miercuri, 2 octombrie 2013

Să ştie românul:   https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=gmail&attid=0.1&thid=14177191acd4b1ce&mt=application/msword&url=https://mail.google.com/mail/u/0/?ui%3D2%26ik%3D1dce5d5cf7%26view%3Datt%26th%3D14177191acd4b1ce%26attid%3D0.1%26disp%3Dsafe%26zw&sig=AHIEtbSo51IkinVzDXiYJtXETUB-CVvmZQ 

 Aur dar mai ales Wolfram... https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=gmail&attid=0.1&thid=14178af905b54f29&mt=application/msword&url=https://mail.google.com/mail/u/0/?ui%3D2%26ik%3D1dce5d5cf7%26view%3Datt%26th%3D14178af905b54f29%26attid%3D0.1%26disp%3Dsafe%26zw&sig=AHIEtbSijzRq5O_dubu0YKDhYDi5HaVTIQ


Roşia Montană sau Opţiunea morală   http://revistacultura.ro/blog/2013/10/rosia-montana-sau-optiunea-morala-ca-anti-politica-un-eseu-de-claude-karnoouh/
Presa străină despre Aurul şi gazele de şist din România:  http://www.napocanews.ro/2013/10/romania-prezentata-de-presa-internationala-ca-tara-incapabila-sa-profite-de-propriile-bogatii.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+napocanews%2FhIWc+%28NapocaNews%29
 Marş de Adio    https://mail.google.com/mail/u/0/?shva=1#inbox/14175c1a844cd1aa   

Scriitorul zilei:  
Paul Goma   http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/scriitorul-zilei-paul-goma-poezia-zilei.html 



Petru Ursache şi Paul Goma - doi sfinţi ai literelor române


 (din revista Pro-Saeculum, nr. 5-6, 1 sept.2013)





   































Poezia zilei: Miron Chiropol, n. 1936
III

După o zi agitată revin în odaia neputinţei
de unde se vede zidul negru, sirena şi lucarna duhnitoare
a latrinei, se vede ziua şi noaptea scrâşnindu-şi dinţii;
o urechelniţă îmi cade din cer la picioare.

Nu am pe nimeni. Doar citesc într-o carte bătrână
zodiacul, apoi o poetă care a trăit ca şi mine, preoarbă,
fără să fie ştiută decât de iederă, de păsări şi iarbă,
de muşcata din geam, de brăţara din mână.

O, Emily Dickinson, pentru tine exist, nu-i aşa, soră?
Vino pe uşa aceasta, fă-o nalbă, umple-i groaznicul prag
cu tălpile tale de papură, fă să cred că-mi imploră
versul, verdele drag.
1972
(din Poezia românească din exil, Ed. ICR, 2006) 


Lidia în recital

Lidia Lazu recită din Eminescu, Bacovia, Blaga



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994
30 iunie 94. Ieri la prînz la expoziţia de picturi a lui Horia Bernea (la et. IV, Teatrul Naţional, unde se ţin târgurile de carte) care o continuă pe cea de la Catacomba (Stîlpi), cea de acum cu titlul generic „grădini” – grădina unei maici de la Văratec pictată de zeci de ori, din toate poziţiile şi iar de la capăt, fără vreo teamă că s-ar repeta. Un fel de Rousseau-Vameşul, se apucă să deseneze fiecare frunză a unei plante, a unui copac. Vreo zece pînze mari pe simeze, umplînd tot spaţiul rotondei. Par realiste şi ignorînd ţelul estetic. Pe un perete, la ieşire, desenul care a fost preluat pe coperta Jurnalului de la Tescani.
Apoi pe la umbră şi ocolind. Dar şi prin soarele dezagregant, ucigaş, pînă la librăria Sadoveanu, la lansarea cărţii Fata care n-a vrut să moară; o zăresc pe Doina U., vorbind la telefon din biroul dnei Munteanu. Mai rătăcesc prin faţa standurilor, în librăria goală. Pînă la 16:15 se adună vreo şase-şapte reporteri, cînd începe vorbirea suntem vreo 10-15, cu Ioana Diaconescu, Ana M. Smighelski şi cîteva chipuri necunoscute. D.U. povesteşte viaţa Ioanei Ionescu Jolly, cum a vrut să treacă graniţa, cum oamenii lui Tito au returnat-o lui Dej, bătută, schingiuită, şase ani detenţie la Mislea; iese, e cumpărată de statul francez, ajunge la Paris, scrie acest roman trăit, cu multă sensibilitate şi talent, se prezintă la edituri dar… atitudinea maoisto-marxistă a franţuzilor vede în această carte o contrazicere a imaginii pe care ei o întreţineau despre ce se întîmpla aici, după cortina de fier. Peste nişte ani totuşi cartea apare, e bine primită – o avantpremieră a literaturii gulagurilor – mai scrie alte două-trei cărţi. I se luase dreptul de a reveni în ţară. Dar vine Revoluţia, ea face multe drumuri aici, vrea să ajute, începe construirea unei fundaţii în satul natal şi, în februarie, e găsită moartă. Mister nedezlegat. De faţă e soţul, mr. Jolly şi un domn de la Min. Culturii care spune că nu au bani să plătească paznici la fundaţie, aşa că materialele sunt furate de localnici… Iar cînd fu la autografe, noi cei patru-cinci curioşi o zbughirăm ruşinos pe uşă, pentru că deja cam auzisem ce era de auzit, iar 3000 lei nu sunt de colea. O să-mi pară în veci rău că nu am cumpărat cartea respectivă, am plecat umilit, cu florile în geantă – nu ştiusem că autoarea a murit.
Scrii viaţa pe care ai trăit-o, în viaţa pe care nu o trăieşti.
Mă sună Niki Opriţescu, să ne vedem a doua zi, joi, la 13. Iau flori pentru venerabila dna O. Stăm de vorbă vreo oră. Şi-a consolidat poziţia de profesor regie film la Institutul din Angers, are şi un post de profesor la o facultate prin corespondenţă. Anne însă nu s-a plasat prea bine, îi era mai bine la Bucureşti, unde făcea paleoarheologie. Aici are deplasări tot anul. Un copil termină liceul, altul e student la politologie în Strassbourg, va deveni funcţionar public. Ar vrea să-şi încerce din nou norocul în film. Îi dau două scenarii. Dar îl previn că nu e aşteptat cu roze. Mă laudă pentru articolele din România liberă, cel cu caracterul, cel cu femeia şi copilul, teribilă imagine! Îi arăt ce-am mai scris, volumul Lidiei, articolele despre cartea ei.
(din Lamentaţiile Uitucului)
Va urma


Cărţile din bibliotecă : Matei Călinescu, Ion Vianu, Georges Astalos, Toma Biolan, Ion Caraion. 











  












Ion Lazu - Fotografii de sezon...trecut