11 mai: Gh. Istrate, n. 11 mai 1940.
Buzoian de la poalele Dealului Istriţa,
din satul Limpeziş, fiu de ţărani, viitorul poet a făcut şcoala primară în
satul natal, cea secundară în comuna vecină, liceul B. P. Hasdeu la Buzău dar
nu a putut urma studii universitare din motive de "dosar", cu
interdicţie de a accede la formele de învăţământ superior; nevoit să
urmeze o şcoală CFR şi să devină impiegat de mişcare într-o haltă de pe malul
Siretului. Abia în 1963 reuşeşte să "fenteze" opreliştea cadristă şi
va urma Filologia Bucureşteană, coleg de serie cu Constanţa Buzea, Adrian
Păunescu, Ion Alexandru, Şerban Codrin şi alţii. Va fi ziarist şi
redactor la Tribuna României,
la Curierul românesc, pe care îl înfiinţase imediat după
Decembrie 1989, refuzând postul de director pentru cel de secretar de redacţie.
Debutase cu poezii în 1957 în Viaţa Buzăului şi a continuat să publice
consistent în principalele reviste literare ale vremii. Debut editorial
în 1968 cu Măştile
somnului, care a atras atenţia asupra unui poet aşa-zicând tradiţionalist,
în fapt de o marcată originalitate, poate unul dintre puţinii poeţi adevăraţi,
necontrafăcuţi, punând în pagină, cu o smerenie de tot neobişnuită, un
crez liric liber de imperativele vremelniciei.
Opera
literară: Măştile somnului, Bucureşti,
1968; Poeme (Valea Plângerii), Bucureşti, 1971; Pseudopatriarchalia, Bucureşti, 1974; Zodia Şarpelui, Bucureşti, 1975; Cântec la izvoarele lumii, Bucureşti, 1975; Sceptrul singurătăţii, Bucureşti, 1978; Rune, postfaţă Cornel Mihai Ionescu,
Bucureşti, 1980; Oase de
fluturi, Bucureşti,
1982; Interiorul tăcerii, Bucureşti, 1985; Poezii în şoaptă, Bucureşti, 1985; Despărţirea de cuvinte, Bucureşti, 1988; Ritual - Rite, ediţie bilingvă, traducere de
Gina Argintescu-Amza, Constanţa, 1995; LV
(Cincizecişicinci), Buzău,
1995; Limpeziş (Locul Fiinţei), Bucureşti, 1997; Distilerii nocturne (100 poezii), Timişoara, 2000; Fragmente despre infinit (101
intropoeme), postfaţă
de Ion Murgeanu, Bucureşti, 2000.
Cireşte mai mult:
http://www.culitaioanusurelu.ro/interviuri/11_gheorghe_i.pdf
http://www.crispedia.ro/Gheorghe_Istrate
Poetul Gheorghe Istrate, la aniversară.
(Acum exact un an am postat pe blogul meu
acest text, însoţit de un grupaj de poezii, întru sărbătorirea prietenului poet
Gh. Istrate. Acel blog muncit "în sudoarea frunţii" totuşi s-a
volatilizat... Am recuperat acest grupaj de pe Google, căci fusese preluat de
poetul Ion Murgeanu, pe-al său blog mai norocos. Dacă ai prieteni
destoinici, ghinionul musai să-şi îngusteze aria răului....)
"Azi m-am trezit cu noaptea-n cap,
bucuros că mierlele nu şi-au încetat o clipă trilurile neasemuite (ele „s-au
ostenit toată noaptea cântând”, cum spunea Blaga, poetul născut chiar în
această zi), inducându-mi convingerea că niciuna dintre ticăloşiile lumii,
înmulţite apocaliptic în ultima vreme, nu le va curma cântecul măiestru;
bucuros că am să scriu aici despre prietenul Gheorghe Istrate, poetul inafabil,
care mâine, 11 mai, împlineşte 71 de ani... L-am sărbătorit pe blogul meu şi
acum un an, la împlinirea unei atât de frumoase vârste, dedicându-i un sonet,
re-publicând alte 6 sonete pe care li le-am adresat cu ani în urmă, la Neptun,
lui şi prietenului poet Ion Murgeanu, într-o joacă poeticească plină de
afecţiune. Acum n-am să fac decât să transciu aici câteva poeme de-ale lui Gh.
Istrate din cartea ce i-a apărut nu de mult, şi pe care mi-a trimis-o cu o
dedicaţie. Este vorba de antologia sa Dialog
cu Invizibilul, scrisori
către irealitate, 101 poeme,
apărută la editura Terra din Focşani. Prefaţa este semnată de
exegetul-prieten Dumitru Radu Popa, acum autoexilat în Statele Unite. Din
explicaţia pe care autorul o pune chiar la începutul cărţii, aflăm că această
antologie de autor, menită să-l reprezinte la împlinirea a 70 de ani, ar fi
trebuit să apară anul trecut la editura Academiei, însă factorii de decizie,
după lungi şi penibile amânări, şi-au declinat orice angajament. S-a găsit
totuşi o editură fastă şi un prieten generos care să o sponsorizeze, nimeni
altul decât dl. Costică Neagu, editor şi al întregii opere a marelui cărturar
Simion Mehedinţi. Mai sunt astfel de oameni pe la noi? Mă minunez şi mă bucur
fără limită. Mai ales că de existenţa şi proliferarea celorlalţi, a
obstrucţioniştilor plasaţi în posturi de decizie, ne-am prea lovit în toţi
aceşti ani... Fie deschis spre sufletele dragilor cititori drumul nobil
al versurilor marelui nostru poet şi coleg de generaţie Gheorghe Istrate. La
mulţi ani cu sănătate şi binemeritate izbânzi literare!"
Poezia zilei, Gheorghe Istrate
(din
volumul Dialog cu Invizibilul)
Ritual
Doamne iar ni se
întâmplă
Să stăm tâmplă
lângă tâmplă
Năduşeala ta
divină
Me-nlumină în
lumină
Vorba Ta e
carnea lumii
Lunecă prin ea postumii
nenăscuţii,
visătorii
Din bisericile
florii...
Ritual
eu văd pământ numai pământ
În ochii mei e un mormânt
în care de vecii durează
o sabie ce scânteiază
eu dacă mişc trudit din pleoape
aud troznind în ceruri ape
şi-un înger rătăcit şi gol
pierzându-şi haina de nămol
lumina mea-i cu glasul mic
un clopot strâns peste nimic
un lan cu nopţile în spic –
aşa cum umblu şi mă-nsfânt
sunt doar pământ numai pământ
Ritual
pe ţărmu-acesta-ncremenit de cretă
tăcerea mare-a lumii mă repetă
să pot răbda oceanul ce-mi depune
sub tălpi întunecatele lui dune
s-aud cum se descarcă alb sub valuri
timpul bătrân nesfărâmat de maluri
cum izbucnind prin apa-ntunecoasă
ea se va sparge-n lutul de sub casă
cum pruncii dulci din vremi neîncepute
vor murmura-ntâmplări necunoscute
pe ţărmu-acesta-ncremenit de cretă
unde tăcerea lumii mă repetă
Ritual
din lucruri pe furiş curg lacrimi
din noapte se preling planeţi
peste fiinţă peste patimi
n-ai timp să-nveţi să mai regreţi
se-adună lumea-ntr-o lumină
ca floarea-ntr-un grăunte viu
abia atinsă de-o albină
ce soarbe clipa din târziu
un prunc se-ntoarce în sărut
în moartea care vrea să moară
precum pământu-n început
precum lumina în fecioară
Ritual
eu vin de departe din tâmple de piatră
din osul anilor vechi ne-nceput
din insula semnelor sacră
pe care apasă un deget necunoscut
Ritual
curge memoria – veşnica plută
a neamului nostru umbros
umblă Cuvântul pe gura mea mută
asemenea tălpilor lui Hristos
Ritual
maica mea lumina mea
rana mea de-a pururea
mi-am făcut din dor o stea
să mă-mbrăţişez cu ea
maica mea lumina mea
din ţărâna mea bolnavă
ţi-am pus candelă şi slavă
din pământul meu sfielnic
ţi-am pus smirnă şi jertfelnic
...
Când va fi cândva să mor
Mă voi face un izvor
Ca să umblu sub pământ
Cu picioare de argint
Să te plâng să te găsesc
În mormântul tău regesc
Fiindcă te-am cătat în stea
Dar în stea nu se murea -
acolo se nemurea
Maica mea lumina mea
Rana mea de-a pururea
Ritual
Copil al pietrelor – învăţ să tac
Magnetul tainei înapoi mă strânge
Aşa cum trec orbind din veac în veac
Sunt pruncul repetat de-acelaşi sânge
O ce lumini se-apropie-adunând
Tărâmul lor neînceput de rună
Ninsori de clipe-mi flutură prin gând
Închipuind statuia mea străbună
Nu mai sunt singur – din fiinţă vin
Întors în ochiul morţii care plânge
Şi ies din ceaţa trupului virgin
La piept strângându-mi vorbele de sânge
Mai sus de sori e-o noapte abisală
Pe care Dumnezeu o ţine-n poală.
Ion Lazu: De
sănătate
Se dedică lui Gh.
Istrate, poetul inefabil, la 70 de ani.
E sănătatea partea bună
din răul care se lăţeşte,
bietul curaj ce ne înstrună
deasupra râpii ce rânjeşte
E sănătatea o câtime
din suferinţa cât Ceahlăul.
e aripa ce-abia ne ţine
în zbor, când dedesubt e Hăul.
Mai năzuim o respirare
un gest o pleoapă o silabă
ca stingerea să ni se pară
o blândă pierdere în slavă -
Deci, Doamne, ocroteşte-n palmă
stropul de viaţă ce disperă
şi dă-ne o clipită calmă
şi-o amânare ce mai speră.
11 mai 2010
Alţi scriitori:
Aurel Gurghianu, n. 1924
Crişu Dascălu, n. 1941
Ion Breazu, m. 1958
Th. Mănescu, m. 1990
Ion Lazu - A înflorit Violeta peruana !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu