30 decembrie: Al. Marcu, n. 30 dec. 1894 - d. 27 febr. 1955
Viitorul mare italienist, traducător şi
politician s-a născut la Burdujeni - jud. Botoşani, în familia unui
feroviar; a urmat cursurile primare în comuna natală, Colegiul Carol I
din Craiova, cu bacalaureat în 1914, apoi Literele şi Filosofia la
Universitatea din Bucureşti, cu o licenţă din Dante, în 1919. După care devine
bursier al Şcolii Române din Roma, 1923-1924, cu un doctorat la Universitatea
din Florenţa. Revenit în ţară, va fi conferenţiar, apoi titular de italiană la
catedra de la Litere din Bucureşti, înlocuindu-l pe fostul său mentor, Ramiro
Ortiz - şi totodată profesor universitar la Academia de Înalte Studii
Comerciale. Înscris în PND al lui N. Iorga, a fost deputat de Soroca, în 1931,
apoi îndeplineşte diferite funcţii de răspundere în Ministerul Educaţiei
Naşionale, va fi ministru secretar de stat la Ministerul Propagandei,
1942-1944. Arestat în 1946, condamnat la 12 ani temniţă grea, a murit în
spitalul închisorii Văcăreşti, la doar 60 de ani, spre marea pagubă a culturii
noastre. Spre veşnica ruşine şi neiertare a Regimului care a distrus vechea
intelectualitate din Interbelic.
A debutat în Viaţa Nouă, 1919 şi în timp a colaborat la cele
mai importante reviste de literatură şi de lingvistică din ţară şi din
străinătate, unde a publicat studii remarcabile, deschizând noi drumuri de
cercetare comparatistă. Specializat în literatura şi cultura italiană, a făcut numeroase
traduceri, inclusiv Divina
comedie a lui Dante, dar şi Decameronul, dar şi din Machiavelli, din Goldoni;
s-a concentrat asupra diferitelor aspecte privind epoca Renaşterii, publicând 5
volume pe această temă; a editat o Istorie
a literaturii italiene, în 4
volume, din care nu a apărut decât primul, în 1944; a editat o antologie din
poezia italiană contemporană, a scris un studiu despre critica italiană; a
colaborat la nenumărate reviste de specialitate din ţară, din Italia, din
Franţa, a iniţiat revista Studii
italiene, care a fiinţat între anii 1934-1944; a iniţiat studierea
literaturii italiene începând de la Dante şi Petrarca şi până la marii
scriitori din stricta contemporaneitate: Pirandello, D Annunzio, Papini,
Bontempelli, Croce, a studiat influenţele, interferenţele, paralelismele dintre
literatura noastră şi cea italiană.
De-abia în 1984 sunt reeditate unele
dintre lucrările sale.
Opera: • Dante şi
spiritul latin, 1919;• Un pittore romeno all'Academia di S.
Luca. Giorgio Tattarescu, Roma,
1923;• Romanticii italieni şi
românii, 1924;• Solitudine romena, 1924;• V. Alecsandri şi Italia, 1927; • L'Italia in cerca della latinita
dei Romeni,1927;• Un
prieten uitat: G.V. Ruscalla, 1927;• V.
Alecsandri e l'Italia, Roma,
1929;• Un student român la
Pisa şi Paris către 1820: Simion Marcovici, 1929;• Romantismul italian, 1929;• Athenes ou Rome? A propos de
l'influence italienne en Roumanie vers 1820, Paris, 1930;• Cavour şi Unirea Principatelor, 1930;• Conspiratori şi conspiraţii în
epoca renaşterii politice a România (1848-1877), 1930;• Date ce ne privesc, în
autobiografia contelui I. Morsigli, 1931; • Tattarescu, 1931;• Mentorul studenţilor moldoveni de
la Torino (1860-1861), 1934;• Simion Bărnuţiu, Al. Papiu-Ilarian şi Iosif Hodoş
la studii în Italia. Cu documente inedite, 1935;• Curs despre Dante şi Petrarca, 1935-1936;• O legiune italiană în Transilvania.
1849, 1935;• Statele Unite ale Europei în
programul lui Carlo Cattaneo (1801-1869), 1936;• De la Torquato Tasso la Eminescu, Bucureşti, 1937;• Itinerar adriatic, 1937;• Un pedagog din Renaştere: Vittorino
da Peltre, Bucureşti,
1937;• Torquato Tasso în
romantica românească, I,
1937;• Dante în
„Ţiganiada" lui Budai-Deleanu, 1938;• Epica Renaşterii, 1938;• Cuvinte despre Italia, 1939;• Figuri feminine din Renaştere, 1939;• În Dalmaţia, Craiova, 1939;• Ugo Foscolo, 1939;• Il Rinascimento romeno e l'Italia
in cerca della latinita dei Romeni, 1940;• Arqua -Petrarca, 1940;• Realitate şi artă în Renaştere, 1941;• Aspecte italiene, 1942;• Valoarea artei în Renaştere,1942;
ediţie îngrijită şi introducere de Al. Balaci, prefaţă de Manole Neagoe,
1984;• Letture scelte dalie
origini ai giorni noştri, 1943;• Momente de artă şi cultură în
România, 1943;• Istoria literaturii italiene, I, 1944.
Citeşte mai mult: http://www.crispedia.ro/Alexandru_Marcu
http://www.orizonturiculturale.ro/ro_studii_Veronica-Turcus-despre-Alexandru-Marcu.html
Ion Bănuţă, n. 7 nov. 1914 - d. 30 dec. 1986
Mi-e dor de ea
Mi-e dor de ea ca nimănui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port răni adânci în ochi și-n trup,
Veșmintele de-argint le rup.
Astept trecutele iubiri,
Conturul brațelor subțiri
Și părul amintind de ploi,
Și vechea urmă din noroi.
Dar urma ei s-a șters demult
De cine azi să prea-ascult?
De vântul ce-mi închide uși
De greieri sau de cărăbuși?
Mi-e dor de ea ca nimănui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port răni adânci în ochi și-n trup,
Veșmintele de-argint le rup.
(din Olimpul
diavolului, 1968)
*
Născut la Siliştea-Argeş, dintr-o familie de ţărani,
devine muncitor la Atelierele Griviţa, apropiindu-se de mişcarea comunistă.
După 23 August, parvine la posturi din sistemul activist, redactor la Lupta CFR, la alte publicaţii
ale partidului, între timp urmând cursurile facultăţii de filosofie. Devine
Directorul nou înfiinţatei ESPLA, pe atunci una dintre puţinele în ţară, strict
controlată de culturnici şi de cenzură. Din 1969 este transferat la ziarul Albina, iar ESPLA se desparte în 4-5 edituri
divers profilate.
Temperament echilibrat, deschis, pliat pe lumea
subţire în care dorea să fie luat în seamă ca poet, se făcea simpatizat;
participa cu bună mină la manifestări literare, lansări, comemorări. Debutase
încă în 1946 cu Cetatea
tăcerii, revenind în 1956 cu Izvoare,
iar din 1960, cu La hotarul
dintre lumi îşi găseşte
ritmul, publicând la 2-3 ani noi volume de poezii: Am rechemat iubirea, 1962, Scrisoare către anul 2000, cu o
onorabilă primire din partea criticii literare, Lacrima diavolului, 1965, volum
ce deschide o succesiune de "Panorame", şase la număr, apărute până
în 1975. Un vers ce-mi vine în minte, din Ion Bănuţă.Olimpul diavolului:
"Ce frumoşi sunt hoţii când îi fură caii!"
I-am pus o placă memorială pe faţada imobilului din
Şipotul Fântânilor,nr. 1, la intrarea în Cişmigiu. În blocul vecin, locuia Radu
Tudoran, beneficiar şi el al unei placi de marmură; iar vis-a-vis, neştiut de
nimeni, filosoful Petre Ţuţea. Mai târziu, când i-am depistat adresa, deja se
tăiaseră fondurile pentru această acţiune.
Alţi scriitori:
G. Magheru, n. 17 decembrie 1892 - d. 17 august 1952.
Ion Păun, m. 1894
În parcul IOR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu