marți, 22 aprilie 2014

Scriitorul zilei: Ion Ghica, n. 12 august 1816- d. 22 aprilie 1897
    
Fiu al logofătului Dimitrie Ghica, dintr-o veche familie care a dat nu mai puţin de 9 domnitori, în Muntenia şi în Moldova, şi-a început şcoala în greceşte, a continuat cu Gramatica lui Ion Heliade Rădulescu, apoi cu franceza la colegiul Sf. Sava, unde s-a împrietenit cu Gr. Alexandrescu şi Nicolae Bălcescu, după care şi-a făcut studiile de inginerie şi matematică la Paris, 1837-1840 (unde a cunoscut pe Ch. Fourier dar şi pe revoluţionarii francezi), revenind în ţară ca lector de matematică. În 1844 înfiinţează împreună cu Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu revista Propăşirea. În 1848 participă la conspiraţia care viza unirea celor două Principate sub domnitorul Mihail Sturdza. Reactivează, împreună cu Nicolae Bălcescu şi Cristian Tell societatea Frăţia, de tip masonic. Guvernul provizoriu îl trimite în 1848 ca reprezentant la Istambul, unde rămâne ca exilat. Numit guvernator al insulei Samos, 1853-1859, lichidează pirateria din insulă şi va primi titlul de prinţ de Samos.  Revine în ţară şi va fi de două ori prim-ministru: sub Al. Ioan Cuza, fostul prieten de la Paris, acuzat de autoritarism, la înlăturarea căruia va contribui - şi de seamenea sub Carol I.  De mai multe ori ministru. Din 1881 până în 1889 va fi ambasador la Londra. Academician, va fi preşedintele Academiei în patru rînduri. Moare la 81 de ani, la moşia sa din Ghergani.
S-a făcut cunoscut prin scrierile sale de specialitate: matematică, inginerie, economie, comerţ - este primul om politic care a militat pentru industrie şi pentru comerţ - dar cunoscut mai ales prin Scrisori către Vasile Alecsandri, şi Din vremea lui Caragea, adevărate monumente de limbă românească şi totodată scrieri memorialistice neegalate în literatura noastră, dând seama despre starea socială-economică-politică din primele decenii ale secolului XIX. Impact  determinant în literatură, a influenţat pe scriitori şi nu numai. Pe Mircea Cărtărescu în Levantul. Iar Dana Dumitriu i-a dedicat un roman în trei volume: Prinţul Ghica.

Citiţi mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ghica
 http://www.adevarul.ro/cultura/Printul_Ghica_0_392361131.html

Basarab Nicolescu, n. 23 aprilie 1942, Ploieşti, matematician şi filosof al culturii

Citeşte mai mult: http://ro.wikipedia.org/wiki/Basarab_Nicolescu

NOTĂ: Cezar Ivănescu, un mare poet, a cărui valoare va creşte în timp. Şi un om nu lesne de înţeles, admirat de câţiva, duşmănit de cei fără har. Pe 24 aprilie vom sta înlăcrimaţi la cea de a patra comemorare a nedreptei lui dispariţii. Ion Lazu
      
Alţi scriitori:
Ion Cristofor, n. 1952
Virgil Birou, m. 1968
George Ciprian, m. 1968
Mircea Eliade, m. 1986

                
Poezia zilei, Veronica Micle, n. 1850

De ce-ţi mai numeri anii

De ce-ţi mai numeri anii să vezi de eşti bătrân
Când ştii ce grea durere tu porţi în al tău sân, 
Şi pentru ce oglinda întrebi privind în ea
Să-ţi spună de nu-i încă zbârcită faţa ta?

Când ştii c-a tale lucruri ce curg neîncetat
Adânci şi triste urme în suflet ţi-au lăsat, 
Şi crezi c-o vecinicie amară e de când
O clipă fericită avut-ai pe pământ.

Şi ce-ţi mai foloseşte să ştii azi cum mai eşti
Când simţi că tu pe lume de mult nu mai trăieşti;
Purtând cu moartea`n suflet străin în orice loc
Viaţa ta pustie şi fără de noroc!
 


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1998
10 iulie. Din nou la Voroneţ, plecat de aici de pe 23 iunie, ca să-l ajut pe A. la pregătirea pentru admitere liceu. Şi spre lauda fiului trebuie să notez că niciodată nu a luat meditaţii, de la nimeni, la nicio materie. Şi au fost 16 zile de efort neîntrerupt. Înscrierea, sîmbătă 27, după ce prospectasem liceele Cantemir şi Sava. Al 140-lea înscis la Viteazu, pentru 300 de locuri. În ultima zi aflu că nu s-au înscris decît 305, ceilalţi au fugit, de frică! La Cantemir nici nu s-au completat locurile. Pe 7 iulie, la limba română, cele mai mari emoţii, văzusem la tv tragerea subiectelor; în jur de ora 12, la poarta liceului, ciopor de oameni, se zvonea că s-a dat Scrisoarea a III-a şi Mioriţa, mă gîndeam că n-ar fi probleme. Peste o vreme de la xerox-ul din vecini deja putem procura foaia cu subiectele. Apar şi ceilalţi cinci părinţi ai colegilor lui Andrei, apare şi Lidia, foarte morcovită şi începem să fierbem, căci deja pe la 13 ieşeau candidaţi, iar A. deloc. Iese mai tîrziu, ceilalţi trei băieţi deja plecaseră! Apare A., dar cu ce mină!  Ca la înmormîntare, părea singurul care nu reuşea măcar să zîmbească, pleoştit, cu capul în jos, cu cearcăne. Zice că a făcut bine, dar poţi să-l crezi, văzîndu-l aşa, mai ales Lidia, care merge pe impresii? Suim zăpăciţi în primul 133, înţesat de bagajele celor ce vin de la gară. Eu, plasat mai aproape de A. reuşesc să aflu că s-a descurcat bine, dar a trebuit să stea vreo 20 de minute la coadă ca să-şi depună opera. Morcovit şi eu că va fi depunctat pentru scrisul lui oribil, zice că a făcut de un minim 7 şi îl cred. A scris 6 pagini şi 3 rînduri, dar el scrie mic. Ieşeau fete care se lăudau că au scris 15 sau 21 de pagini. Eu: Fete mincinoase! A. îmi relatează că pînă să li se dea subiectul au aşteptat 30 minute pe culoar. O fată a zis: De nu ne-ar da Scrisoarea a treia! Eu: Fete mincinoase! El: De ce tot spui asta? Îi explic: Unele se laudă că au scris mult, poţi să le verifici? Altele vor să-i streseze pe cei din jur, sau spun: de nu ne-ar pica cutare subiect anume ca să provoace destinul. Din superstiţie…Andrei ciulea urechile. Somn după-amiază şi seara nu prea repetăm. A doua zi, cîte puţin la mate, dar A. nu se îndeamnă iar eu nu-l presez. Alergare în parc. O primă repriză din meciul cu Croaţia.
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
Va urma

Fotografii cu biserici din toată ţara...