miercuri, 15 ianuarie 2014

EMINESCU - 164.
Manifestări Eminescu:
- 15 ianuarie ora 15:00, MNLR, expoziţie Eminescu;
- 15 ianuarie, ora 19:00, la Tinerimea română: Corul Preludiu; actori ai Teatrului Naţional; o expoziţie cu fotografii de actori mari recitatori din Eminescu...
Alţi scriitori: Valeriu Cristea, n. 1937 ilazu.blogspot.com/.../scriitorul-zilei-valeriu-cristea-anunt.html

Anton Holban, m. 1937 www.crispedia.ro/Anton_Holban
Ovid Caledoniu, m. 1974
Damian Ureche, m. 1994

Poezia zilei, Mihai Eminescu
Sonet

S-a stins viata falnicei Venetii,

N-auzi cântari, nu vezi lumini de baluri;

Pe scari de marmura, prin vechi portaluri,

Patrunde luna, înalbind paretii.



Okeanos se plânge pe canaluri...

El numai-n veci e-n floarea tineretii,

Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,

Izbeste-n ziduri vechi, sunând din valuri.



Ca-n tintirim tacere e-n cetate.

Preot ramas din a vechimii zile,

San Marc sinistru miezul noptii bate.



Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,

Rosteste lin în clipe cadentate

"Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile".
 


LIDIA ÎN RECITAL EMINESCU
eminescu, iaşi:



Ion Lazu - O pagină de Jurnal, 1996
18 iulie 96. Pe un papirus: Scribul nu plăteşte tribut. Tributul scribului este scrisul său.
Totdeauna timpul meu a fost foarte drămuit: familie, serviciu, obligaţii sociale şi mereu cu gândul la timpul pe care trebuie să-l cîştig cu ţîrîita pentru mine însumi: ca să citesc, să scriu, să caut prin casă vechi carnete de însemnări - sau numai ca să stau în faţa hîrtiilor răspîndite pe masă. De aceea trăiesc cu sentimentul că trebuie să înghesui două vieţi într-una singură.
Căci scriitorul nu este acel ins generic, ce înşiră sîrguincios fraze, umplînd la rând topuri de hîrtie, ci este, vai, omul care se aşază la masa de scris şi aşteaptă prostit, nici el nu ştie bine ce anume… O impresie? O sugestie…O semnificaţie…Un înţeles… acolo unde nimic nu e logic, nici remarcabil, nici durabil…
 19 iulie 96. Toată viaţa, mai exact după ce, adolescenţi,  am scos capul în lume şi am văzut ce şi cum,  nu facem altceva decît ne străduim să dăm importanţă unor lucruri care poate că nu au nici cea mai mică relevanţă – ca să ni se pară că merită acest chin scrîşnit, această nesfîrşită umilinţă care este traiul nostru zilnic. Încercăm adică să facem din sufletul nostru sensibilizat un fel de lentilă măritoare, ca astfel să devină vizibile, cât de cât citeţe, nişte semne micronice, îndoielnice, nişte fapte care nu schimbă nimic-nimic în lumea izotropă. Acest efort continuu, disproporţionat faţă de puterile noastre, sfîrşeşte prin a ne stoarce de orice vlagă – obosim prea curînd, ca un cristalin care nu se mai poate bomba ca să facă evenimentele măcar vizibile…
 20 iulie 96. Nu mai cheltuiţi banii în dreapta şi-n stînga, că din asta îşi ia avînt inflaţia. Împotriva inflaţiei. Mai multă producţie. Şi un program de austeritate.
Pe cît de uşor e să povesteşti o întîmplare, pe atît se dovedeşte de greu să scrii ce-ar fi de povestit atît de simplu, că uneori nici nu o mai faci.

Aseară: E posibil ca Patapievici să mai spună şi cîte-o prostioară, acolo... Ce, lui Nietzsche nu i-au scăpat şi bazaconii? Dar N. e N., te ia cu el pe sus, cum ia furtuna o biată frunzuliţă, are o forţă teribilă, nu alta…
(din Lamentaţiile Uitucului, în manuscris)
Va urma

Fotografii... "scoarţa copacului, faţa copacului..."