vineri, 26 aprilie 2013

Scriitorul zilei, Ştefan Augustin Doinaş   http://ilazu.blogspot.ro/2012/04/scriitorul-zilei-stefan-augustin-doinas.html

Ion Lazu - Pagini de jurnal 1992
25 ian. Aseară, la culcare cu Andrei, somnoros, îl aud: Pentru alţii contează mai mult banii… I-am şoptit: Iar pentru noi, contează să fim împreună… Cu oarecare întîrziere, prin somn, l-am auzit silabisind: Da, să fim îm-pre-ună… Iar eu am repetat: Să fim împreună, noi trei. O noapte fericită, iubitule... O, noapte fericită!
Iar azi de dimineaţă, strîngîndu-se lîngă mine, la căldurică, l-am prevenit: Vezi că nu sunt ras. Iar el: Nu contează! Şi m-a sărutat pe obraz.
De ce scriu jurnale, asta poate fi explicat în multe feluri: s-au făcut şi se fac mereu încercări într-aceasta. Dar de ce se citesc jurnalele, nici asta nu e aşa de uşor de explicat: din curiozitate, spre documentare, din nevoia de cîrteală, din fascinaţie pentru faptul de viaţă frust, din admiraţie pentru opera autorului etc, etc., din dorinţa de a găsi puncte comune cu vieţile oamenilor remarcabili; sau din plăcerea sadică de a afla că şi acei oameni minunaţi au avut insuccese, că uneori i-a mîncat plictisul, locul comun, deriziunea…
26 ian.  Vis cu Caius: îmi scria o reţetă pentru boala de piele a Lidiei, care ameninţa să-i atingă ochii. Căutam prin vrafuri şi nu găseam coli albe, a început să scrie pe o făşie unde mai jos deja era scris ceva.
Alt vis, acela foarte lung şi frumos, dar pierdut – cu plecări pe teren, la nişte gazde unde mai stătusem; cu nişte tarlale şi crînguri care le reveniseră după retrocedare…
Aşa cum Hasdeu, Pîrvan, Eliade, caută continuitatea elementelor primitive din tradiţiile autohtone – prelatine, aşa şi eu aş încerca să găsesc urmări ale bunicilor şi părinţilor în firea şi simţirea şi faptele noastre.
Eliade a suferit comoţie cerebrală stînd într-un fotoliu preferat, cu o carte de Cioran în mînă…Probabil gândindu-se intens la tinereţea pierdută, dusă pe veci...
Cioran împotriva lenei balcanice… (Cine ar fi putut-o descrie/combată mai bine, din interior? În viaţa lui nu cred să fi bătut un cui...). Pe cînd Eliade căuta să valorifice tot ce avea bun în el, să dea tot, cu un efort grozav şi neîntrerupt. Deci ideea mea “să nu-ţi storci talentul” , “să nu te lăcomeşti” e o idee stupidă, balcanică, neproductivă, o hiclenie a comodităţii! Se mai poate schimba ceva în cazul meu? Mă tare îndoiesc… Abia ieri mă gîndeam că de-acum sunt tot mai multe lucruri pe care simt că nu le mai pot face, înţelege, ordona, tranşa… Ele rămîn pentru altul, pentru alţii, pentru cei ce vor fi puşi azi-mâine în faţa aceloraşi probleme insolubile, amânabile…Omul, singurul animal care ştie să amâne...
M. Eliade: “De la un anumit moment cadenţa timpului se precipită şi nu mai apuci să faci ce făceai în prima tinereţe, chiar dacă izbuteşti să lucrezi acelaşi număr de ore.”
(din Lamentaţiile Uitucului, jurnal 1990-1999, în manuscris)
va urma



Cărţile prietenilor mei: Lucia Negoiţă, Dincolo de Barbaria, Ed. Brumar, 2010





Lansare Lucia Negoiţă, Cartea cu poeţi, Ed. MNLR, 2013




Ieri la orele 17:30, străbătând un Bucureşti excedat de temperaturi de miez de vară, am ajuns la Rotonda MNLR pentru a asista la Lansarea volumului Cartea cu poeţi a Luciei Negoiţă.  În sală, desigur mulţi poeţi, dintre care unii intervievaţi în cartea cu... pricina, scriitori în general, dar şi pictori, regizori, actori...
În preajma-mi, Ioana Ieronim, Simona Cioculescu, Radu Cange, Lidia Lazu, Genoveva Logan, Georgeta şi Ioan Adam, Florin Costinescu... O Rotondă străjuită de data asta de portretele clasicilor literaturii noastre, pornind de la Slavici şi Eminescu şi terminând cu Mircea Eliade... Din faptul că pe panoul central există un montaj de faimoase reviste şi ziare din cele două secole precedente, deduc a fi vorba despre tema Scriitorul român şi publicistica.  Şi-mi dau seama că niciunul dintre marii noştri scriitori nu a absentat de pe arena luptei civice...
De la prezidiu ne-au vorbit: Monica Pillat, Lucia Negoiţă, Maria Ploae (citind fragmente din textele interviurilor - atât de bine alese  şi reprezentative, încât nu ne-a fost greu să-i identificăm pe autori, chiar înainte de a ni se spune numele lor...), Radu Voinescu, Titus Vâjeu, cu o intervenţie a lui Lucian Chişu, care întârziase, din motive obiective, desigur... Toţi vorbitorii întrerupţi de scârţâitul grozav, iar în fapt impardonabil, al uşii de la intrare - o defecţiune care de ani de zile nu este rezolvată. De ce oare? Îmi spun că pare să fie o pacoste a scriitorimii: şi la Fosta Casă a Scriitorilor uşa de la intrare n-a fost reparată în ultimele decenii... (Iată, îmi spun, unde duce fără greş absenţa îndelungată de la exerciţiul simplu al gospodăririi bunurilor din dotare...)
Poeţii intervievaţi, aşa după cum a precizat Monica Pillat în textul pe care ni l-a citit, 21 la număr, aparţin generaţiilor născute după 1940: Ileana Mălăncioiu, Şerban Foarţă, Ana Blandiana, Ion Pop, Constanţa Buzea, Nicolae Prelipceanu, Gabriela Melinescu, Victoria Dragu-Dimitriu, Monica Pillat, Radu Ulmeanu, Adrian Popescu, Ion Mircea, Grete Tartler, Ioana Diaconescu, Ioana Ieronim, Iolanda Malamen, Ion Zubaşcu, Liviu Ioan Stoiciu, Doina Uricariu, Cassian Maria Spiridon şi Mircea Dinescu, poeţi de diferite orientări şi din toate zonele ţării, care s-au afirmat încă din anii 60 sau în deceniile următoare, dar toţi de înaltă valoare şi care, potrivit unuia dintre vorbitori (Titus Vâjeu), pot alcătui ei singuri o literatură. 21 de poeţi pentru că ne aflăm în secolul XXI? s-a mai întrebat vorbitorul. Ar fi fost să număr portretele ce ne străjuiau din Rotondă, dar m-am luat cu ale conversaţiei...
Felicitări, îmbrăţişări, flori şi flori. Autografe...

3 comentarii:

  1. Există o anchiloză literară nu doar pe la muzeu, dar şi un pat procustian pe acolo: atîta cetim, atîta declarăm că "e buni", cu atîta defilăm, indiferent de regim (social, sanitar). Monica Pillat să-şi ia singură interviu şi să se şi lipească la cei 21, ăsta da, obiectivism.
    Simt praf de piper în scrisa Domniei Tale, Pane Pană, de-mi vine hapciu!

    RăspundețiȘtergere
  2. La din contră! Nice fir ghe chiperi, bre, coane Culăieş. Dna Monica nu şi-a luat singură interviu, ci a fost intervievată, la rând cu ceilalţi douăzeci. (A avut ocaziunea să citească în manuscris cartea şi a scris un text exegetic, pe care ni l-a cetit, atât. Simplu. Fără cele ascunzişuri prepuse. Poate n-am scris explicit...) Dintre care doi-trei este duşi, drăguliţă Doamne, iară alţii sunt duşi.. la Stockholm (Gabriela M.), la Nex-York (Doina U.), la Viana (Grete T.), la Sighet (Ana B.), la Pleniţa (MD) şi în multe alte locuri, încă vii fiind şi prinşi în dârdora unor mari fapte care dacă nu le faci la 70 de ani,apoi când? Toţi oameni de frunce, care nu stau pe cămaşă..., ci lucră la a lor imagine...Oricum, foarte greu de presupus că i-ai putea avea la o singură lansare pe toţi cei două duzini intervievaţi. A le lua interviu, fuse poate ceva mai simplu, căci întrebările le trimiţi în plic, la adrese ştiute, aflate...( Îi spuneam poetului LIS, la astă întâlnire, venit cu soţia sa, prozatoarea Doina Popa: Dle, primesc mailuri, telefoane, lumea mă întreabă de adrese scriitori... Nu că m-AR DERANJA, DAR uNIUNEA CU CE SE OCUPĂ?). Şi ca să vezi că totuşi mobilizare s-a făcut şi bunăvoinţă a existat, la cei ce s-au putut mobiliza, în sală se aflau Ioana D., Ioana I., Iolanda M., LIS, Monica P. ce nu-ţi e la inimă, văz... Dar de ce, nu înţeleg. A suferit din plin privaţiunile de a fi urmaşa Brătienilor, a Pillaţilor, închişi, scoşi de peste tot, din case-din palate, din moşiile de la Miorcani...Cu greu şi-a făcut studiile... iar în aste două decenii a editat cu acribie tot ce s-a putut din scrisul alor ei. Ion, Dinu, Cornelia... Că ştie multe despre cărturarii cunoscuţi, brovo ei. Că scrie şi poezie, nu ne mirăm. A citit cel mai consistent text despre Carte cu poeţi..
    Printr-o întâmplare, eram în sala de conferinţe de la CNSAS când se lansa cartea Lotul Pillat-Noica. Dintre participanţi se plângeau că nu au acces, că s-au pierdut documente... Sonia Pandrea, că s-au pierdut 35 scrisori de la Brâncuşi, Monica şi dânsa, de manuscrisul romanului lui Dinu, principal cap de acuzare în cazul celor 22 de scriitori anchetaţi şi închişi. Atunci din sală s-a ridicat o cercetătoare care a spus că da, ea a descoperit ms. în cu totul alt raft, acum vreo 2 ani... Iar cartea a apărut poate chiar în acelaşi an şi s-a văzut că acuzaţiile de a-i fi lăudat pe legionari erau total false...
    Cam asta e, prietene... Iar între noi şi dna Monica, pe care o vedem des la Muzeul Minulescu-Rebreanu, sunt relaţii de sărumâna.
    Devotat, Lazu

    RăspundețiȘtergere
  3. Să nu persistăm în Eroare, că-i de oroare: Nu sunt inimicul Doamnei Pillat! Nimicul nepriceputean care mi-s, atîta a înţeles şi atîta a zis, din minută şi punctum.
    Pe Doamna Pillat chiar o admir şi respect: pentru felul cum cultivă, pînă la Cult, Memoria ilustrelor domniei-sale Familii.
    Oricum, din "două duzini" aproape, lansarea să se petreacă doar cu doi-trei căuzaşi... Poate Muzeul, poate că Editura puteau să se "acorde" mai bine cu Personalia (nu-mi place VIP, dimpotrivă!), aşa încît evenimentul să fie chiar un Eveniment. Li s-ar mai fi spălat obrazul unioniştilor dezbinaţi.
    Sunt sigur că Nimic nu s-a pierdut din ce meliţiile şi secur-itatea a pus deoparte. Ori s-au temporar rătăcit (prost arhivat), ori vîndut la colecţionari, ori s-a luat cu cabja de către "colecţionari". Te asigur, se va afla. Şi, la fel cu delatorii (penitenţi ori impertinenţi), se va constata: ei, şi ce-i?...
    Deci, pe vietor, de-o mai vedeţi pe Doamna Pillat, dă-i, rogu-te o floare cu sărut-mîna şi din partea Admiratorelui său din Keatră. M-oi răsplăti eu în vreun feliu, că ştii că nu-mi place datornicia.
    Culai Vel N. Priceputeanu

    RăspundețiȘtergere