consemnări, poezii, eseuri

duminică, 4 decembrie 2022

4 decembrie: Nicolae Cartojan, n. 4 dec. 1883 - d. 20 dec. 1944

De fel din comuna Călugăreni-Huzunu, jud. Giurgiu, a făcut liceul la Sf. Sava, ca bursier, în 1902 s-a înscris la Litere în Bucureşti, avându-i ca profesori pe Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Ion Bianu; acesta din urmă, impresionat de râvna sa întru cercetarea documentelor, îl angajează la Secţia manuscrise a Bibliotecii Academiei; tot el îi va îndruma docenţa, trecută în 1921. A fost profesor la Giurgiu, cu o întrerupere în anii 1912-1913, când a făcut o specializare la Universitatea din Berlin, probabil recomandat tot de mentorul său. După Conflagraţie vine în Bucureşti, ca profesor la Seminarul Central, la Seminarul Pedagogic Titu Maiorescu, iar între 1923-1930 la şcoala Superioară de Arhivistică şi Paleografie. Din 1923 conferenţiar la Litere, va ocupa apoi la catedră locul mentorului său Ion Bianu. În timp, devenise cel mai bun cunoscător al cărţilor populare, privind originea, temele, motivele, circulaţia în Europa şi Peninsula Balcanică. A fost membru în comisia de redactare a unui repertoar al cronologiei literaturii europene din Paris, condusă de Paul van Tieghem.

Debutase în 1907 cu un studiu despre ziarul Propăşirea, din 1844 şi a continuat să studieze documentele devenirii literare în texte vechi. În 1920 îşi ia doctoratul, cu Alixăndria, în comisie Dimitrie Onciul, Al. Russo, Ramiro Ortiz, Ov. Densusianu. În 1921 trece docenţa. Din 1930 devine şeful catedrei de Literatură română veche. În 1929 fusese ales membru al unei academii americane din Harvard, totodată ales ca membru corespondent al Academiei Române, iar în 1941 membru titular, la recomandarea lui Ştefan Ciobanu, Rădulescu-Motru şi Mihail Sadoveanu. Doctor honoris cauza al Academiei din Padova. Din 1942 a îngrijit publicarea unor texte de literatură română veche. În timp, a pregătit un grup de tineri cercetătări în domeniu: I. C. Chiţimia, Dan Simonescu, Al. Rosetti, pe care a avut grijă să-i trimită la specializări în Europa. În 1944 scria despre problemele legate de introducerea limbii române în slujba bisericească, cu referiri la dificultăţile textelor în versuri, cântate. S-a ocupat intens de opera lui Dimitrie Cantemir, căruia plănuia să-i acorde un an de predare la facultate.

A dat o Istorie a literaturii române vechi în 3 volume, ultimul editat după dispariţia profesorului.

În acest fel prea trist, dispărând la doar 57 de ani, puţin după invazia armatelor sovietice, marele istoric literar şi folclorist a scăpat de cruntul tratament la care au fost supuşi intelectualii de frunte ai ţării de către scelaraţii pro-bolşevici.

I-am pus o placă memorială pe str. Ienăchiţă Văcărescu, în cadrul Proiectului „Plăci memoriale pentru marii scriitori dispăruţi”.

Opera: Alexăndria în literatura românească, 1922, teza sa de doctorat, susţinută în anul 1920, în faţa unei comisii formată din Dimitrie Onciul, decanul Facultăţii de Litere, Ramiro Ortiz şi Demostene Russo, referenţi fiind Ion Bianu, Ovid Densusianu; Noi contribuţii la Alexăndria în literatura românească, 1922; Legendele Troadei în literatura românească, 1925; Breve storia della letteratura romena, Roma, 1926; Cărţile populare în literatura românească, 1929-1938, monografie în două volume: I. Epoca influenţei sud slave, 1929, şi II. Epoca influenţei greceşti, 1938; Istoria literaturii române vechi, vol. I-III, 1940-1945; Mihail Kogălniceanu, 1942; Cercetări literare, 5 volume publicate între 1929 şi 1943. Lo stolnic Constantin Cantacuzino - un grande erudito romeno a Padova (în colaborare cu Ramiro Ortiz), Bucureşti, 1943.

Ediţii: Album de paleografie românească, 1926 (în colaborare cu I. Bianu); M. Kogălniceanu, Opere, Craiova, 1930; Petre Ispirescu, Legende sau basmele românilor adunate din gura poporului, Craiova, 1932; Constantin Cantacuzino, Istoriia Ţării Rumâneşti întru care să cuprinde numele ei cel dintâi şi cine au fost lăcuitorii ei atunci, introducerea editorului, Craiova, 1944 (în colaborare cu Dan Simonescu).