare, a fi hipertensiv e un handicap, suprairigarea cortexului împiedică funcţionarea optimă a conexiunior nervoase - ca de altfel şi a memoriei – şi tot aşa, în mod ironic, putem spune că norocul cel mare pentru individul inteligent este să se nască moral. (În privinţa moralităţii eu nu prea cred în influenţa precumpănitoare a mediului ambiant, mi se pare că simţul moral se naşte odată cu individul.) A se observa că sintagma noroc are înţelesuri foarte diferite în cele două propoziţii afirmative de mai sus; în cazul omului moral, a fi şi inteligent îi e de folos mai ales lui însuşi; în cazul omului inteligent, a fi şi moral ne ajută mai ales pe noi, ceştilalţi…
Faptul că Eminescu a scris şi poezii imperfecte nu înseamnă că el a scris poezii proaste, ci texte asupra cărora nu a avut cînd să stăruie, să revină, din lipsă de timp, sau mai degrabă pentru că nu l-au mai interesat şi ca atare  nu s-a concentrat asupra lor. Căci tocmai în privinţa puterii de concentrare el e deasupra tuturor.
Omul poate bea la o supărare, ocazional, sau din cauza unei insatisfacţii care nu-i trece, a unei stări de disconfort sufletesc, din nelinişte, din confuzie. Cînd încetează cauza, încetează şi efectul. Însă cine bea azi din pictiseală (şi nu din necaz) va bea şi mîine, din acelaşi motiv, căci plictiseala e o pacoste!, iar poimîine va bea din simplă obişnuinţă. Aşa te pomeneşti cu oameni foarte merituoşi lîngă nătărăi, la aceeaşi masă de birt.
6 aug. 94. Sîmbătă, pe valea Jibrea, cu toată şleahta, în căruţa inimosului Mircea. Revenim după apusul soarelui. Ne oprisem în drum să contemplăm creasta Făgăraşilor în lumina rozie a amurgului, apoi ca să urmărim căderea imensului disc solar sub linia orizontului. Andrei, sub nu ştiu ce impus, a numărat tare pînă la 156. Gata, nu se mai vede, am şoptit… Iar acum, la culcare, Lidia nu doar obosită, ci ameţită de atît aer bun.
Morunglav este omul cu glas stins, încet, gîngav. Comună lîngă Balş. 
(Din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
Va urma


Cărţile din bibliotecă : Ion Murgeanu, Lucia Negoiţă,   Adela Popescu, Ion Lazu...







   







 



ion lazu - Fotografii de autor(i): Prietenii mei scriitori

                                                                                                          
Lidia Lazu
Ion Murgeanu
Petru Ursache






















































Ion Brad