marți, 22 octombrie 2013



 Scriitorul zilei. Perpessicius   http://ilazu.blogspot.ro/2012/10/festivalul-bucuresti-mon-amour-ziua.html
Alţi scriitori din Calendar:
Cella Serghi, n. 1907
Ion Coja, n. 1942
Oct. C. Tăslăuanu, m. 1942


Poezia zilei: Ion Lazu


Neîntreruptul cântec.



Cântul continuă. Cine-ar pricepe

De-i pe sfârşite ori abia-ncepe?

Cel ce ascultă nu se gândeşte
Au care-i pasărea ce-l izvodeşte,

Ce-l înfioară şi îl ridică
Când alta zboară sau rece pică.

Codrul e veşnic proaspătă-i zarea
Şi fără istov spune-şi cântarea.

Iar printre triluri ce se-nfiripă
Altul mai meşter se-arată-n pripă.

Toate-n lumină îşi cată partea
Dar jos în iarbă, în umbră,-n tină
Pe cel ce cade,-l înghite moartea.

Când bolta-naltă şi ramuri line
În tril tresaltă şi le e bine,

Cine s-audă păsări sleite
Bufnind grăbite în iarba crudă?
8 febr. 2008      
 



Suflet extatic

Când printre lacrimi eu mă mir
Că mai exist şi că mi-e bine,
Lingoare sfântă-i pe coline
Şi iarbă grasă-n cimitir

Lumină trează e pe cruci
Şi peste tufe de patlagini,
Miresme-nşiră merii dulci
Eternizând şi-aceste pagini.

Poetul ce-ar mai fi să spună?
Sau să exalte ca o fiară
Când simte un talant de ceară
Către pământ venind din lună

Decât că iar e-n lume toamnă
Cu un cuvânt neînţeles,
Că tot nu ştie ce înseamnă
Ăst văz robit de-un har ales,

Că e lingoare pe coline
Şi iarbă-adâncă-n cimitire
Când printre lacrimi de uimire
El mai există – şi-i e bine...
Ioneşti-Vâlcea, 25 sept. 78


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1994 
29 oct 94. Ieri, alergînd pe la bănci, dau şi prin Piaţa Universităţii să văd expoziţia itinerantă a lui C. Dîmboianu, cca 50 portrete ale unor figuri marcante din rezistenţa anticomunistă: MARTIRI ŞI MARI EXILAŢI, la care se adaugă cam 30 grafii cu edificii de pe vremea monarhiei. Îi scriu cîteva cuvinte în caietul de impresii, vorbesc cu autorul şi îi promit să dau telefoane pe la diverse ziare. Dau de ştire la România liberă, Evenimentul, Tinerama etc., rugând să trimită reporteri la faţa locului. Îi vorbesc graficianului de Pan M. Vizirescu, ar merita să facă parte din galeria lui de portrete, îi dau adresa, apoi şi pe-a lui Th. Neagu. Seara îi telefonez lui P.M.V., află şi de moartea tatei, şi ca om de lume se declară alături de mine în greaua pierdere. Zice: În cimitirul din Slatina? Acolo am şi eu criptă, acolo o să mă îngropaţi şi pe mine… La care eu protestez…

Iubirea pentru Andrei, despre care L. spune că se face tot mai frumos, încît Gelu şi Georgeta nu-şi puteau lua ochii de la el. Să nu i-o arăţi? Dar cum şi de ce să ţii ascuns tocmai un astfel de sentiment înflorit, pe care îl simţi umplîndu-ţi deplin inima? Că i-ar face lui rău? Ba dimpotrivă, socot. Sunt oare prea mulţi oameni buni pe lume din cauza iubirii arătată lor de părinţi, ori dimpotrivă, sunt prea puţini tocmai pentru că părinţii lor i-au neglijat, dacă nu şi mai rău de-atât?

Nu am nici 55 de ani şi deja impresia că fac paşi înapoi în faţa vieţii. Mai întîi, o nepăsare cu privire la viitor, de care iau notă - dar n-am avut-o totdeauna? Nu fac planuri, proiecte, nu ridic pretenţii pentru persoana mea. Şi de ce? Pentru că mi-au slăbit puterile şi eu simt asta? Pentru că odată cu ele mi s-a diminuat apetitul pentru bucurii şi plăceri? Într-asta n-aş semăna deloc tatei, ci poate mamei. Sau nu ridic pretenţii pentru mine deoarece deja sunt alţii – Andrei şi Lidia – pe care îi pun înaintea mea? Ceva din toate astea şi ceva în plus, mai greu de decelat.

Aseară la Tv văd că pentru monumentul Iuliu Maniu au fost selectate cinci machete, printre care şi a lui C. Popovici, după opinia noastră cu cele mai mari şanse. După două săptămîni se va alege cîştigătorul, culmea! de către cei cinci autori. Deocamdată machetele sunt expuse la galeria Orizont. Aici poate aş avea un cuvînt de spus. Clar, un Maniu cu joben, oricît de asemănător originalului, nu face decît să deservească ideea. Maniu nu e un personaj vetust, al unei etape revolute, ci dimpotrivă, un vizionar, un modern prin excelenţă. Ideea lui C.P. cu cartea e bună, deşi nu e nouă, iar cea cu clepsidra e foarte bună. Şi gestul mîinii, enigmatic. O să-i dau un telefon, să vedem ce se poate face.

19 oct. 94. Pînă la urmă, în cazul tatei, despre Arta de a nu muri.
Va urma


Cărţile din bibliotecă: Marilena Rotaru, Nicolae Sineşti, Norman Manea, Andrei Pleşu.

  















































Fotografiile fericirii