9 decembrie: Gheorghe Glodeanu, n. 9 dec. 1957

 

     De observat şi cu acest prilej cât de simplă, măcar aparent, este biografia oamenilor laborioşi. Epica biografică este restrânsă la strictul necesar, economia de energie fiind în favoarea desfăşurărilor bibliografice. Gh. Glodeanu s-a născut la Careii Mari, fiu al unei funcţionare şi al unui mecanic de locomotivă. A făcut liceul în urbea natală, apoi Filologia la Universitatea din Cluj, cu licenţa în 1981: Metamorfozele timpului în proza fantastică a lui Mircea Eliade. Va trece un doctorat  în 1996. A fost profesor de liceu la Satu Mare, iar din 1992 profesor la Universitatea din Nord, Baia Mare. Este director al revistei Nord Literar.

Debutase în Tribuna cu un articol despre Mircea Eliade, iar editorial în 1993, Fantasticul în proza lui Mircea Eliade. Deja menţionat de trei ori, Eliade este subiectul a patru volume ale lui Gh. Glodeanu, dar preocuparea este şi mai largă, în studii, eseuri, volume colective, zeci de articole publicate în ţară şi străinătate. A scris în principal despre evoluţia romanului românesc în secolul XX, distingând în mişcarea prozei noastre  un model narativ al obiectivităţii, reprezentat de Rebreanu şi un al doilea model, experimental, ilustrat la noi de Camil Petrescu, Eliade, Holban, Sadoveanu, Sebastian, Blecher, Mateiu Caragiale, Urmuz. Aceştia ar ilustra în stadii diferite opţiunea pentru scrierea subiectivă, amestec de jurnal, eseu, memorialistică, fantastic, toate contribuind la evoluţia prozei spre postmodernism, spre metaroman. Ce-i drept, stilul are de suferit, autorul, naratorul şi personajul îşi trec unul altuia sarcina de a dezvolta textul, preocuparea pentru autenticitatea trăirii, pentru experienţa personală fiind precumpănitoare asupra calofiliei. Carte cu carte, studiu cu studiu, prin extrinderea domeniului de observaţie, Gh. Glodeanu aspiră să dea o panoramă a romanului românesc din secolul XX. Perseverent, aplicat, laborios, echilibrat în afirmaţii, Gh. Glodeanu este un critic literar care se impune atenţiei celor intersaţi de literatură.
Opera literară:  • Fantasticul în proza lui Mircea Eliade, Baia Mare, 1993;.  Eseuri, Baia Mare, 1996;• Mircea Eliade. Poetica fantasticului şi morfologia romanului existenţial, Bucureşti, 1997;• Dimensiuni ale romanului contemporan, Baia Mare, 1998;• Poetica romanului românesc interbelic, Bucureşti, 1998;• Incursiuni în literatura diasporei şi a disidenţei, Bucureşti, 1999;• Avatarurile prozei lui Mihai Eminescu, Bucureşti, 2000;• Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade, Cluj Napoca, 2001;• Liviu Rebreanu. Ipostaze ale discursului epic, Cluj Napoca, 2001;• „Noaptea de Sânziene" de Mircea Eliade, Cluj Napoca, 2002;• Poetica misterului în opera lui Mateiu I. Caragiale, Cluj Napoca, 2003. Ediţii:• Urmuz, Pagini bizare, Piatra Neamţ, 1996.

Citeşte mai mult:  http://www.autorii.com/scriitori/gheorghe-glodeanu/

http://www.crispedia.ro/Gheorghe_Glodeanu

http://llr.ubm.ro/files/CV%20Gheorghe%20Glodeanu.pdf

 

 

Poezia zilei: Marin Sorescu, d. 6 dec. 1996

Am văzut lumină

 

Am zărit lumina pe pământ

Şi m-am născut şi eu

Să văd ce mai faceţi

Sănătoşi? Voinici?

Cum o mai duceţi cu fericirea?

Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.

Nu am timp de răspunsuri,

Abia dacă am timp să pun întrebări

Dar îmi place aici.

E cald, e frumos,

Şi atâta lumină încât

Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,

Se uită la mine cu sufletul...

Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.

O cafea neagră voi servi, totuşi

Din mâna ta.

Îmi place că tu ştii s-o faci

Amară.

 

Ardealul, starea mea de spirit

 

Ardealul, starea mea de spirit

Cu care mă gândesc la ţară,

De parc-aş respiră lumina

Şi existenţa milenară.

 

La orice pas îţi rade-o floare,

Sub orice pas e un mormânt,

Ardealul întregind o roată

Sub care Horia s-a frânt.

 

Aud un clopot sus pe-o cruce,

Bătând cu limba-n ideal,

Ca-ntr-o Duminică a ţării

Vin la biserică-n Ardeal.

 

 

 

Alţi scriitori:

Hortensia Papadat Bengescu, n. 8 dec. 1876 - d. 5 martie 1955

Toma George Maiorescu, n. 1928

Mircea Vaida, n. 1941

Ieronim Şerbu, m. 1972

Banu Rădulescu, n. 12 februarie 1924 - m. 10 dec. 1998

 

 

8        decembrie: Ion Luca, n, 7 dec. 1894 - d. 30 ian. 1972

         

 

E curios cum ideea literaturii poate să deturneze sensul unei vieţi ce păruse temeinic rânduită. Însă este poate şi mai curios cum calităţile unei persoane, supralicitate, pot genera un eşec de durată, nu numai social ci şi literar.  La 40 de ani, Ion Luca îşi părăseşte oraşul, familia, cariera şi se retrage pe cea mai accidentată alee din staţiunea Vatra Dornei spre a-şi împlini destinul de dramaturg. 42 de piese scrise de Ion Luca este o cifră care impune, semn al perseverenţei şi dăruirii depline întru scris; nu acelaşi lucru se poate spune despre receptarea operei sale. Ce-i adevărat, când lucrurile ar fi părut că intră în linie dreaptă, au survenit cei 20 de ani, din 1948 până în 1968, când dramaturgul nu a putut publica nimic!

