8 decembrie: Radu Voinescu, n. 8 dec. 1958
- SCRIITORUL LA ANI 66 -
Buzoian din satul Dâmbroca (toponim mai
aparte, ce s-ar cuveni cândva decriptat/explicat!), viitorul remarcabil
scriitor al generaţiei sale: poet, prozator, eseist, critic literar şi
teoretician al literaturii a urmat Liceul Militar Dimitrie Cantemir din Breaza,
apoi Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de la Sibiu, absolvită în 1980, după
care, urmându-şi cariera armelor, s-a înscris la Filologia din Bucureşti,
secţia română-franceză, cu licenţa în 1987. A trecut un doctorat în ştiinţe
filologice, Magna cum Laude,
2004, avându-l ca îndrumător pe profesorul Romul Munteanu: Trivialul în literatură,
lucrare pentru care a învăţat şi limba germană, la îndemnul profesorului.
(Cunoaşterea perfectă a limbii lui Voltaire i-a fost de ajutor în marile
biblioteci parisiene.)
Reorientarea spre literatură s-a făcut în
timp, însă temeinic şi pe deplin motivat. Debutul cu poezii în Luceafărul, 1989, iar cu
povestiri în 1991 şi cu eseuri în 1993. După care au început să apară volumele
de poezie, proză, critică literară, eseu etc. A fost redactor la Editura
Militară. A iniţiat la Buzău, în
2008, şi a fost directorul revistei lunare Diagonale, din care nu au apărut decât 8 numere,
din motive financiare. A înfiinţat şi conduce, din 1997, un cenaclu al
scriitorilor militari. A deţinut şi deţine rubrici în mari reviste literare ale
vremii; prezent şi foarte combativ ani de-arândul la şedinţele cenaclului
Uniunii Scriitorilor, sub toate conducerile ce s-au succedat. Deschis spre
mişcarea literar-culturală a vestului european, a dovedit preocupări
multidisciplinare, de filosofie, psihologie socială, antropologie culturală.
S-a vorbit în cazul lui R. V. despre o
abordare temeinică, pe cât de echilibrată, echidistantă faţă de mode şi
curente, plasată între clasicism şi modernism, cu păstrarea unor rezerve faţă
de literatura ce se înregimentează în postmodernism, pe care, de altfel, o
cunoaşte în mare detaliu, dovadă cronicile sale la cărţi ale celei mai noi
falange scriitoriceşti. Face parte din juriul permanent care acordă premiile
literare anuale ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Actualmente
preşedinte al Filialei critică şi istorie literară din Bucureşti.
Un cititor atent şi pătrunzător, un critic
literar al valorificărilor, un stilist fin, un eseist cu opţiuni originale, nu
în ultimul rând un poet parcimonios, pe cât de inconfundabil.
Opera literară: • Hierofantul, Bucureşti, 1999 (cu o prefaţă
de George Astaloş);• Modernităţi, Bucureşti, 2001;• Poezii, Drobeta Turnu Severin, 2002;• Spectacolul literaturii, Bucureşti, 2003;• Printre primejdiile criticii,
2004;• Trivialul, 2004;• Erezii pioase, 2005;• Subiecte I. Scriitori români
contemporani, 2005;• Encyclopedia
of Erotic Literature, consilier şi contributor, New York, 2006.
Antologii:• Spectre
lyrique. Anthologie de poesie roumaine contemporaine, 2000;• Canon şi canonizare, 2003.
Traduceri: Kari Heinz Frieser. Mitul blitzkreg-ului
Citeşte mai
mult:
http://radu-voinescu.lydo.org/cartipub.htm
http://mirceaiordache.blogspot.ro/2011/10/radu-voinescu-scriitor-si-critic.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Voinescu
http://www.crispedia.ro/Radu_Voinescu
http://www.youtube.com/watch?v=8qXuacGdpeY
Poezia zilei: Radu Voinescu
Anestezii, I
*
Îţi aminteşti? Era o iarnă a cuvintelor;
focul măreţ, ca o marmură albă, înaltă,
îngheţase şoaptele ca pe corali riipiţi
într-un deşert care a stat mai demult
sub apăsarea apelor.
Gestul tău încremenise la jumătatea
dintre întâmpinare şi rămas-bun,
ochii aveau liniştea unui sanctuar de
gheaţă.
Numai cuvintele, din care noi făuriserăm
sănii,
lunecau cu o beţie rece, trase de reni
somnoroşi
printre zăpezi gabuloase.
Un timp boreal, bătăt cu ţintele stelelor,
ne înveşmânta şi, ciudat, ne era bine.
*
A trecut un înger cu aripile-albastre
prin zgura trupului meu...
Îngere, i-am strigat
nu mai văzusem îngeri niciodată -
ce cauţi tu prin această păcură
a materiei mele?
M-a străbătut lin, fără să-mi răspundă,
o clipăvârfurile aripilor i-au mai zăbovit
pe umerii mei.
Şi ne-am înălţat, urmăriţi
de ochii mulţimii adunate în stradă,
deasupra spitalului.
*
Apropie-te, pândeşte-mă, hîrţuieşte-mă
toarnă-mă-n bronzul insomniilor tale;
dumnezeul meu nu-mi îngăduie
să alerg după femeia altuia!
Ce sofism neruşinat şi pervers pun
la cale
pentru o poveste de dragoste
ce nu va reînnoi mersul lumii!
Vino, treci peste mine ca umbra
unui nor prelung peste lună!
(din volumul Hierofantul, Ed. Vinea,
1999)
Poezia zilei: Vladimir Udrescu, n. 8 dec. 1940
Notează Dumitru Augustin Doman pe-al său blog, despre recenta antologie de autor a lui Vladimir Udrescu:
”Desenul poemelor e de o mare finețe, iar
discursul e de o vagă inspirație expresionistă, curgând lin pe linia subțire
dintre livresc și trăire tensionată, ca-n aceste
câteva umbre:
“în noaptea catedralei
de aburi a sufletului se ivește
memoria
pe două cărări
lațul se strânge și
istoria
glisează ușor
înspre un bănuit
continent
fii foarte atent zice
sfetnicul orb
cu stiletu-ntre dinți
la capătul acestui
principiu
se naște vecia
cum firul de vis
coboară-n abis
de ivoriu e raza
infernului
din ochiul interzis
știu desigur
e o clepsidră în care s-a
scurs
apocalipsa visată
cum ar fi semnul de carte
al prințului
în amurgul valpurgic
doar câteva umbre-ți
calcă
pe urme
ca și cum ai veni
să anunți facerea lumii.
Scriind poeme de-o
asemenea profunzime în substanță și de o asemenea finețe stilistică, Vladimir
Udrescu cel tardiv ieșit la lumină ar trebui să nu mai facă spovedanii de
învins, ci mărturisiri de învingător.
Subsemnatul am comentat
astfel: Pe 13 mai a.c., convins de excelența liricii sale, la rubrica Poezia
zilei am postat pe-al nostru blog această poemă a lui Vladimir Udrescu –
o
fi cu putinţă
e cineva
o boare de slavă atinge
floarea reginei crescută
acolo
pe un colţ de univers
numele întâmplării e privit cu sfială
n-ai de ales
lângă tine un fulg îşi răneşte
aureola
dar cine să scoată din flăcări
infinitul ce adie
în captivitate
(din volumul Îmblânzitorul de lumini,
Colecţia Opera omnia, Ed. TipoMoldova, 2014)
Alţi scriitori:
Marin Sorescu, n. 19 februarie 1936 - m. 8 dec. 1996
Vălenii de Munte. Centrul cultural Nicolae Iorga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu