marți, 12 februarie 2013

 Vreme închisă de Ion Lazu este de ieri în librării:
http://www.facebook.com/europressgroup/posts/134500350052766















Un nou comentariu (al treilea) privind starea USR
Dle Pseudonim (dar ce pseudonim, de te ia cu fiori...), nu ştiu ce mă face să vă răspund, în acest dialog al surzilor şi orbilor... Deja vă dădusem toate elementele pentru a înţelege cum stau lucrurile cu scriitorii, cu Uniunea, cu cartea, cu editurile, cu difuzarea, cu această stingere a interesului pentru literatură, căci am intrat în era internetului...(De cum urci în metrou, toţi din jur îşi scot telefoanele mobile şi încep să tasteze. Aceşti tineri nu mai au pic de interes pentru literatură, pentru fraza măiestrit scrisă, pentru metaforă, mesaj etc..) Şi apoi, milioane de pagini de literatură se descarcă gratuit de pe internet, nimeni nu mai are interes să cumpere cartea ca atare. Ştiţi aceste lucruri, le sesizaţi în vacarmul generalizat?... Vă înverşunaţi să vi se dea dreptate, vi se va da dreptate, vor dispărea scriitorii, dimpreună cu Uniunea, va dispărea şi frumoasa limbă românească , - veţi rămâne alde dvs, care cu adevărat nu aveţi harul să  mânuiţi limba română, căci aţi pus mâna pe o harfă, însă nu aveţi degete pentru ea, nu aveţi har, iar cu picioarele oricum nu se poate cânta la harfă, acest instrument al zeilor.  Dvs admiteţi din start că "poate nu v-am înţeles, dar nici dvs nu înţelegeţi...". Ce mare filosofie nu înţeleg eu, dle D.? Că aţi căşunat pe cei 600 de pensionari USR, când eu vă atrag atenţia că e vorba despre 10.600 de beneficiari... Întrebaţi-vă de ce ar fi necesar un număr de aproape 600 de parlamentari, cam câţi în USA... Cum de nu vă revoltaţi, nu protestaţi, nu spumegaţi, nu vedeţi negru? Ăştia consumă mai puţin din Buget? Ăştia aduc mai multe foloase? Ăştia vor ieşi din arenă cu pensii mai mici? De ce nu vă deranjază puhoiul de generali (r) - aspect pe care l-am adus în discuţie... Aceşti generali ai dvs nu au ridicat în viaţa lor un pai, aceştia sunt cu adevărat agramaţii lui Ceaşcă... pe dvs nu vă deranjază decât scriitorii... Dar ce ştiţi dvs despre scriitori, despre munca lor creativă, despre sacrificiile de-o viaţă întru creşterea limbii române? Ce ştiţi despre truda lor obscură, despre aşteptările neîmplinite, despre frustrări, neînţelegeri, adversităţi, ratare? (Eu, cu mâinile mele am pus plăci memoriale pentru peste 200 scriitori dispăruţi...unii în Interbelic, alţii în puşcăriile comuniste, alţii după Decembrie, considerând că ei merită de la naţiune măcar un dreptunghi de marmoră, pentru sacrificiile de-o viaţă...)
Vă atrag atenţia că USR nu este o uniune de creaţie născocită de comunişti, aşa cum toţi comentatorii de la Adevărul lasă a se înţelege, ci este, aflaţi acest amănunt, dle Deumos, o organizaţie de breaslă, înfiinţată în această formă pe la 1904, cu statut şi toate în regulă, dar o Societate literară existase încă prin 1860, a funcţionat strălucit, aşa încât din ea a luat naştere Academia Română. E o poveste lungă, eroică, emoţionantă, scupă pentru intelectualitatea noastră, pe care dvs o ignoraţi - asta spre pierderea dvs, dar vă priveşte; nu vă informaţi, aşa cum ar face orice om conştient, ci vă păstraţi toate energiile pentru a ricana, pentru a cere desfiinţarea USR. Repet: dacă în USR sunt 20 de mari scriitori - şi am dat numele câtorva, un preopinent a avansat cifra de 200 -  atunci existenţa organizaţiei de breaslă se justifică.
 Dar n-ar fi fost mai simplu, înainte de a fi ticluit acest răspuns repetitiv, să fi intrat pe Google, să vedeţi ce şi cum... Aţi fi aflat că am semnat vreo 25 de titluri: romane, poezii, scenarii de film, eseuri, memorialistică etc, aţi fi aflat că de fapt am avut o altă meserie decât scrisul, că am în cartea de muncă 40 de ani de activitate de teren etc. Am scris despre realităţile acelor vremuri, ceea ce dvs n-aţi avut nici răbdarea, nici curajul şi până la urmă nici talentul spre a o face. Atunci, despre ce vorbim?


ion lazu, O pagină de jurnal, 1991

30 ian. Miercuri. Continuă meciul cu colega, care se face roşie la faţă şi mă contestă de plano: Pentru mine tu nici nu eşti scriitor, zice. Şi tot ea: Eşti influenţabil!, pe cînd ea, vezi bine, gîndeşte numai cu capul ei. Apoi spune această ticăloşie: ea crede că scriu aceste articole pentru bani, le duc celor care au nevoie de ele, ea mă înţelege; e sigură că nu astea sunt părerile mele adevărate.
Merg la Editura Univers, dna Cismaş lucrează la carte.
Nana devine tot mai rea pe măsură ce îmbătrîneşte, iar Angela pe măsură ce Roman şi ai lui pierd partida. I-a căzut cu tronc acest fante? E de-o încăpăţânare care merge pînă la a nega că ai ei au pierdut. Cum să piardă acei domni fini, ştiutori de limbi străine? E de un snobism atroce, fata asta! Foarte agresivă, foarte dură, nemiloasă în lovituri. Probabil nu mai ştie unde este limita dintre real şi măsluirile din mintea ei. Detectez un pic de ţăcăneală-nebunie  în atitudinea colegei.
31 ian. Joi. Angela îmi povesteşte că o verişoară de-a ei şi-a înmormîntat acum zece zile pe maică-sa, fostă profesoară de franceză. Aceasta trăia de mulţi ani cu un colonel pensionar. I-a adus la ea, bătrîni. Bolnavi, profesoara foarte slabă, 47 kg; doctorii i-au spus că dacă se dă jos din pat va muri. Totuşi, fostul colonel a obligat-o să se dea jos şi să-i gătească. Din asta a şi murit acea mătuşă. Angela a fost la înmormîntare: cînd se băga sicriul în groapă, văduvul, cu spatele, aşezat pe-o banchetă, mînca cu lăcomie din coliva convivei sale. Nici măcar nu s-a întors să vadă cum ceilalţi aruncau pământ pe sicriu. Angela i-a strecurat verişoarei: Uită-te la monstrul ăsta. Răspunsul: N-am timp să-ţi spun, dar cred că o să mă bage în balamuc bătrînul ăsta. Însă peste opt zile a murit şi el. Ceea ce, convenim noi, dovedeşte că totuşi bătrânul a fost marcat de dispariţia consoartei, deşi se arăta în formă şi mereu hămesit.
Eliade: Toţi potentaţii de azi sunt trădătorii şi escrocii din timpul războiului.
Articolul meu: Gloanţe oarbe (vezi Dreptatea.)
Am apucat s-o vedem şi pe asta: Aseară, la TV, securişti decorîndu-se şi felicitîndu-se între ei. Din păcate acolo şi Grigore Vieru, pe care l-au îmbrobodit, cum au făcut-o şi cu Matcovski şi acum cu Leonida Lari. Luîndu-i pe latura naţionalismului, la bieţii basarabeni sincer şi disperat, la ai noştri sforăitor, calp.
Să ne mai mirăm că şi din marile nenorociri ale umanităţii unii îşi vor consolida puterea, precum Gorbi, iar alţii vor aduna capital electoral – guvernul nostru care, să fiţi atenţi, va spune mîine că ne-a condus cu dibăcie prin vremuri grele.
Acum ne atacă KGB-ul dinspre vest, dinspre Ungaria- Transilvania – o diversiune ca să abată atenţia de la problema Basarabiei... 

Cărţile prietenilor mei: Pan Izverna: Rondelurile; Cuaternar; Afinităţi elective; Anotimpuri. Ed. Timpul, 2010.


















  


ion lazu, Fotografii de iarnă...