sâmbătă, 2 februarie 2013

„ILINCA DUMITRESCU ŞI INVITAŢII SĂI”
(emisiune televizată)
MEMORIA CREATORULUI
LIDIA LAZU, poetă, actriţă

ION LAZU, scriitor, geolog
   
 
 INVITAŢI:
 
 Ion ANDREIŢĂ
Simona CIOCULESCU
Emil LUNGEANU
Lucia NEGOIŢĂ
Nicolae TZONE
Titus VÎJEU
Radu VOINESCU
Vor fi discutate volumele recent apărute:
Lidia Lazu: Soarta firului de nisip (integrala poetică)
Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale
Tinereţea pe sfârşite. Rămăşagul
Eu scriu la lumina mâinii mele (integrala poetică); 
Vreme închisă, jurnal 1979-1989
MOMENT MUZICAL:
GEORGE RIZEA, pianist
 
Duminică 3 februarie 2013, ora 11:00
Sala de concerte Euterpe

Adresa: UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Str. Ion Ghica, Nr. 13 /
Str. Doamnei, Nr. 14
 
INTRAREA LIBERĂ
Vă aşteptăm cu drag, Lidia şi Ion Lazu  

ion lazu: O pagină de jurnal 1990 


18 oct. Raportul Roman la 100 zile, nevoia accelerării reformei. 70% din cei ce ascultă nu-l pot urmări pe dl Roman. Cum l–ar urma atunci?
Alde Voican şi Iosif, se bagă în faţă; i-am fi iertat, dacă se retrăgeau, jenaţi; ci ei mint, ei trişază, ei bagă adînc mîna în buzunarul naţiunii. Învăţaţi să se strecoare, să pareze, să dea dosul cînd e la greu, acum aceşti infractori sunt obraznici şi hrăpăreţi.

Marasmul social, economic etc.; acum politicienii au despre ce să meliţeze ani la rînd, în timp ce ţara se va afunda mereu, neoprită nici o clipă de ditirambii guvernanţilor, ori de cei ai opoziţiei…
Maiaşii trăiau cu porumb, dar nu ştiau să-l cultive, nu cunoşteau plugul, aratul, îngrăşămintele etc. Se mutau cu oraşele după terenurile virgine. Cunoşteau în schimb astronomie mai bine decît europenii. Elită ruptă de realitate, egal istorie falimentară…
FSN, cică, este social-democrat. Aderenţii lor ar fi clasele cu fragilitate a situaţiei în perioada de trecere. Noi toţi, adică.
Îţi dă dorinţa de bine, intenţia bună, numai prin ea însăşi, vreun drept special în cetate? Nu e necesar să faci proba competenţei?

20 oct. Sîmbătă, zi însorită de toamnă frumoasă şi foarte secetoasă. Îi mai poţi spune frumoasă? O frumuseţe care îţi dă fiori de spaimă.
Inima mea bate pe furiş.
Soare, lumină de sus, loc larg împrejur. Mi-am amintit de calul care se rotea în jurul stîlpului şi treiera grîul întins pe jos, cu un tăvălug de lemn pe care mi se pare că s-a suit cineva, ca să-l facă mai greu, mai eficient. Mă aflam pe marginea ariei, la umbră, cu cineva de-al casei. Aria era la o rudă în grădină. Harmanul lui bădiţa Alexei?
Plecînd, toltecii şi-au acoperit templele cu un strat protector de pămînt. Piramidele în trepte au pînă la 6o m înălţime, cam cît Intercontinentalul.
Americanii, englezii şi francezii au ocupat poziţii de luptă în Golful Persic. Irakul opune 430.000 de ostaşi în sud şi în Quwait.
Nu noi alegem ce ar fi de învăţat de la alţii, ci firea noastră e cea care alege (fără greş), din larga ofertă a lumii.

21 0ct. În nici o meserie nu sunt mai mulţi nechemaţi ca în medicină, asta pentru că pe mulţi dintre ei nu i-a chemat dorinţa de a ajuta pe cei în suferinţă, ci remuneraţia grasă, mai exact ciubucul. Mă fac doctor, voi trăi pe picior mare; lumea mă va respecta...
Proverb: Stăpînul necinstit îşi face sluga hoaţă. Încerc să-mi imaginez cum aş fi fost ca slugă a unui om necinstit. N-aş fi devenit necinstit eu însumi, ci foarte nefericit. Precum omul de conştiinţă în comunism.
În fine, a plouat trei ore, în zori. Totdeauna vine ploaia, dar adesea ea vine cînd e prea tîrziu. Există şi în natură (cu orologiile sale infailibile, exersate pe milioane de ani), un prea tîrziu.
Religia. Frenum aurerum, frîna de aur ( a exceselor).
Poate că nu sunt destul de accentuat pentru a fi un om de succes; îmi lipseşte ambiţia nemăsurată şi supraevaluarea, sunt în schimb foarte perseverent întru bună credinţă. Cumsecădenia, bat-o vina!
Memoria noastră spre bătrîneţe este atinsă şi ea de prezbitism: vede bine în depărtarea vieţii, spre copilărie, şi nu vede ceea ce este aproape, în imediateţe. De aceea e nevoie de corecţia unor ochelari care să se îndrepte spre faptele curente; un jurnal, însemnări zilnice, “ocheanul întors”, dacă la asta se va fi referit Radu Petrescu – dar nu, el s-a gîndit la obiectivare, la distanţarea “artificială” prin scris faţă de evenimentele petrecute de curînd.
Trebuie să cunoşti bine trecutul omenirii pentru a-ţi suporta cu o anumită înţelepciune/resemnare evoluţia personală.
Picături şi frunze căzînd, de-a valma. Sunete amestecate, silabele ploii de toamnă, galbene sub un cer cernit…
Îndeobşte, oamenii încearcă să digere fără alegere materia vieţii pe care o parcurg, asemenea rîmei care digeră pămîntul prin care înaintează. Scriitorul însă e ca o cîrtiţă, el sapă şi apoi împinge afară materialul care nu mai încape în subterana lui, ca pe un muşuroi – astea ar fi însemnările zilnice.
Tocmai la timp am apucat să adun ieri de pe jos nucile din grădină, înainte de ploaie. Mai sunt de cules strugurii, gogonelele, fasolea de pe araci…
Poate şi noi suntem clădiţi precum casele din Roma, cu blocuri rămase de la edificii mai vechi, care şi ele folosiseră materialul altor case şi mai vechi…completate cu material recent numai în măsura în care cel vechi nu a fost de-ajuns, şi desigur, prinse într-un nou liant.


ion Lazu, cărţile prietenilor mei: Lucia Negoiţă: Dincolo de Barbaria   
























ion lazu, fotografii de iarnă...