sâmbătă, 12 octombrie 2013

Scriitorul zilei: Agatha Grigorescu-Bacovia   http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/scriitorul-zilei-agatha-grigorescu.html 
Alţi scriitori din Calendar
Mihail Sebastian, n. 1907
Alexandru Zub, n. 1934


Poezia zilei: Ştefan Munteanu (1926-1990)
Bilet de fier apă şi cer

Privirea lungă
A caselor cu acoperişuri de stuf
Privirea mută
A copacilor cu gesturi frânte
Privirea umedă
A apei ce se opreşte din mers
Privirea însângerată a clopotniţelor
Şi privirea albastră indiferentă
A cerului
Când ridicăm spada
Să retezăm dintr-o singură lovitură
Rădăcinile

Sufletul nostru a îngenunchiat
Pentru că a simţit
Trecând prin preajmă Dumnezeu
Care îşi pune singur cătuşe,
Se închide în celulă
Se lasă bătut,
Şi nu lipseşte nicăieri unde sunt suplicii,
Stând umăr lângă umăr
Cu orice condamnat pe nedrept.

(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006)



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
 28 aug. 94. Spune-i asta unui adolescent, unui tînăr prezumţios: Nu există de fapt activitate umilitoare, ci doar prea mulţi oameni cu prejudecăţi, care îşi închipuie, de pildă, că a aduna hîrtiile de pe jos te coboară automat în ochii tăi şi ai semenilor şi că, la polul opus, tot după ei! – a smulge floarea reginei de pe creasta Făgăraşilor sau Piatrei Craiului echivalează cu o bravură. Şi totuşi, le-ar fi la îndemînă să-şi dea seama că într-o activitate aparent modestă sau chiar umilă, cum e cea de care am pomenit, îţi pot veni idei mari, generoase, îndrăzneţe, nu doar adevărate şi de preţ – precum este valabilă din păcate şi reciproca: cu textele sfinte în faţă poţi să-ţi exacerbezi pornirile sodomiste etc.
Aseară după ora 22, pe cînd L. îşi făcea o baie, sună cineva, deschid: Mălina şi Bogdan. Se vede că ajunseseră la ceartă şi înghionteli, el excitat de poze cu femei, ea încercînd să-l domolească, dîndu-i medicamentele. Vezi bine, au venit la noi ca la Vodă care face dreptate şi apoi viaţa merge mai departe. B. tunînd şi fulgerînd împotriva adventiştilor care nu l-au ajutat cu nimic – o să se ducă la adunare, n-au cum să-l oprească; să-şi bată unii joc de el cum le-o veni la gură! M.: Că B. a pus mîna pe telefon şi l-a făcut de nimic pe Corin, om la 62 de ani, pe ea a făcut-o şchioapă etc. El: că Isus Cr. e cel mai mare criminal de pe lume şi că e o chestiune de zile până la sfîrşitul lumii, dar nu cel vestit în Apocalipsă, ci o previziune din veacul trecut. El e tînăr, are nevoie de femei, dar nu aşa, cele de pe stradă nu-l interesează, nu le face faţă, e zero în faţa lor, ci vrea să se însoare cu vreo măturătoare din Moldova, să i-o aducă Mălinei acasă şi acea noră de pripas să o terorizeze pe maică-sa. Etc. Delir sută la sută. Că nu mai ia medicamente pentru că vrea să se uite după miezul nopţii la un film sexi, să se excite, să se masturbeze, că e ca un taur comunal, e tînăr, sămînţa se adună la 48 de ore. Delir, delir. Mie, direct: că am fost rău cu el, că-l luam de la uşă: care-i problema? Că abia de vreo doi ani m-am schimbat, că-i acord atenţie şi sprijin, înţelegere, vorbe bune. Îi spun, printre multe atele: Aşa o fi fost în privinţa ta, dar nu din rea intenţie, ci pentru că sunt efectiv un om foarte ocupat: cu serviciul, cu familia şi rudele cele multe, cu literatura. Însă în ultima vreme am conchis că nu are rost să mă zbucium pentru faimă literară, mai importantă e fericirea în familie, cu ai mei, cu ei… M.: Adventiştii l-au stricat la cap, ei poartă vina! (O femeie care se încăpăţînează să nu recunoască evidenţa: răul e în capul fiului ei, restul sunt detalii, inclusiv faptul că a ajuns la sectanţi…). Eu, către nepot: Nu te lăsa manevrat de unii sau alţii. Între credinţa ta, dacă o ai şi Dzeu, dacă există – şi există!- nu e nevoie de nici un mijlocitor. Biserica a instituţionalizat credinţa, nimic rău într-asta, a fost o etapă istorică. Dar dacă te poţi descurca singur, cui ce-i pasă?! Sunt destui inşi care trebuiesc duşi de mînă, le place în turmă, se simt mai în siguranţă. Etc. Să urmeze tratamentul, medicul ştie ce-i trebuie, e un specialist care şi-a asumat o răspundere. Nu e drept să-şi chinuiască mama, o mînă de om şi cu atîtea boli pe cap, trebuie să o ajute, să fie în preajma ei cu puterea bărbatului, acum cînd Dan nu mai este. Că de viaţă trebuie să ţină cu ghearele şi cu dinţii, viaţa e un dar şi nu avem dreptul să-l azvîrlim. Şi că noi, rudele, suntem totdeauna de partea lui/lor – am fost şi vom fi – să-şi amintească de asta în toate momentele lui grele. Ţipase că îl va găsi poliţia cine ştie pe unde, că va avea cu el un cuţit cu care îşi va tăia venele. Zic: Consumi atîta energie tinerească în obsesii sexuale, mai bine foloseşte-o pentru a citi, pentru a o ajuta pe maică-ta… Se mai potoleşte, ia medicamentele, vine şi L. cu alte vorbe de liniştire. Cei doi pleacă, în sfîrşit. Zicem, între noi: Nimic surprinzător, este exact la ce te aştepţi de la el.
Colega zicea ieri: Dimineaţa la trezire îmi iau la întrebări membrele şi organele şi ajungînd la concluzia că sunt întreagă şi în funcţiune, mă declar fericită! Extraordinară atitudine! Prin comparaţie cu nepotul, altă optică, dar şi altă vîrstă, alt context. Ea preţuieşte la maxim ceea ce a reuşit să salveze de la ruina fizică, pe cînd B…
Va urma


Un comentariu pe blodul lui Dumitru Augustin Doman:

I. A. Bunin, ce mare scriitor! Niciodată nu s-a vorbit îndeajuns la noi despre excelenţa operei sale. Nici astăzi nu-mi dau seama de ce ni l-au tradus atât de târziu, dacă nu cumva din motive politice, căci era un rus neînregimentat, apoi emigrat, ba şi nobeliat. (Dar nu este şi cazul unui Berdiaev, al altor mari ruşi?) Bolşevicilor le-au stat în gât astfel de sfidări din partea Apusului (iar de sfidările din partea Talentului nici nu mai vorbim). În mintea mea, Bunin e foarte sus, cât se poate de aproape de A. P. Cehov, scriitorul meu preferat. Mă bucur mult că DAD îl preţuieşte la maxim şi citeşte aproape zilnic din textele sale. Îmi spun că şi cu scriitorii mari ai lumii e precum cu metalele preţioase - ele există undeva, în adânc şi cândva, oricât de târziu, le vine rândul, cineva le scoate la lumină. Apoi altcineva repetă gestul. Nu se întâmplă prea des..., e şi aici chestiune de har. Pentru că există şi în Natură o ierarhizare a valorilor. Când oare vom înţelege că şi cu talentul lucrurile stau cam la fel - şi că e zădărnicie râvna scribului de a se căţăra în vârful trebii?
Ion Lazu

Cărţile din bibliotecă: Ion Andreiţă, Ion Murgeanu, Magda Ursache, Victoria Milescu.



  









 


ion lazu - Fotografii cu scriitori ... la alegrile din oct.2009

Paul Dugneanu, Iulian Neacşu, Viorel Dianu

Petre Got, Eugen Negrici

Dinu Flămând, Doina Uricariu, Passionaria Stoicescu

...Virgil Diaconu, Gh. Izbăşescu, Radu Cange

Rodian Drăgoi, A.M. Baros, Cornel Ungureanu...