luni, 22 aprilie 2013


scriitorul zilei: Ion Ghica...http://ilazu.blogspot.ro/2012/04/scriitorul-zilei-ion-ghica-poezii.html

ion lazu - pagini de jurnal 1991
... Excedat de neîntreruptele ploi de la începutul verii, în acel an al marilor inundaţii, când lucrările noastre de teren păreau serios ameninţate, am scris această poezie:

Blaj, 9 iunie 1991
Oraş cu trenuri, cu plopi
Oraş unde plouă de-o lună.
Oraş asediat de ciuperci
ca nişte ochi orbi de ciclopi,
Oraşule fără lună.//
Aici când nu plouă
Dintr-o oră un sfert
Exclami: Ce vreme bună!
Dealuri şi văi de nisip – un deşert
Desfundat de o sete nebună.//
Gură a unui teribil aven
În care cerul îşi stoarce norii,
Oraşule-plop, oraşule ploaie
Oraşule-tren
Fără lună şi tril de prigorii.

Şi tot pe-atunci, o altă poezie:

Dintr-un loc de pe malul Târnavei Mari,
De unde cel mai bine se văd
Cele două turle ale catedralei,
în sus de podul Vezei, la nici o sută de paşi
de monumentul din Câmpia Libertăţii,
unde în noaptea de 28 octombrie 1948
şi în nopţile următoare au fost arse
cărţile bibliotecii metropolitane: manuscrise,
incunabule, papirusuri, adunate de Timotei Cipariu,
- Sfântul Timotei al nostru! –
documentele permanenţei românilor,
(un dezastru mai mare decât războiul mondial)
revenind surpat de şale spre căminul de nefamilişti
străbaţi un loc plin de bălării şi deşeuri
un imaş sălbăticit pe lângă care râul
se strecoară cu capul în pământ
Ruşinat, astupându-şi ochii şi nasul
şi gura şi sufletul – ca să nu mai ştie de nimic
pe lumea asta şi în veci de veci.
Iar pe-un tăpşan, mai încolo, într-un pâlc de verdeaţă
mormintele lui Timotei Cipariu, lui Axente Sever,
lui Inocenţiu Micu Clain...
Sfinţind pământul…

(Să vă spun ce isprăvi geologice am mai făcut la Blaj? Pe harta geologică a României editată în 1941 sub redacţia lui Gh. M. Murgoci, alt corifeu al geologiei noastre, undeva la est de Blaj, pe interfluviul dintre cele două Târnave se află marcată o apariţie de roci vulcanice, andezite, cartografiate de cineva ca atare şi rămase fără o explicaţie temeinică. Să fie vorba despre un corp vulcanic înrădăcinat, plasat în mod straniu chiar în mijlocul depresiunii transilvane? Chiar şi cercetările recente, confirmând existenţa rocii vulcanice, nu elucidaseră problema originii lor. Or, eu am dezlegat misterul, bătând pas cu pas culmea acelui deal împădurit, Chicuiul, aproape inaccesibil cercetării. Am cartografiat o suprafaţă de cca 3,5 km patraţi de rocă vulcanică, adică o zonă de zece ori mai extinsă decât fusese cunoscută înainte, însă având forma unui planşeu, fără vreo înrădăcinare, deci reprezentând o curgere de lavă andezitică venind dinspre lanţul vulcanic al Apusenilor, situat la vreo 150 km spre vest. În fine, inexplicabilul a fost adus la dimensiunile unui fapt oarecare din domeniul geologic. Vreau să spun că geologul are o viziune cu totul diferită faţă de cea a oamenilor obişnuiţi. Ce frumos şi exact descrie poeta Ana Blandiana colinele din Transilvania: „Dealuri, dulci sfere-mpădurite /Ascunse jumătate sub pământ / ca să se poată bucura şi morţii / ... Toată lumea reacţionează simpatetic la acestă evocare sensibilă a dealurilor transilvane, cu conturul lor hemisferic. Însă doar geologul cunoaşte explicaţia fenomenului, faptul că este vorba realmente despre nişte cupole (sub care se află masive de sare sau rezerve însemnate de gaze naturale...)
Dar ca de fiecare dată, în spatele lucrurilor vizibile-tangibile se află alte realităţi şi alte înţelesuri, doar intuite uneori sau nici măcar bănuite. Roma, lucru îndeobşte ştiut, s-a edificat pe cele 7 coline; Mica Romă, Blajul dv. pe care atâta îl îndrăgiţi, se află edificat pe un fragment de terasă ce se dezvoltă la confluenţa celor două Târnace, expus acolo ca pe o tipsie, bine delimitat, practic constrâns să se adune în jurul celor câteva biserici. Însă această terasă, la rândul ei se sprijină pe un masiv de sare, care în această zonă de la confluenţa celor două râuri a ajuns până la 10-12 m de suprafaţă. Însăşi zona depresionară care cheamă cele două cursuri de apă este efectul acestui masiv de sare ajuns la suprafaţă şi care se dizolvă în mod natural la contactul cu apele superficiale. O monografie a Micii Rome ar trebui să aibă în vedere şi acest foarte special context geologic privind structura de adâncime a regiunii dintre Târnave. 
În ce mă priveşte, îmi închipui – şi vă propun şi dvs să acceptaţi imaginea Blajului ca o „insulă a fericiţilor (cărturari)”, plutind la figurat pe deasupra vitregiei vremurilor, iar la propriu, plutind în cârca masivului subteran de sare care se dispune pe aliniamentul Ocna Mureş-Blaj-Ocna Sibiului.
                                                                                                  ION LAZU



Cărţile prietenilor mei, Pan Izverna: Catrene şi alte rondeluri, Anamnesis, Vegheri târzii, Epifaniile poetului şi ale poeziei, Ed. timpul, 2012.

NOTĂ: Toate cărţile scriitorului Pan Izverna, prezentate pe acest blog, nedifuzate prin reţeaua de librării, pot fi procurate de la adresa scriitorului: Sos. N. Titulescu nr. 95-103, scara C. et. 9, apt. 153, sector 1, telefon 021. 222.98.05. 



























0 după-amiază de sâmbătă împrimăvărată, la Mogoşoaia...


IMG_1005.JPG
















imagini din Atena...o excursie pe muntele Askiton







 





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu