vineri, 1 februarie 2013

ion lazu, o pagină de jurnal, 1990

11 oct. Interviu Salvador Dali. Femeile spaniole, cele mai urîte şi cele mai pătimaşe (tanti D. avea ceva din înfăţişarea unei spanioloaice).
Flamengo – ritm, orgoliu, sfidare, însingurare.
Madrid, Sevilla, Granada (apa ascunsă care plînge).
Iar eu ce cred? Spania: castele, catedrale, statui pe socluri de zeci de metri, alcazare, fîntîni arteziene, poezii scrise pe plăci la intrarea Granadei, Sagrada familia asemenea ţancurilor de care te miri şi te sperii să nu cadă pe tine din înaltul cerului - impresie foarte puternică. Spania toată e clasicizată, e structurată, e toată scrisă în cărţi, în albume - nu mai ai decît să repeţi ce s-a spus. Toate s-au terminat. În Spania toate s-au încheiat, pînă şi istoria.
12 oct. Aseară văd la TV un film străin despre revoluţia română. Nu scoate în evidenţă fenomenul Piaţa U. şi nu apare clar diversiunea din 13-15 iunie. Văd momente inedite, cu un Dinescu parcă sărit de pe fix, dînd indicaţii incoerente: Şocat? Dacă nu e ceva mai vechi, care a răbufnit cu această ocazie…
Articolul: Cine dă vina pe popor. Vezi ms.
Ce ar însemna ca un demnitar apusean să dea vina pe electorat? Insul ar ieşi automat din politică.
Aceşti oameni "noi" vorbesc bine, ei chiar depăşesc cu puţin capacitatea de a asimila şi înţelege a unei părţi din electorat; dar frazele lor sunt tot ceauşiste!
Ce e cu cei 30-40 de români cu care s-a întîlnit Iliescu la Biblioteca română din New-York? Deja a amintit de două ori de ei la TV. Nu cumva este vorba de vechea structură (dlui I.I. îi plac cu deosebire aceste două cuvinte: structură şi scenarii) a securităţii de acolo? De ce nu au venit zecile de mii de români de pe coasta de est a SUA?
Cine îl va chema în proces pe Răzvan Theodorescu şi pe Emanuel Valeriu care în 14 iunie instigau la violenţă, fluturînd în Studioul 4 o fiţuică şi jurîndu-se că primesc ameninţări – de la cine credeţi? Desigur, de la grupuri de legionari, înarmaţi, organizaţi – asta a fost următoarea incitare la violenţă. Eu sunt istoric, vă spun eu care cunosc cum stau lucrurile, insista R.T.: Pe străzi patrulează trupe legionare!  În filmul franţuzului de ieri, RT face pasul înapoi, spune că aceste manifestări stradale i-au sugerat asemănarea cu…. Atunci însă spunea pozitiv, că sunt trupe de legionari, că are dovezi, le flutura în faţa camerei de luat vederile…
Vina Occidentului, cînd i-o vom spune în faţă, cînd o vor recunoaşte, aşa cum Germania recunoaşte atrocităţile comise şi îşi asumă răspunderea?
A contribuit SUA mai mult la război decît umilita Românie?
Mie nu mi-e frică de animale sălbatice, de 30 de ani umblînd singur prin toate pădurile, prin cotloane, hugeacuri şi viroage; chiar că nu îmi este frică. Mi-e frică de intempestivii/ imprevizibilii mei concetăţeni.
Şi de ce mai fură lumea, dacă ne gîndim mai bine? Pentru că vremurile sunt nesigure, omul vrea să-şi facă provizii, să se asigure, cît de cît… Din acelaşi motiv, cei care au făcut bani peste noapte, se dau de ceasul morţii să cîştige şi mai mulţi: le e frică să nu decadă mîine la starea celor din jur,  pe zi ce trece mai săraci…
Cele două ţigănci grase şi negre-tuci din cursa spre Timişoara, în rochii cu lame, însă puţind a pişat. Prea grase, deşi încă sub 30 de ani, cu papuci în picioare, aceste sălbatice nu ştiu ce e aia să-ţi îngrijeşti picioarele, să porţi kiloţi şi sutien, să te speli. Bărbaţii lor, slăbănogi, costelivi, rufoşi, cu pălării pline de fulgi. Îşi scot în faţă nevestele cu lame, fala lor de ţigani nespălaţi dar fuduli.
“Au aceasta este cetatea cea voioasă care-şi zicea în inima ei: Eu sunt şi afară de mine nici una! Cum s-a prefăcut în pustiu, în culcuş fiarelor! Oricine trece pe lîngă ea fluieră şi scutură mîinile…”
În general, schimbarea locului excită instinctul de conservare al individului, ca de altfel şi pe cel erotic, nesiguranţa îi ascute simţurile, e mai atent, mai activ, mai combativ, mai receptiv la oferte, la oportunităţi… Alogenul, care o va lua înaintea localnicului: acomodat, comod, amorţit, sigur că n-o să i se întâmple nimic grav. Convins că el o să supravieţuiască.
Ce le-a lipsit în fond marilor tirani /dar şi celor mici, care nu au avut norocul de a ajunge şi ei mari, cum îşi doreau (Inteligenţa, abilitatea, cultura, sensibilitatea, ingeniozitatea, perseverenţa)? Nimic din toate acestea. Decît mila, compasiunea faţă de cel sărac, lipsit de apărare, naiv. Poate nici atît, ci le-a lipsit capacitatea de a se imagina pe ei înşişi în postura omului călcat în picioare de oricine. De nu cumva tocmai această eventualitate i-a îndârjit...
Venus la pescuit, frescă din Pompei.
“Eşti un om de bine, Salieri. Ne-ar face plăcere să vii în loja noastră masonică.” Peter Schaffer.
“Bunătatea nu înseamnă nimic în vălvătaia Artei.” Amadeus.
Raportul Vătăşescu: S-a importat de 3 ori mai mult şi s-a produs cu 20% mai puţin. Un avans de un an al banilor faţă de marfă. Propune stabilizarea monetară. Schimbarea parităţii leu/dolar.
Ceva major nu se va mai schimba în viaţa mea şi eu însumi nu mă simt în stare de unele schimbări, cum ar fi mutarea la o vilă. Deci în fondul meu lăuntric nu mai sper că voi trăi înlesnit, ci mereu la limită. Alde DRP, G.B., Mircea Dinescu au găsit resurse să-şi schimbe radical viaţa, încă de pe vremea Ciuruitului…
Noi, unii, foarte pozitivi, în fond, şi constructivi ca atitudine, nu ne putem pune, totuşi, nădejdea în nici un partid, chiar din opoziţie…

va urma

cărţile prietenilor mei: Genoveva Logan: Puterea celor lipsiţi de putere / Il potere dei senzapotere, ed. Limes, 2012, 269 pagini


























ion lazu, fotografii de iarnă...