duminică, 13 aprilie 2014


Scriitorul  zilei: Al. Lungu, n. 13 aprilie 1924 - d. 24 iunie 2008

  
S-a născut la Cetatea Albă şi a suferit toate tribulaţiile refugiilor din Basarabia, aşa încît şcoala primară a terminat-o la Buzău, unde a început şi liceul, după care au urmat peregrinări la Sibiu, Braşov, Cluj, Năsăud, ca să-şi termine liceul tot la Buzău. Debutase pretimpuriu, la o revistă basarabeană translată la Bucureşti. La Buzău, cu colegul Ion Caraion a iniţiat un caiet de poezie Zarathustra. Nu e eronat a-l încadra la „generaţia războiului”. În 1945 debutează editorial cu Ora 25, obţinând premiul Ion Minulescu. După instalarea comuniştilor se decide să tacă, îşi va urma studiile de Medicină, devenind un reputat endocrinolog, cu lucrări la nivel academic: Hormonii şi viaţa, împreună cu Ştefan Milcu, 1965. În 1968,  Dresoarea de fluturi  şi  Timpul oglinzilor; alte titluri: Ninsoarea neagră,  1970,  Armura de aer,  1973, an în care se decide să emigreze în RFG. Al doilea Exil.
Îşi va continua cariera medicală, însă va fi un militant fervent pentru reunirea forţelor creatoare ale literaturii româneşti din exil, ca editor al mai multor reviste: Argo, Galateea. O imensă corespondenţă cu literaţii exilului românesc. Vocaţia prieteniei şi a comuniunii spirituale. Se manifestase şi ca pictor, cu expoziţii încă în ţară fiind. Elegii malteze, 1980, Fuga din privelişti, 1989. În colecţia Ediţii definitive de la Editura Vinea, i-a apărut integrala poetică, Ninsoarea neagră, 2000. În 2001, Pictopoeme, în 2008 , tot la Vinea, Îngerul şi îngera.
Un mare poet, etalând surprinzătoare mijloace de expresie, poate cel mai împlinit poet provenind din Basarabia. Avangardism, ludic, religios, o imaginaţie prodigioasă, în multiple registre, de cel mai ales rafinament. "Rob iubit al limbii ", vindecarea nu şi-o putea căuta decât în poezie, văzută ca o formă aparte de exil.

 Citeşte mai mult:  http://limbaromana.md/index.php?go=articole&printversion=1&n=680

    
Poezia zilei, Al. Lungu

Previziuni

Prin coasta timpului buimacă
Din sineşi noaptea se adună
Ca o femeie care se dezbracă
Hipnotic sprijinindu-se de lună

Din părul ei de năruire oarbă
Omizi şi greieri vor ploua mistere
Crescînd pe suflete o iarbă
Cu adieri şi rost de alte ere

Din soldul ei vor naşte fiare
Neliniştind văzduhul blînd
Ascuns în sugrumata-nsîngerare
A vieţilor pierdute rînd pe rînd.

           
Alţi scriitori:
Ion Trivale, n. 1889
Gh. Bulgăr, n. 1920
Nicolae Velea, n. 1936
Marcel Ctin Runcanu, m. 1987      


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1998

10 iunie. Deci A. C. nu a venit la niciuna dintre lansările editurii, pe cînd Ghelmez, de ex., a venit la toate, chiar şi Nestor Ignat şi dl Ernest Verzea, plus librarul orb de la Arad, nelipsit la toate lansările noastre, bun cunoscător şi generos cumpărător. De fapt ce soartă tristă la poetele din jur: Singure, acre, doar Blandiana pare în rîndul lumii. Ioana C., bătută de vînturi, Ileana M. însingurată, Angela M. “părăsită de amant” care şi-a găsit o jună. A.C, manevrează în aşa fel ca să nu se observe dependenţa ei de N.B., însă prezentă la toate lansările lui sau la care vorbeşte. R.D. zîmbind oricui ar putea să scrie o cronică favorabilă. Neluţu mi-o încondeiase pe A.M. ca sărită rău de pe fix şi teribil de ignorantă, dar e vechiul lui stil de a se da drept foarte informat. Venind vorba de juna amantă a lui P. Daian, sare la cazul Poe: cum o chema pe juna de 13 ani? Nu-i mai ştiu numele… El îl ştie. Discutam tema asta în casă, pe cînd el abia făcea ochi. Ce dacă nu-i mai ştiu numele, pe moment? Dar e dintre acei inşi complexaţi care caută în disperare vreo breşă de informaţie la celălalt, ca să-şi aroge un ascendent, cît de cît… Acroşază diverşi inşi în trecere, vine cu A. Chivu şi-mi cer să le dau de-o băutură. Eu: Dar de ce nu daţi voi? Astfel de oameni…

Dar cel mai mult m-a impresionat A.T.D., care se dovedeşte un adevărat fenomen. Şi-a scos o carte la Semne, alta la noi, a convocat sute de inşi la lansările sale şi la cele unde a luat cuvîntul, căci deh! e secretar de redacţie la marea revistă, toţi sunt la mîna lui... l-a adus pe Nenoiu cu doi studenţi să facă o uvertură. Din taşca dusă de fiu-său scotea la nesfîrşit cărţi cu autograf pentru toţi cei luaţi la ochi. S-a ocupat de tipărirea, prin Viaţa Românească, dar la tipografia Semne a unor cărţulii Paleologu, Doinaş, Breban, pe care, cu Caius în frunte, le lansează la Lăptărie, acolo face oficiile de gazdă, primeşte invitaţi, împarte cu aplicaţie tuturor cele trei broşurele, plus propria carte şi mereu cu autograf. Laborios şi eficient cît zece la un loc, ceea ce impresionează. Îi spuneam lui Andrei Ionescu. Îl vezi ce ocupat este? Însă mîine dimineaţă îţi poate aduce zece pagini scrise peste noapte, dacă i le ceri. Şi scrise la cel mai înalt nivel!

Va urma


Fotografii de Florii...