sâmbătă, 12 aprilie 2014

Două anunţuri importante:
- Din motive obscure, a dispărut de pe blogul meu rubrica Comentarii. Rog pe eventualii comentatori să binevoiască a trimite textele pe adresa mea mail ion.lazu@gmail.com, iar eu le voi posta pe blog, menţionând autorii...
- Sâmbătă, 12 aprilie, orele 11:00, la Rotonda MNLR, va avea loc lansarea numărului de primăvară al revistei Orizont literar contemporan; tema discuţiei: Autori străini şi români şi traducerea textului literar contemporan. Participă: Simona Cioculescu, Lucian Chişu, Tatiana Rădulescu, Monica Manolachi, Ada Carol, Lidia şi Ion Lazu, Daniel Dragomirescu. 
Vă aşteptăm cu drag.

Scriitorul zilei: : Marcel Petrişor, n, 12 aprilie 1930.

    
S-a născut pe Crişul Alb, la Ocişor, lângă Ţebea, din părinţi învăţători, cu bunici şi străbunici preoţi.  A făcut liceul la Brad şi Deva, a început Filologia la Cluj, dar în 1952 este arestat pentru vina de a-l fi ajutat pe Ovidiu Cotruş, considerat "duşman al poporului". Eliberat în noiembrie 1955, este re-arestat un an mai târziu, în siajul mişcărilor din Ungaria şi va fi eliberat abia în 1964, cu ultimul lot, după ce trăise sub spectrul condamnării la moarte.  A făcut turul celor mai cumplite închisori comuniste de exterminare şi a cunoscut mari personalităţi  ale detenţiei politice: Gh. Calciu-Dumitreasa (prieten de-o viaţă), poetul C. Oprişan (mort în celulă, în 1958), Al. Ghyka, Petre Ţuţea, Petre Pandrea, Aurel State, Nicolae Pătraşcu, Arsenie Boca.
După detenţie, continuă studiile filologice, de data asta la Bucureşti şi va fi profesor de franceză şi spaniolă. S-a remarcat ca scriitor, eseist, traducător.
Opera sa literară cuprinde câteva domenii: romane şi povestiri despre lumea copilăriei la Ocişor, în care evocarea lui Crişan este folosită ca pretext pentru descrierea psihologiei condamnatului la moarte; jurnalele de călătorie; eseurile şi studiile ce însoţesc volumele traduse din mari scriitori francezi, îndeosebi;  şi memorialistica de detenţie, în care evocă Jilava şi Aiudul, dar şi experienţa trăită la Piteşti de câţiva colegi de celulă din Casimca Jilavei.
Personalitate fascinantă,  intelectual de mari resurse, unul dintre puţinii care a rezistat cu demnitate tuturor torturilor şi umilinţelor imaginabile, un argument că omul e mai puternic decât împrejurările, oricât de constrângătoare.

Opera: Serile-n sat la Ocişor, povestiri, 1971; Curente estetice contemporane,  1972; Grünewald, album,  1972 (ed. a II-a: 1985); La Rochefoucauld. Aventura orgoliului,  (Col. "Contemporanul nostru"), 1973; Măreasa, roman, 1975; Călătorie spre Soare-Răsare,1976; Crişan, roman, 1977; Vitralii, eseuri, 1978, Temeri, roman 1985; Căruţa cu scânduri, roman 1990; Fortul 13. Convorbiri din detenţie, 1991; Secretul Fortului 13. Reeducări şi execuţii,1995; N. V. Gogol şi paradoxurile literaturii moderne, (Col. "Eseuri de ieri şi de azi"), 1996; La capăt de drum, 1997; Drumuri întortocheate. Jurnal de călătorie în Asia, Europa şi America de Nord,  2001; Cei din Aciua, roman, 2004; Strigoii Ocişorului. Povestiri, 2005; Cumplite încercări, Doamne!, 2008; Trecute vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi.