Dintr-o familie obişnuită: tatăl croitor, mama casnică, s-a născut la Roman, dar după câţiva ani familia se strămută la Bacău, unde viitorul scriitor va face şcoala primară, apoi liceul Ferdinand. Merge la Iaşi, se înscrie la Seminarul Veniamin Costachi. Cu dotare intelectuală ieşită din comun, persoană studioasă, introvertită, cultivându-şi propriile reprezentări, învaţă nu mai puţin de 9 limbi străine: latina, greaca, ebraica, franceza, germana, engleza, italiana, spaniola, rusa. Îl are profesor pe Iorgu Iordan. Abandonează Seminarul şi se înscrie în paralel la Drept şi la Filosofie. Survine conflagraţia mondială, la sfârşitul căreia, demobilizat, îl regăsim la Bacău, unde se căsătoreşte şi funcţionează ca diacon. Va abandona după nici 3 ani. În 1920 trece un doctorat în Filosofie şi Teologie, magna cum laude, în 1921 îl trece şi pe cel în Drept, tot magna cum laude. Din 1922 va fi profesor la Bacău. În 1926, în mod surprinzător, candidează în alegerile parlamentare şi va fi deputat de Brăila. După nici 2 ani, abandonează cariera politică, revine la Bacău, se înscrie în barou. Dar nemulţumit, se apucă de scris. Obţine o bursă de studii şi va călători în Austria, Germania, Franţa, Italia, Ungaria. În 1934 primeşte premiul SSR pentru piesa Iuda din Cariot, pusă în scenă la Naţionalul din Bucureşti, regizată de Ion Şahighian. În 1940 va lua Premiul Naţionalului bucureştean pentru Femeia cezarului, piesă în regia aceluiaşi Ion Şahighian.

 Perioada celui de al doilea război o trece în Bucureşti şi la Craiova, din 1948 revine la Bacău, ca profesor. Două piese de-ale sale fuseseră traduse în germană. În 1953 părăseşte oraşul, familia şi se retrage la Vatra Dornei, consacrându-se Operei şi funcţionând ca profesor de limba rusă, 1953- 1955. Va fi reintrodus în literatură prin ediţia publicată de Valeriu Râpeanu, 1968.

Un romantic întârziat. Valeriu Anania povesteşte că a fugit de la internat ca să-i vadă piesa Femeia cezarului, după care i-a citit celelalte piese şi a dorit să-l cunoască pe autor. O prietenie care a durat decenii. Şi care s-a rupt ca din nimic, la o glumă a discipolului. În chestiune fiind faptul că I.L. ar fi cel mai mare dramaturg român, dacă nu cumva unicul, toţi ceilalţi autori dramatici nefiind decât impostori. 

G. Călinescu nu-l pomeneşte decât la Bibliografie. N. Manolescu îl trece într-un paragraf cu alţi 5-6 dramaturgi lipsiţi de interes. O stradă în Bacău, un liceu tehnic în Vatra Dornei, staţiune unde în ultimii ani a fost ridicat şi un bust al dramaturgului. Aceste lucruri au rămas, multul-puţin dintr-o obstinaţie de-o viaţă. Însă ne mai putem mira că Ion Luca nu este prezent pe scenele româneşti când e vorba despre dramaturgia originală, când constatăm că repertoriul cuprinde mereu aceleaşi 15-20 de piese, ale câtorva dramaturgi? Când vedem că lucrurile nu stau altfel nici cu marile opere, nici cu simfoniile, nici cu baletul etc. Numai în privinţa filmului, lucrurile par să stea mai bine, filmele vechi sau noi, toate pe bandă magnetică, pot fi programate oricând, oriunde; se pot organiza cicluri tematice, pe genuri, pe actori, pe naţiuni etc. Amatori de a privi ecranul, mâncând semniţe, se găsesc întotdeauna, pe toate meridianele...

Omul Ion Luca, un uriaş blajin, când nu devenea colţos şi megaloman, era în definitiv un spirit liber, care a mizat pe vocaţia lui de dramaturg. Dacă această opţiune l-a făcut fericit e greu de spus, e în schimb de spus că a dus o viaţă de mari privaţiuni, desigur reînsufleţit de speranţa că va fi pus în scenă. Iar ce va alege Viitorul cu privire la destinul operei sale, este deja altă poveste...

 

Citeşte mai mult: http://ltil.3x.ro/ion_luca.html

 

 

Poezia zilei, George Bacovia 

 

 

Decembre

 

Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte --
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mâna fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele -- totuna --
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape; --
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine.
Şi toate din casă mi-s sfinte; --
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte înainte.

E ziuă şi ce intuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa --
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre,
Nu râde... citeşte inainte. 

 

Alţi scriitori:

Ion Chinezu, n. 15 august 1894 - d. 10 decembrie 1966