sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Scriitorul zilei: Ion Hobana, n. 25 ianuarie 1931 - d. 22 februarie 2011
 Bănăţean prin naştere, urmează filologia la Bucureşti şi îşi dă licenţa cu o temă despre literatura science fiction, prima la noi în ţară. A scris şi poezie, câteva romane, dar s-a afirmat în literatura de anticipaţie, începând din 1955. Volumele: Oameni şi stele, 1963, Un fel de spaţiu, 1988, Timp pentru dragoste, 2009 l-au impus ca scriitorul cel mai important în domeniu. Nu s-a rezumat însă doar la scrierea de literatură SF, ci l-a preocupat tot ce se leagă de tema respectivă: a dramatizat Omul invizibil de H.G. Wells, a scris volume de exegeză: Viitorul a început ieri, 1966; Vârsta de aur a anticipaţiei româneşti, 1969, Maeştrii anticipaţiei clasice, 1975; Scennce fiction. Autori, cărţi, idei, 2 volume, 1983, 1986. Autoritate incontestabilă în domeniu, a fost editor de cărţi SF, a alcătuit antologii, a scris prefeţe; a întocmit o monografie Jules Verne; s-a ocupat de ozenistică.
A colaborat la publicaţii internaţionale de profil, a obţinut premii internaţionale, pe lângă numeroase premii ale USR.
Încă din anii şaizeci era de întâlnit la sediul USR, fiind unul dintre secretarii acesteia, până în ultima vreme: util, eficient, neobstrucţionist. Nu am avut decât relaţii strict formale: un salut, o strângere de mână, o informaţie. Şi totuşi! Un adevărat domn, mereu impecabil vestimantar, prototipul intelectualului demn, amabil, sugerând relaţii de urbanitate desăvârşită. Un occidental printre balcanici. Nu ştiu să fi avut conflict cu vreunul dintre confraţi, era respectat de toţi, într-o lume de cârcotaşi şi orgolii nemăsurate.
În ce mă priveşte, după prima tinereţe, când fusesem fascinat de Verne, London, Wells, Poe..., m -am îndepărtat de genul SF, poate din teamă de lumile absorbante şi de pliurile Timpului - sau mai curând din inaptitudine pentru ficţiune; mai bine să-mi recunosc limitările decât să caut vini în altă parte.

Alţi scriitori:
Val Gheorghiu, n. 1934
Gabriel Dimisianu, n. 1936
Radu Ulmeanu, n. 1946


Poezia zilei: Șerban Codrin


I.  BALADA  DREPTURILOR  DE  AUTOR

(1)
Oricât se poartă-oraş provincial
Prin dalii cu-ochiu-mi face locuinţa
De ambră, unde-o muză-şi dă silinţa, 
Cerceii zdrăngănindu-şi, de corali;
Cu degetele-mi croşetează vers
Cu vers  coşmare şi elucubraţii,
Pe când îi intru inspirat în graţii,
Neiertător, nesăţios, pervers,
Până îmi umple gura cu ciorchini
De mătrăgună, boabe de-euruscă
Şi sânii îşi iluminează, plus că
Părtaş mă ia la-afaceri pe puţin,
         Cu-o inimă ardent de voinicească
         Să mă, la infinit, îmbogăţească.

(2)
Din drepturi de-autor mi-am cumpărat
Un ceas cu-un stol de cuci şi diamante,
Yacht între pânze, să mă plimb cu-amante
Legat la cap cu-eşarfă de pirat;
Şi-idei mi-am târguit, şi utopii,
Enigme şi iluzii furibunde
Şi şapte munţi în lună, să-aibe de-unde
Pământul răsări sub nourii
Cu-aripile-înecate-în albăstreli;
Şi încă-un felinar din Carul Mare,
Să-l dau la schimb deloc dintr-o-întâmplare
Pe-un măr muşcat de-Adam, cu îndoieli
         Că-or mai veni mântuitori din fire
         Să mă salveze de la mântuire.

(3)
De când poet celebru-am devenit,
De table, sârme, ţevi ciulinii-abundă,
Iar câinii cei mai vrednici mă confundă
Cu biciclistul bun de hingherit;
La pâine, vânzătoarea cu mănuşi
De celofan mi-alege o lipie,
Cea mai subţire,-în pungă străvezie,
Inscripţionată „Muza lui Brâncuşi”;
Energic mă salută din balcon,
Prosoape-entuziaste şi poporul
Cămăşilor, ciorapii cu piciorul
Şi fanioane lângă fanion;
         Prin tălpi mă dor, cu-asprime colţuroasă,
         Toţi bolovanii, când revin acasă.

va urma


Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1996
continuare 20 0ct. 1996Cu Lidia şi Rodica punem la cale proiectul de a scoate o carte de amintiri despre Mircea C., iar din banii cîştigaţi să-i ridicăm o placă pe mormînt.
Ieri, Andrei, revine de la şcoală, după concediu medical de o săptămână, i-a dus dnei dirigintă Mariana Georgescu o carte de-a mea cu dedicaţie. Dna respectivă a prezentat cartea la ora ei de engleză şi a citit ceva din ea, poezia Poet la patru ani, care era o poezie cu Andrei.
Azi 22 oct, înainte de ora 15 s-a dat la Actualităţi interviul, cu o foarte frumoasă prezentare de Victoria Andrei. Un interviu foarte iscusit condus şi care a plăcut Lidiei şi mătuşii M.
De dimineaţă vorbisem cu Ioana CM, mi l-a dat la telefon şi pe Gigi Astaloş, ambii încîntaţi de lansarea de la Iaşi şi de premiera la Naţionalul de acolo. Pleacă joi la 10, să dau un telefon, poate ne vedem.
Ideea cu M.C se conturează. Cu N. Prelipceanu să cer texte de la prieteni, fragmante de cronici, fotografii de grup, facsimile de Mircea, cîteva inedite, proiectele scriitorului, ale editurii.
Rodica C. ne roagă să căutăm în volumele lui M. un citat pentru placă. Lidia: Să le căutăm. Eu: Am găsit, le ştiu dintotdeauna: Am fost poet în vremea lui Ahab
Scriam pe nisip, la poarta cetăţii…
Vîntul Ahab, poezie pe care Mircea a recitat-o la lansarea colecţiei Hiperion, împreună cu cartea lui Mazilescu, iar cea a lui Abăluţă nu venise de la tipografie.
O idee pentru cartea despre MC: cei mai mulţi dintre prietenii lui M l-au precedat, sau deja l-au urmat dincolo. Într-asta şi stă forţa raiului: acolo sunt oricum mai mulţi oameni buni decît aici pe pămînt. MC, un poet al frigului, marele frig, ceea ce nu a observat subtila noastră critică literară. Aş da pentru această carte cele două poezii dedicate lui: Eter şi Nimb şi două trei pagini din Jurnal.
MC: Am început să mă rog în genunchi.
Cea mai mare onoare literară ce mi s-a făcut vreodată în viaţă a fost încrederea ce mi-a acordat-o Mircea pentru textele pe care i le părezentam la redacţia C.R. Nu a schimbat un singur cuvînt! Apoi a citit o pagină şi jumătate din Jurnal şi a exclamat: Asta e curată boierie. Am să public din jurnalul tău 35o de pagini! Ciudat? În loc să descătuşeze relaţiile noastre, această încredere în mine ca scriitor odată devenită evidentă, eu m-am crispat şi mai tare, preţuirea lui mă intimida, efectiv.
 Va urma

Fotografii...păsări de iarnă grea

Adăugaţi o legendă