marți, 9 aprilie 2013

Poezii de pe vremea cenaclului Labiş
Lacrima
Iar eu te priveam cu nişte
Ochi fără urmă de pleoape
Cum ai venit cu o lacrimă
Atât de clară pe obraz
Ca un desen al tristeţii -
Ar fi trebuit să o culeg
În palmă - cred, singurul lucru
Care se mai putea
De vreme ce începeai să devii
prozoniera de fum a unei
Învechite plase -
Când sufletul doar mai clipea
Şi te priveam cu nişte ochi
Fără nicio aşezare.

1967, Rm. Sărat

Imagini din Athina