Citeşte mai mult: http://www.rostonline.org/rost/apr2007/petrisor-jilava.shtml

Poezia zilei, Michelangelo

Sonetul 10

Se toarnă din potire coifuri, spade,
iar sângele lui Crist se vinde – ciuturi!
Nu spini şi cruce vezi, ci săbii, scuturi:
răbdarea însuşi lui Isus îi scade...

Ar sângera spre cer până-n Pleiade
dacă-ar sosi-n romanele ţinuturi;
s-ar face pentru pielea-i împrumuturi
şi-n drumul faptei bune baricade!

Cum am pierdut, pot pierde-orice tezaur,
dar cel în mantii sfinte mă îngheaţă,
precum Meduza din ţinutul Maur.

Ce alinare ne-ar mai sta în faţă,
când ştim că-n cer n-au preţ nici bani, nici aur
şi un alt semn a stins cealaltă viaţă?

Traducere de C. D. Zeletin, n. 12 aprilie 1935

Alţi scriitori:
Mircea Martin, n. 1940
Gh. Anca, n. 1944


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1998
4 iunie 1998, continuare: Ţ. încă nu a terminat prezentarea pentru Draghincescu, iar la Coşovei nici nu a început lucrul, nu ştiu cum le va da de capăt, cum va da ochii cu autorii. Oricum pe moment a renunţat la Facla. Papuc a bîntuit toată ziua prin tîrg, nu cred să apară la timp cu Urmuz. Petre Stoica a insistat să dublăm preţul lui Sebastian in traum şi culmea e că s-a găsit un cumpărător! Iar pentru Ingo chiar patru. A doua zi îi lansăm pe Nora şi T. G. Maiorescu, ediţii definitive, acesta f. cusurgiu. În schimb nu aduce o floare Getei, nu adusese nici Ingo, care ne făcuse să-l aşteptăm după închidere, apoi mă roagă să-l duc la un taxi cu ceas, să nu-l păcălească. Se ducea la hotel Dorobanţi, o recepţie dată de Ambasada Germaniei. T.G.M. revine şi a doua zi, tot fără o floare măcar, tot cîrcotaş. Vrea să afle dacă s-a vîndut vreo carte. Nici una singură! Îl lansasem şi pe Trakl, traducere P. Stoica. Interesant e că se vînd Ingo şi Trakl, deşi costă 150 şi respectiv 100 mii lei. Ne mîndrim cu albumul Vianu. Avem şi Antumele, deci A.T.D. roia prin târg şi mai cerea o carte, încă una, să o dea cu autograf. Apoi Nicu lipseşte o zi întreagă ca să dea gata Ah!, iar eu mă descurc singur cu cele patru debuturi, lansate în sală sau la stand, unde Lidia citeşte grozav din Claudiu Soare. Apăruse Rodica D., dar a ocolit standul, dovadă că se simţea cu musca pe căciulă. A doua zi îndrăzneşte, se prezintă. I-o retez: cartea va fi la lansare, aţi sosit de ieri dar ne-aţi ocolit…
Iar cînd va fi…, aş vrea să mă îngroape într-o după amiază frumoasă, de toamnă blajină – în aşa fel ca toţi cei care m-au avut la inimă, în afară de omeneasca tristeţe a despărţirii, să simtă şi acea la fel de firească şi tainică bucurie-însufleţire şi recunoştinţă că ei au rămas mai departe printre vii, aici deasupra, într-o lume unde totuşi e mai bine să trăieşti decît să te plângă familia…
9 iunie. Mama, despre vulpile în vie şi neisprăvitul de boier care voia să pună foc. Să fugim, zise vulpea cea firoscoasă, nebunul de boier e în stare să pună foc! Tîrziu, hăt, citesc povestioara în Tolstoi. Va fi ajuns la Cioburciu transmisă prin viu grai. Dar tot aşa de bine Contele o va fi cules din popor, de ce nu?

din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris
Va urma



Fotografii de autor...








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu