luni, 25 februarie 2013

O pagină de jurnal, 1991, Cărţile prietenilor mei, Fotografii...

Scriitorul zilei: Corneliu Buzinschi
http://ilazu.blogspot.ro/2012/02/scriitorul-zilei-corneliu-buzinschi.html

O pagină de jurnal, 1991 
31 martie. Duminecă. Nichita 58. L-au huiduit, l-au adulat, l-au îmbătat, l-au înfometat, l-au umilit cu neînţelegerea lor, l-au derutat cu falsul lor interes, au rîs în pumni de nebunia lui. Dar el a fost un erou. El şi-a pus viaţa la bătaie pentru poezie. Nimic altceva nu a contat de fapt. Şi-a construit gloria cu o voinţă şi o răbdare şi o putere de muncă pe care nu le-ai fi bănuit la un boem. Aş accentua pe cuvîntul muncă, pentru că el pare rău ales în cazul unor poeţi precum Nichita sau Hagiu sau… Dar uitaţi-vă cît au scris aceşti poeţi morţi de tineri! Cît au scris şi cît s-au consumat.
Acum: marele poet, genialul poet, cuvinte pe buzele tuturor, spuse cu convingere, lansat. E drept, i s-a spus mare poet şi pe cînd trăia; prietenii, veleitarii, ciracii. Acum toţi luptă pentru Nichita. Dar cîţi îl înţeleg?

Gică, pentru a ne sugera ce cuprinsă era familia lui: Cînd m-am ridicat eu erau atît de mulţi oameni la noi în ogradă că nu ştiam care sunt ai mei.
De ce mă cert cu cei doi pe teme politice? Sandu are un exacerbat spirit de contradicţie, îl contra mereu pe Gherasie deşi niciodată nu avea dreptate. Iar ei i-am spus: Da, sunt proşti Dan Rădulescu, Emil C., şi cu mine, numai tu eşti deşteaptă! La sfîrşitul programului plec primul; cele două familii rămîn să mă foarfece.
 2 apr.  Termin la serviciu Arestarea. Şi găsesc că merge. O citeşte din spate Gică, spunând că “m-a prins cartea asta”. Îi căutăm un titlu: Peninsula? Mărturia?
Ang. vrea să ştie dacă de acum o să se publice numai cărţi făcînd apologia legionarilor, că Memoria publică numai despre ei.
La un moment dat, vine vorba de fetele care se expun în vitrine la Rotterdam. Colegei îi e milă. Îi spun: e vorba despre persoane care nu se pot scula de dimineaţă, care nu vor să renunţe la cafea, ţigări, whisky, la viaţa uşoară, fără asumarea răspunderii personale. Lene şi pretenţii neîntemeiate. Persoane pentru care munca e cea mai grea pedeapsă. Şi n-am mai continuat: Lenea femeilor e prostituţia – din care îşi câştigă existenţa, lenea bărbaţilor e beţia: îţi toacă banii, îşi ruinează sănătatea.
Vine vorba de fiica ei, practicantă Yoga, mi se plânge că îşi pierde tot timpul cu yoghinii: leşinaţi, nemîncaţi, fără pic de vlagă. Manevraţi de un hoţ de profesor. Zic: Din lipsă de modele şi de justă scară a valorilor.
Florin Mitu citeşte Actualităţile obosit, mereu oftînd, cu un fel de lehamite, cu scîrbă de foile manevrate. Nu mai e ce-a fost. Unanimitate, monolit, realizări. Ştiri care îţi dădeau aripi, nu?
Discuţii foarte interesante şi precise cu Erika, vrea să se angajeze la un cămin de copii handicapaţi, să-şi ia revanşa că nu a avut familie şi copii. Să se devoteze. Va avea şi ea un blid de mîncare, zice.
Foarte dezamăgit de Marin Sorescu-politicianul. O familie de prieteni a hotărît să-i mute cărţile în boxă, măcar pentru un timp…

Din Lamentaţiile Uitucului, jurnal 1990-1999
(va urma)


Cărţile prietenilor mei: Valeriu Matei, Somn de lup, ed. Feed Back, 2010, 120 pagini





















ion lazu, Fotografii de prieteni scriitori... 

Poetul Florin Costinescu