7 decembrie: Nicolae Grigore Mărăşanu, n. 7 dec. 1937
Un lucru foarte important și care merită
spus dintru început, tranșant: Poet născut iar nu făcut (prin facultăți de
filologie!), NGM s-a născut la Măraşu (de unde şi numele pentru
literatură), lângă Brăila, din părinţi ţărani. A făcut şcoala primară în satul
natal, apoi o şcoală siderurgică la Brăila; după nişte ani, urmează liceul din
Galaţi, după alţi câţiva ani se înscrie în 1964 la Drept, Universitatea din
Iaşi, cu licenţă în anul 1969. Va fi corespondent de presă pentru judeţul
Brăila şi cândva redactor, apoi redactor-şef la revista Flacăra. După 1989, lucrează la ziarul Viitorul românesc, apoi ca expert
juridic la Camera Deputaţilor, iar din 1998 ca avocat la Baroul Bucureşti.
Debutul în 1963, cu poezii în ziarul
judeţean din Brăila, debutul editorial cu Insula, 1973, după care se
înşiră alte volume, selecţii, antologii, până la integrala poetică în Opera
omnia, Poezie contemporană, la Editura Tipo Moldova: Fiara impară. Lirica lui N. G.
M., fiind de fiecare dată vorba despre o poezie adevărată, se bazează pe
inspiraţie, pe sentiment, pe starea meditativă, ea cântă frumosul şi armonia
din natură, ambianţa atât de specific dunăreană, inclusiv zona insulei Brăilei
(cu savori de limbaj amintindu-l pe Panait Istrati), dar extinzându-se şi în
zona Deltei, cu un ciclu de poeme prilejuite de descinderea la gurile Dunării a
echipajului Calypso, cu Jacques Ives
Cousteau şi fiul său. Mijloacele poetice îi stau la îndemână,
utilizate impecabil, de la poezia clasicistă, în formă fixă, cu un ocol prin
baladă, trecând prin proba sonetului, spre final în varianta erotică - şi până
la notaţiile dezinhibate, ironice, de nu chiar argotice, de poezie în vers
liber. Poetul la 88 de ani are vârsta poeziei sale, mereu stenică, neangoasată.
Opera literară: • Insula, 1973;• Corabia de fosfor, 1976;• Umbra fluviului, 1979;• Enisala, 1980;• Distanţa dintre mine şi un iepure, 1983;• Geamandura, 1985;• Capriciu pentru cele patru vânturi, 1986;• Îngeri şi banjouri, 1998;• Marţea canonului, 2001;• Sufletul cântă despre sine, Drobeta Turnu Severin, 2002; Fiara impară, 2011; Imparele, sonete, 2007; Maşinăriile mişcării, 2012. Sonetele Elvirei, 2014
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Nicolae_Grigore__Marasanu
http://www.obiectivbr.ro/poetul-nicolae-grigore-marasanu-implineste-75-de-ani_id74674
http://toread.bjbraila.ro/opac/bibliographic_view/46328;jsessionid=9B273FC08F94B34C07B555E89141CF95
http://www.obiectivbr.ro/nicolae-grigore-marasanu-sonetele-elvirei-prima-parte_id92511
http://www.obiectivbr.ro/nicolae-grigore-marasanu-elvira--%C2%ABdama-buna%C2%BB-din-sonete-_id92720
Poezia zilei: Gabriela
Creţan, n. 7 dec. 1955
Serbare cu vânt
Serbarea abia începuse. prapuri şi
panglici
viu colorate dichiseau turnuri şi porţi.
exuberante. umflate de râsul
bubonic
răsucite sub o pală de vânt spre o sumbră
lucire de doliu. ca vârful de lance
împungând stridența vopselelor.
în perechi musafirii la drum de seară
picau
la aşternut, maculându-l
cu bărbi despicate de capripezi sau de
fauni
năclăite de-al vorbelor slin (deflorând
gingaşe urechi. ierbivore).
de-a curmezişul aleilor nori cu duiumul
răsturnau încărcatele care
şi-un fulger alegea din mulţime pe unul
despicând simultan călăreţul şi calul
albindu-i
diluviene convoaie
procesiuni circumambulatorii de lazări
nomazi. plenipotențiari îmbumbaţi şi
prostime gângavă şi birnică
dau buluc înăuntru cu prunci urduroşi
cu zăvozi şi cu fiare zdupăind
pe jerăgaiul aprins. cu belciugul în nas.
tărtăcuţe ce sună a gol
sughițând voluptuos când o mână maternă
fără silă îi scarpină după lobul urechii
cu ciobul.
Serbarea începuse.
drepte şi albe ca lumânări de botez
păsări abstracte sculptate în blocuri de
aer
ciuguleau corzi de argint desenate în
palme
(a vieţii, a inimii sau via lascivă) şi
ochii
de feldspat ai vreunui mesean adormit
care cade pe spate, încet
din mormanul de perne
se înfoca bairamul. ilaritatea şi sila
se-nlocuiau rând pe rând. după capriciul
hazardului. ora înclinându-şi balanţa
spre noaptea profundă
au fost aduse şi torţele gata aprinse
aşezate de-a lungul pereţilor în ulcioare
înalte
cât statul de om (şi chiar oameni erau
cu braţe întinse spre cer, arzând în extaz
într-un cearcăn de-un roşu corupt
şi opac).
Era o lumină precară. de grotă.
consacraţi am mâncat animalul totemic
măscuiţi de sudori şi secreţii
agonice. leorpăind gânditori, melancolici
în blăniţa
creață şi leoarcă de sângele viu, de urină
călduţă
l-am cusut pe unul de-ai noştri: cel mai
blând,
cel mai drag, ascunzându-l
în cuptorul adânc de pământ. în scutec de
lemn
parfumat
să se lămurească în focuri şi lacrime oaia
docilă. cu gură de aur zbierând
şi a fost o lucire de vechi testamente
pe măşti smălţuite zăbovind îndelung
transformându-le-n bestii. cu mandibule
largi
cu frunte teşită şi corn
înlunat. strălucind. şi-au gemut
melancolic
în ritmul acuplării nocturne plesnindu-şi
şezutul vânăt-aprins. şi-au urlat din
rărunchi
pentru ei am ales desfătări musulmane
spre al cărnii uituce răsfăţ: mesaline,
bacante
gynandre bărboase
culese din bâlciuri şi gropi. un harem
nărăvaş
de îngeroaice carne cu șale
încăpătoare ca beciurile în care-s închişi
condamnaţii la moarte
şi sâni revărsaţi opulent în căldări,
dezgoliţi
ca fructe prea pline ce le îndoaie din
talie
să pară smerite în mers. roadă oprită din
care
oricine poate gusta. nepedepsit. miruit
Cântau tibicine. un lânced plictis
se întinsese ca apa murdară pe treptele
nopţii. domenii pustii. coborând
spre abatoare secrete prin marele vânt,
mânate în turme,
înlăcrimate în rut, animale cu frunţile
grele
plecate în piept în semn de supunere
oarbă. şi coame încurcate
furioase
Alţi scriitori:
Ion Luca, n. 1894 – d. 30 ian.1972
Sorin Titel, n. 1935 – d. 17 ian. 1985
Ion Larian Postolache, n. 18 noiembrie 1916 - d. 7 decembrie 1997
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu