10 mai: Ion Horea, n. 10 V. 1929 – 5 aprilie 2019
Îndemn
Anii
senectuții
Vin
ca o iubită.
Nu
ți-e dor și nu ți-i
Inima
smintită?
Haide,
încă-o treaptă,
Poate
sui în slavă.
Sufletul
așteaptă,
Pune-i
jar pe tavă.
Coame
liniștite
Cară
nori de ploaie.
Patimi
și ispite
Duse-s
în noroaie.
Cât
a fost să fie,
Totu-i
strâns în gheme.
Ziua-i
prea târzie,
Noaptea-i
prea devreme.
Haide,
încă-o treaptă,
Poate
sui în slavă.
Lasă,
mai așteaptă,
Inimă
bolnavă.
Menire
Dacă floarea unui prun te-a
Luminat, să nu te mire,
Lasă-acum să-ţi cadă fruntea
Peste foi în troienire.
Este-o lege mai presusă,
Ieşi în poarta ei şi-ascultă
Vorba nimănuia spusă
De-un pământ cu jale multă.
Cine-ar fi să fie altul
Să o ducă mai departe
Şi mai sus decât înaltul
Şi mai mult decât în moarte?
Cine-ar fi să treacă puntea
Dinspre ei, să dea de ştire?
Lasă-acum să-ţi cadă fruntea
Peste foi în troienire!
Uneori
Stau aşa, uneori,
Şi îmi spun numai mie:
Într-o zi ai să mori!
O, dar asta se ştie.
Stau aşa şi îmi spun
Uneori, numai mie:
Eşti nebun, eşti nebun!
O, dar asta se ştie.
Şi mă-ntreb, uneori,
Tot ce sunt, ce-o să fie?
Numai vânt, numai nori!
O, dar asta se ştie.
Uneori mă-nspăimânt
Şi îmi spun numai mie:
Eşti pământ, eşti pământ!
O, dar asta se ştie.
(din Căderea pe gânduri,
Casa de editură Ardealul, 1996)
Nicolae Tzone, n. 10 mai 1958
Nicolae Ţone s-a născut în satul Malu din preajma
oraşului Giurgiu. A făcut facultatea de ziaristică şi a practicat-o cu
fervoare, între timp descoperindu-ni-se şi ca un poet de nebănuite
disponibilităţi, totodată frust şi livresc, confesiv şi fabulatoriu - , o îmbinare
foarte specială, fără alt termen de comparaţie la noi, şi care este marca
recunoscută Tzone - coabitare lirică viabilă între avânturi neoromantice
irepresibile, în expansiune vizionară dezlănţuită, în incursiuni intempestive
prin timpi, medii, lumi cosmice şi înapoi, spre miezul incandescent al
Pământului, dar şi din viitor înspre trecut, şi din moartea morţii şi stingerea
din proximitate spre noi începuturi, pe de o parte şi un avangardism
redivivus, bine asimilat, jucat cu nonşalanţă, întors pe toate feţele,
"exploatat la sânge", pe de altă parte - e vorba despre sângele
Poeziei, desigur.
Au rezultat câteva volume de poeme alternative, unele
revărsându-se asemenea unui fluviu, în despletire şi regăsire a vadului liric
şi alte poeme precum lamele de Toledo, dense, concentrate, retezate din scurt,
prin tehnici laser. Nicolae
magnificul, Capodopera maxima, Oase de înger, sunt titlurile a trei
volume-eveniment, cărţi bibliofile, ceea ce nu spune decât o parte de adevăr,
somptuoase, cu prea-bogată ilustraţie grafică, ele însele nişte performanţe
editoriale demne de invidiat. Nu este vorba de vreo risipă în faptul că textele
sunt reluate în reproducere olografă facsimilată, ele consună cu ilustraţiile,
creând o ambianţă aparte, expresivă cu deosebire, reconfortant-belferească,
sugerând viziunea autorului cu privire la universul său liric.
Alte titluri: Eminescu
al nostru, dialoguri cu..., 1994 şi Manualul
de literatură, 2004, o antologie nouăzecistă: Daniel Bănulescu, Mihai
Gălăţanu, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Floarea Ţuţuioanu, Nicolae Ţone,
Lucian Vasilescu, 678 pagini format mare, care a stârnit admiraţie, invidii,
duşmănii. Ne mai mirăm?
Mai trebuie spus că Nicolae Tzone este un cercetător
împătimit al mişcării de avangardă din ţară şi din lume, că a făcut stagii de
documentare în Israel, la Paris, la New-York; că este autorul unei expoziţii
itinerante prin ţară şi prin marile oraşe ale Europei, cuprinzând cca 500 de
reproduceri fotografice după piese de bază ale autorilor avangardişti. A
înfiinţat Institutul de Cercetare a Avangardei din România şi din Europa ICARE,
cu editură proprie; a iniţiat an de an simpozioane internaţionale cu prestigioase
participări din partea specialiştilor în avangardă din lume. A editat revistele Aldebaran şi Facla
literară, care s-au vândut uimitor de repede, solicitate fiind şi în
străinătate; a tradus masiv din avangardiştii francezi (Claude Sernet) dar şi
din opera franceză a lui Tristan Tzara; i-a promovat la cel mai înalt nivel pe
Gherasim Luca, Stefan Roll (la centenar), dar şi pe H.H.Maxy, Sesto Pals, Paul
Păun, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, mulţi, mulţi alţii. A editat manuscrisele
lui Ion Vinea, a publicat ediţii anastatice din revistele avangardiste: Unu, Integral, Urmuz etc etc.
În 1991 a înfiinţat editura Vinea, promovând nu doar
vechea avangardă, dar şi pe onirişti, pe optzecişti, debutându-i pe tineri,
inclusiv pe milenarişti, cu un fler inegalat. Editor prodigios, a iniţiat nu
mai puţin de 10 colecţii, printre care cea de Ediţii Definitive, reluând
formula de la Fundaţiile regale, unde şi-au găsit locul toate marile nume ale
poeziei contemporane, de la Al. Lungu, Leonid Dimov, Ion Caraion la Constanța
Buzea, Liviu Ioan Stoiciu, Constantin Abăluţă, Nora Iuga şi Angela Marinescu.
La un moment dat editura Vinea scotea pe piaţa literară aproape 80% din
producţia de poezie din ţară. Activitatea editurii Vinea, este, oricât ar cârti
unii, deja un capitol de istorie a literaturii contemporane.
Citeşte mai mult:
http://www.romlit.ro/nicolae_one_i_nicolae_tzone
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_%C8%9Aone
http://agonia.ro/index.php/article/13976165/index.html
http://revistaramuri.ro/index.php?id=1362&editie=53&autor=de%20Nicolae%20Tzone
***
Am lucrat vreme de 10 ani la editura Vinea, împărţind munca redacţională cu "magnificul" N.Tz. Participând la târguri de carte, la lansări, la vernisaje, la turnee prin ţară. (Veneam dintr-o cu totul altă lume, cea a geologiei aplicate, cu lungi campanii prin zonele submontane ale țării, preocupat doar de meserie și de scris - și fapt este că am reușit să public nu mai puțin de 9 titluri în perioada de dinaine de Decembrie 1989, fără să mă angrenez în viața lierară propriu-zisă..)
Am publicat eu însumi la
Vinea două volume de poeme şi două romane: Veneticii şi Sălbaticul,
iar Lidia un număr de patru volume de poezii. Nu am să adaug aici nici un
cuvânt despre omul devotat Poeziei şi Cărţii, despre delicatul prieten Nicu
Ţone. Însă îl asigur/şi vă asigur că Jurnalul meu din toţi acei ani, însumând
cca 1000 de pagini, este înţesat cu însemnări despre colaborarea noastră
prietenească (citeşte benevolă-gratuită) la reputata Editură Vinea.
***
Poezia zilei: Şerban Codrin, n. 10 mai 1945
"D:\Imagini\telefon\16.01.2024\IMG_20231125_143001.jpg"
Balada
drepturilor de autor
(4)
Pe sacerdotul
dacă-aş face-o, cel
Mai credincios
iluminând cerneala,
Un domn contabil
ţine socoteala,
Foarte-încruntat,
întotdeauna chel;
Acont, impozite,
dobânzi, decont,
Neliniştea mi se
îmbogăţeşte
Şi am, utopic şi
poeticeşte,
Vedenii şi-ameţeli
cu-un orizont
De constelaţii în
ardent urcuş
Şi-un turn cu ceas
la ore-înălţătoare
Din darurile
mele-în gura mare
Solemn declamă,
însă cu retuş,
Căci statu-i pândă şi fiscalitate
Pe-eternitate mai întâi de toate.
(5)
Cu fabrici de
pasteluri şi-elegii
Aducătoare numai de
profituri
Să-mi cumpăr o
cutie de chibrituri,
Împăietor de
fantasmagorii,
Le şlefuiesc până
îndeajuns
Dughene şi bazaruri
le consacră;
Pe faţă, marfa-mi
vând, sublimă, acră,
Stupidă, după
vremuri, sau pe-ascuns
Degustătorilor
de-esenţe prea
Hipnotic
distilate-în arsenale
De-elipse, antiteze
ireale,
Nefaste bunătăţi la
cacealma;
În faliment, goliţi atelierul,
În schimb, de neatins, lăsaţi-mi cerul.
(6)
Rapsod şi trubadur,
bard şi poet,
Merg la talcioc
duminica, agale,
Maidanul dincolo de
mahalale,
Doar cât să-mi
cumpăr noduri la şiret;
Un traficant de
vorbe, mâncăcios
Din bronzul
propriilor monumente,
Mi-întinde-o palmă cu-ultrasentimente
Cerşite pe 30
de-arginţi în jos;
Stropşit de
crivăţul impetuos
Cu numărul o mie la
sandale,
Îi
dezertez fără-echivoc
din cale
Şi-o
aţă din cămaşa lui Hristos
Aş rupe-o cu-ochii ridicaţi la stele
Să o-împletesc iluziilor mele.
Ion Lazu: Poemul de dimineaţă
Lui Nicolae Ţone
Poemul de dimineaţă
Se trezeşte brusc, prea din timp
De un ceva ce s-ar putea să fie
Un şoarece umblând la cursă.
Îşi ţine suflarea şi tusea nervoasă
Ascultă furişarea intrusului,
Fâşâitul tensiunii în timpane
îşi ţine ochii strânşi –
nu vrea să-i deschidă
în lumina ca de lapte afumat.
Aruncă o privire spre cursa
Ocolită cu sadism de şoarecele
Care şi-a făcut toată noaptea de lucru
Prin paiele căpătâiului de la celălalt pat;
Închide iute ochii la loc, înciudat,
Usturându-l. Simte o durere difuză în cap
O lipsă de vise în minte
O lipsă de chef în piept
Şi o lipsă alături şi o pompă de sânge.
Poemul de dimineaţă
Se întoarce cu faţa în sus
Ascultă cocoşii, ascultă câinii, ascultă satul
Desluşind foşnirea firelor de ceaţă
Din norii ce s-au strâns în faţa soarelui
Să-i ascundă ivirea;
Şi, prin acest auz dureros, anapoda,
Întrerupt de semnalele morse
De fâşâit şi foieli oculte,
Prin usturimea pleoapelor cusute,
Prin acest protest al viscerelor încleştate ca un
ghem,
Asvârlit din vâslă în vâslă,
Din treaptă în treaptă
De firele părului destinzându-se pe trup.
Poemul de dimineaţă uită brusc de sine
Şi se şterge în apa somnului.
1980 Alexeşti
Alţi scriitori:
Radu Albala, 18 februarie 1924 - d. 10 mai 1994
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu