luni, 14 aprilie 2014


Scriitorul zilei: Daniela Crăsnaru, n. 14 aprilie 1950
Fiică a unui farmacist din Craiova, îşi face studiile liceale la Nicolae Bălcescu, apoi facultatea de Filologie din capitala Băniei, absolvită în 1973, când debutează editorial, după ce încă în 1967 debutase cu poezii în revista craioveană Ramuri. În 1975 devine redactor la editura Eminescu, iar după 1990 directoare la Ed. Ion Creangă, pe atunci în prag de faliment. În legislatura 1992-94 este parlamentară din partea FSN, ceea ce explică multe, din ce fusese cariera poetei şi din ce avea să fie: ataşat cultural, director-adj. la Academia din Romania.  Tradusă în limbi străine, traducând şi traducându-se pre sine în ediţii bilingve, pornită în turnee de lecturi, inclusiv în Suedia, unde se fac jocurile la vârf.
Poeta a făcut de la început bună impresie criticii de întâmpinare, lirica ei fiind considerată ca o trecere de la poezia generaţiei şaizeciste: Constanţa Buzea, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu spre generaţia următoare, a Marianei Marin şi a Ioanei Crăciunescu, deci în pluton cu Grete Tartler şi  Doina Uricaru, care şi acestea au urmat postdecembristo carieră culturală-diplomatică internaţională. Cine se aseamănă...
La un moment dat au făcut carieră versurile cu care se deschide un poem al  Danielei Crăsnaru: "Făclia pe care o ridic în mâna mea dreaptă / Este mâna mea dreaptă."  Nu-i vreo noutate, memoria are capriciile ei, dar tot ea face dreptate acolo unde nu ne-am aştepta; şi ce bine ar fi ca din fiecare poet pe care îl citim să reţinem măcar un distih, o poezie...


Opera literară: Lumină cât umbră, Bucureşti, 1973; • Spaţiul de graţie, Bucureşti, 1976; • Arcaşii orbi, Bucureşti, 1978; • Crângul hipnotic, Bucureşti, 1979; • Vânzătorul de indulgenţe, Bucureşti, 1981; • Şaizeci şi nouă de poezii de dragoste, Bucureşti, 1982; ediţia Bucureşti, 1995; • Carte pentru fata Gu, o fetiţă cum eşti tu, Bucureşti, 1982; • Marele premiu, Bucureşti, 1983; • Niagara de plumb, Bucureşti, 1984; • Poezii-jucării pentru cei mai mici copii, Bucureşti, 1985; • Emisferele de Magdeburg, Bucureşti, 1987; • O poveste cu mult soare despre cum te faci tu mare, Bucureşti, 1987; • Fereastra în zid, Craiova, 1988; • Pluta răsturnată, Bucureşti, 1990; • Austerloo, Bucureşti, 1998.

 Poezia zilei: Daniela Crăsnaru
   Scrisoare
Mai tii minte ceva, din tulburatul april?
Mai stii alfabetul acelor frenetice zile?
Turnu-n flacari de unde-saream amandoi,
Iti mai joaca si-acum, in pupile?
Tii minte? sangele tau, se vindea bucuros
Pe-o moneda de aer, pe-o frunza, pe-o parere...
Ca sa poti auzi, in mijlocul codrului
Pe cerul scorburii dulci, cum toarce ingerul miere?
Numele meu, mai schimba el echilibrul luminii?
Iti luneca-n sange, corabie cu mirodenii din cer?
Te mai temi, cum sa nu, ma striveasca amurgul
Sub o-nrosita petala, petala de fier...
Mai tii minte ceva din tulburatul april
Mai stii alfabetul acelor frenetice zile?
Cate clipe, cati ani, si vremea..si vremea...
Mai tii minte ceva din tulburatul april?
Mai tii minte...?


preluare de pe Internet

Alţi scriitori:
George Munteanu, n. 1924
Iacob Negruzzi, m. 1932
Fr. Păcurariu, m 1998


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1998

4 iunie, continuare: Plec diseară pe teren, Lidia rămîne, să selecteze 10 poeţi din care să recite în emisiunile Ioanei Diaconescu. În continuare sunt marcat de forţa expresivă a poemului recitat de Lidia din Claudiu Soare, acest june hirsut, de talent, la descoperirea căruia am avut primul cuvînt. Rog istoria literaturii să nu neglijeze acest aspect!
Aş vrea să public poemele în proză, de s-ar putea chiar la toamnă, de s-ar putea şi o reeditare a Blanei de viezure. Lidia strîmbă încă din nas cînd e vorba despre povestea primei mele iubiri: Ruptura. Pe cine interesează? zice. (Atrag atenţia asupra acestei forme subtile de cenzură, ignorată de cerecetători.) Însă poate că totuşi interesează, pe alocuri e chiar foarte bine scrisă, îi răspund eu. 
Iar cu Veneticii nu mă grăbesc. Mă grăbesc cînd e să încep o carte, apoi cu cît amîn finalizarea , se adună materialul care, dacă aş avea destulă răbdare să-l integrez meşteşugit în carte, ar fi numai spre binele romanului.
11 iunie. Voroneţ, m-am găzduit chiar lîngă mînăstire. Azi, la revenire, culeg fragi şi am o duioşie specială pentru Andreiu-Mic din campaniile de la Bocşa şi Blaj, căruia îi aduceam mereu fragi culeşi prin poieni.
Mă gândeam: talentul nu e ceva pe care îl ai sau nu, cum acreditează alţii, ci e ceva ce se înfiripează pe măsură ce îl desfăşori. Nu e o virtualitate, cum acreditează cei de pe margine, ci materializarea a ceva ce capătă un nume pe măsură ce faci uz de el.
Va urma



Fotografii... de Florii...









Revista Orizont literar contemporan la Rotonda MNLR, 12 aprilie 2014...